Din păcate, Constanța nu oferă mari oportunități de business … Am câteodată impresia că am căzut de pe planetă … N-am avut cine știe ce industrie, să recunoaștem. Acum … suntem cu ce-am avut, împărțit la paișpe …
Până în ’89 am avut minunea aia de întreprindere … ICH. Construcții hidrotehnice … Mare, mare. ICH-ul a făcut portul ăsta atât cât este el. Tot mare … Prea mare pentru descrescânda noastră pricepere, se pare … ICH-ul a făcut primul canal … l-a făcut și pe al doilea. Mai avea puțin și aducea și Bucureștiul la Dunăre. N-a fost să fie … și mare așa cum a fost, de ICH s-a ales praful. S-a spart în alte câteva întreprinderi, cu foști directori din linia a doua deveniți manageri de primă linie în noile frânturi de construcții hidrotehnice. Unde ne aflăm peste douăj’ de ani? Bucățile de ICH sunt toate în cap, utilajele vândute, iar cei patruj’ de mii de marșăluitori prin praful Dobrogei care-ncotro. Iar acum nu suntem în stare să facem de capul nostru prelungirea de câteva sute de metri a digului de nord … c-așa e-n tenis.
IMN-ul, în cap și asta … cui îi trebuie mecanica navală de la Constanța? Șantierul Naval Constanța, care are doar nasul afară din apa neagră a crizei, construiește cu furnituri de afară … nu poți să condamni înfrângerea în fața eficienței, dar nu poți înfrâna părerea de rău … după IMN și după altele, de pe Constanța, Năvodari sau Mangalia …
În fine, nu foarte multe au fost, acum sunt și mai puține … a rămas portul, grevat de propriile-i neajunsuri, și turismul, torpilat de prea mult măzărism prin primăriile de pe malul mării. Să ne înțelegem, măzărismul nu este un atribut caracteristic primarului Constanței … nu. Măzărismul este o stare de spirit … este transa în care ajunge un exemplar al urbei slash comunei slash satului, cătunului sau oricărei alte comunități, odată ce este ales primar. Deodată, exemplarul își traduce visele-n fapte, devine un mare consumator de domnișoare, împroprietărește pe alți tovarăși, retrocedează teren mai mult decât are în suptordine, dă autorizații cui vrea, blochează pe ghinioniștii pe care nu-i vrea și așa mai departe … Deci, portul, secătuit de ghinionul de a fi reformat de douăj’ de ani încoace, care operează fier vechi și cereale și în care provider-ii de servicii se prostituează cu parandărături de 50% … și un turism al cărui simbol este stațiunea Mamaia, un kitch grețos, plin de blocuri galbene și verzi și balustrăzi de inox și case parcă copy-peistuite de la Râșnov, cu acoperiș ascuțit și lemne pe-afară … un coșmar manelist care nu se mai termină.
Buun … deci au rămas astea doo … nu știu cum e în turism, dar despre ce se întâmplă prin port am idee … și-o mare întrebare. Băi, fraților … care sunteți pe acolo, directori, port, autoritate, administrație și alte acareturi … Cât mai aveți de gând să angajați toate farfuzele și geluiții absolvenți de șagunebioterresau alte școli de frizerie universitară? S-au umplut toate birourile de puleți specializați în marketing sau administrație publică sau masteranzi în managementul curului … sau juriști. Neapărat juriști … Nu vă este clar că businessul care rulează prin port are nevoie de altceva? Marea este vocație, portul nu este departe. Aici îți trebuie școală de specialitate … trebuie să vezi cum se mișcă marfa, să înțelegi ce vrea marfa de la tine … portul obișnuia să fie o comunitate plină de cutume și de cărări bătătorite și de nea Vasile de la Romcontrol și de nea Nae de la Navlomar și de ăla și de ălalalt … iar prin toată comunitatea asta de fără reguli plutea o ciudată formă de respect pe care am întâlnit-o și prin alte porturi ale lumii.
Nu mai e cazul … Comunitatea este tot fără reguli dar au dispărut barierele alea invizibile care făceau totul să meargă … azi, absolut totul e posibil … azi, ne pregătim să murim separați deși am putea supraviețui împreună.
Iar viitorul … hm. Speranța noastră de mai bine, speranța pe care o nutrim că vom dezvolta portul Constanța este un soi de fata morgana. Serviciul public portuar e torpilat de nepoți și nepoate. Parcă le văd, pilindu-și o unghiuță cu un ștrass lucitor, neapărat mov … Dar, ce mai trafic, dar ce marfă … dar s-avem pardon … mai bine ne uităm la peisage … iar dacă nu sunt peisage, mai bine cad pe gânduri …
La închiderea ediției … Am înțeles că șeful sistemului de dirijare a traficului din portul Constanța este o odraslă. Odraslă de șef de serviciu de la primărie … Fără studii … știți ce face odrasla, de ce răspunde el? De Vessel Traffic Services, Search and Rescue and Safety of Navigation. Om fără studii de specialitate răspunde de căutare și salvare dar promovat pe bază de funcție de tată … Dom’le, nu spune nimeni să nu-ți ajuți copilul, dar nu era mai okay să-l faci șef de piață sau pe taximetre sau pe dunga albă de pe mijlocul străzii? Cu noi ce-ai avut? Noi … noi, ce vină am avut?
Absolut incredibil. INCREDIBIL. Considerați că am urlat absolut animalic …
Nici nu știu cum să închei … Ar trebui să fac un site, nene. Să expun toate fraudele astea. Să vadă lumea … Nu că s-ar schimba ceva, dar măcar ne râdem amar că din toate ce-am avut, am rămas cu doo … care vedeți cum sunt.
Laurentiu Mironescu 
Uite ceva ce ti-a scapat. De la o vreme, lucratoarele primariei Cta, cele de la ghiseu, sunt imbracate cu tricouri cu poza lui Mazare costumat a la Che Guevara. Asta insa nu e mazarism, ci MAZARISM, adica o forma de lehamite de care vorbesti si tu si de care, peste ani, s-ar putea sa ne smulga cateva zambete, asa cum acum ni le smulg amintirile cu Ceausescu. Si totusi, Ceausescu nu ne-a obligat sa purtam tricouri cu mecla lui. Stia ca ne-am fi scuipat intre noi 🙂
Pe de alta parte, industria romaneasca in general era cladita pe o clientela din lumea a treia, prietena la catarama cu defunctul de care vorbeam. Cand a disparut Impuscatu’, au plecat si clientii afro-sud-americani. Cum industria a fost condusa tot de lichele comuniste ce asteptau ordine „de-sus” si cum acest „de sus” fusese impuscat la revolutie, nu a facut decat sa moara incet, in mod absolut natural. Ce-i mai trist e ca lumea il plange pe Pingelica, nici macar acum nu-si dau seama ca economia aia de carton, comunista, nu putea avea alt sfarsit. Moartea ei a fost adusa de incapacitatea de a se ridica la pretentiiile pietei reale si de speculatiile unor oportunisti care se plimba liberi bine-mersi prin spatiul carpato-danubiano-pontic in loc sa infunde puscariile.
ICH? Ţoli…personal cred ca astfel de oameni nu se mai fabrica…manageri nici atat ( sau directori, ca el n-a fost niciodata ‘manager’…) Daca nici Ceausescu n-a reusit sa-l schimbe din functie…asta cred ca spune tot….
E adevarat ca ti-a fost consilier? …sau informatia mea nu e corecta?…. stii ca vorbea frumos despre tine ….
Domnul Țoringhibel a fost, cred, cea ma valoroasă persoană pe care am întâlnit-o în viața mea … și-am întâlnit ceva personalități … Mi-a fost, da … un accident, îți dai seama, să ajung eu peste o asemenea valoare de profesionist. Am scris de el pe 30 noiembrie 2011 o postare, „O viață … ” Super om.
„Cât mai aveți de gând să angajați toate farfuzele și geluiții absolvenți de șagunebioterresau alte școli de frizerie universitară?”
Pai… adu-mi aminte: Andreea, cea cu „ceea”, nu tu ai angajat-o? Si ti-a mai promovat-o si Banias pe vremea cand va iubeati? Ce studii ti-o recomandau asa virulent? Ce scurta e memoria omului, domnule…
Consider ca ai urlat animalic.
N-am angajat-o eu pe mai sus mentionata. A fost prima angajare a lui Marcu iar principala ei calitate era ca statea in bloc cu sefa personalului de la APC.
Si voi, din extaz pentru studiile-i monumentale („master in Maritime Management and Multimodal Transport” lol), ati pus-o’n scaunul Adinei. Exceptional.
Asta ca sa nu mai vorbim de Banias garajistul.
Hai, bre, fii rezonabil.
Bre, rezonabil sunt, pre onoarea mea … În ceea ce priveste cariera fulminanta a Andreei n-am niciun merit. At all … Deși inițial i-am apreciat perseverența și am crezut că va avea o carieră frumoasă, comportamentul ulterior m-au determinat să spun că este nepregătită pentru o funcție de conducere. Comportamentul ei în funcție și acumulările de tot felul mă îndreptățesc să cred că am evaluat-o corect, într-un final. Masterat în Management Intermodal? Nici n-am știu și nici n-am bănuit-o de așa ceva.
Am gasit din intamplare 🙂
http://www.georgebutunoiu.ro/blog/index.php/2013/02/08/dna-ul-si-amintirile/
Foarte tare. Multumesc, stimată domnișoară.
Nu trebuie sa-mi multumiti , domnule Mironescu. Am postat link-ul de mai sus din doua motive:
1. Stiu ca blogul dumneavoastra este urmarit de persoanele din conducerea amintitei firme (acelea reale, nu cele puse de ochii lumii).Oricum, citind respectivele randuri, nu cred ca vor avea mari mustrari de constiinta (ele/ei nu cunosc termenul respectiv).
2. Nu-l cunosc pe tatal dumneavoastra, insa, dumneavoastra il cunoasteti pe al meu si … v-ati facut cunoscuta opinia. El este acea „veche, corecta, morala cunostinta”. Doar mi-am permis sa-mi fac si eu cunoscuta opinia.
P.S. Cat despre valoarea tatalui dumneavoastra, am auzit si eu de ea. Ea suporta comparatii.
Domnișoară … Nu v-am înțeles demersul. Am să vă răspund oricum.
1. Este ultima mea grijă pe acest pământ dacă conducerea reală, imaginară, virtuală sau virtuoasă a sus menționatei firme îmi citește blogul. Este o firmă înființată de mine și de o persoană pe care o consideram apropiată la momentul respectiv și care firmă, atâta timp cât am fost eu acționar, se ocupa cu supraveghere operare barje pe canalul Dunăre-Marea Neagră. Drumurile noastre s-au despărțit destul de rapid, cred că după un an nu mai eram acționar. Ce s-a întâmplat după aceea știu din folclorul portuar. Chiar și așa, nimic nu mă poate face să bârfesc sau să îmi desconsider fostul asociat, chiar dacă relația de prietenie a fost mai mult de partea mea.
2. Este un subiect delicat pe care am să încerc să-l abordez apelând la o diplomație pe care ar trebui s-o găsesc pe vreundeva. Eu nu mi-am făcut cunoscută opinia vis-a-vis de fostul comandant al Institutului de Marină. Ca președinte al Ligii Navale Române nu-mi permit să o fac cunoscută. Și, din același motiv, am blocat câteva opinii ale foștilor colegi de la marina civilă, mai mari sau mai mici, opinii care pigmentau prea contondent postările care făceau referire la părintele dvs. Cred că este suficient ce-am scris.
PS. Acum … dacă tot vă doriți să amendați comportamentul unor domni, doamne, conducere sau middle management, consilieri juridici sau orice alte stihii care vi se împotrivesc în viața profesională, eu vă sugerez să vă elaborați observațiile pertinente pe propriul blog, dacă-l aveți. Dacă nu, faceți într-un fel să aveți … și dați în ei cât doriți. Ca o opinie personală, cred că ar trebui să începeți cu fraze mai scurte … mi-a luat ceva vreme sâ pricep ce vreți să spuneți, iar complet lămurit n-am fost decât când mi-ați trimis acest ultim comment … chiar și așa, nu îmi dau seama în ruptul capului ce treabă am eu cu turnătoriile consilierilor juridici sau alte orătănii …
PS’ Știți … faptul că săriți așa de aprig în apărarea tatălui dvs vă face cinste, chiar dacă combateți o opinie pe care eu nu am lansat-o aici. E normal, dar așa am ajuns în ziua de azi, să apreciem normalitatea. Cred că dragostea dvs de tată este comparabilă cu dragostea mea față de tatăl meu care nu mai este, asta da … Dar atât.
M-ati inteles gresit. Scopul meu nu e sa dau in nimeni, nu am si nici nu voi avea vreodata vreun interes in sensul asta (ii las pe altii), deci nu ma voi simti cu nimic vinovata.Eu, doar imi iau libertatea sa raspund in consecinta (de fiecare data cand am ocazia), si am fost de acord cu dumneavoastra (pe alocuri) cu privire la „normalitatea” din ziua de azi. Normalitatea, insa, nu mai tine de ceea ce este moral, corect si profesional, ci de cine detine puterea.
P.S. Articolul respectiv nu s-a vrut nicidecum o aparare a ceea ce sugerati dumneavoastra. Dar daca o doriti asa, fie. Considerati-l doar un raspuns, la o alta postare de a dumneavoastra (banuiesc ca pe aceea nu o considerati barfa).
P.S.S. Rog sa postati commenturile celor care au ceva de comentat la adresa fostei conduceri I.M.C. Imi iau libertatea sa le raspund, cu exceptia cazului cand posteaza sub anonimat.
Am si eu o intrebare simpla. De ce a fost introdus domnul Butunoiu in amestecatura aia care se vrea un articol si o clarificare din care nu se intelege nimic?
Mda … M-am luat de bietul om degeaba …
@ domna Adriana Mitonescu,
Va raspund cu cea mai mare placere. Are o foarte mare legatura. Dansul ca persoana, e adevarat , nu poarta nici un fel de vina, insa, blogul domniei sale are o foarte mare legatura ( a se vedea domeniul blogului; iar ma exprim in termeni tehnici, sper sa fiu inteleasa de data asta 🙂 ). Cat despre „amestecatura”, poate fi si „ghiveci”, eu nu ma supar, nu am pretentia de mare scriitoare/gazetara. Era doar o simpla opinie, pe care bineinteles, mi-am luat libertatea sa mi-o exprim, cu sau fara voia nimanui altcuiva.
@ domnule Laurentiu Mironescu,
Da, am vazut si eu schimbarea, atat la nivel de discurs, cat si la nivel de raportare la persoana. Se sesizeaza cu ochiul liber.
Doamna, creati confuzie. Se intelege ca e postarea domnului Butunoiu. Pe cale de consecinta, parerea dumnealui. Si nu e corect. Nici fata de dumnealui, nici fata de cititori. Ar trebui sa reactionati cind si, mai ales, exact acolo unde s-au spus vorbele ce v-au deranjat. Nu sa beneficiati de notorietatea si de blogul domnului Butunoiu, pentru care nu aveti niciun merit. In rest, puteti spune ce doriti, e o tara libera. Si plina de oameni virtuosi.
Doamna Mironescu,
Va rog sa cercetati cu atentie blogul domnului in cauza, este un blog interactiv, comentez si postez acolo ori de cate ori am ocazia, folosindu-ma nu de notorietatea dansului, ci de domeniul blogului. Confuzia nu e deci, de partea mea si nici nu o creez. Cat despre „oamenii virtuosi” va impartasesc opinia.
Si inca ceva …nu am obiceiul sa ma „folosesc” de oameni, nici macar atunci cand imi sunt prieteni. Nu de alta, dar nu se stie niciodata, cum se schimba lucrurile pe parcurs, domnul Mironescu banuiesc ca stie mai bine.