Sport și analiză matematică la hotel …

Ieri, 6 jumate in ză morning … sală … abdomen, umeri. Lângă mine gâfâie spornic Unciuleanu și anume Jorj. Comandant de cursă lungă, promoție 1978. După o vreme, ajungem să discutăm iar de Institutul de Marină. Institutul de marină ăl vechi … vorba lui nea Nelu, capelmaistru de la sală … ați îmbătrânit gloabelor, ați ajuns să trăiți din amintiri.

Băi, Laure, crezi că degeaba te duc eu acolo, la cafea, în colț … nota redacției: Eforie Nord, pe-un colț la strada principală … eu sunt legat sentimental de locul ăla. Păi acolo era lacto-bar, pe vremuri, știi? Unde, dom’le … acolo, la 333? Da … lacto-bar. Când am intrat noi în anul întâi, Institutul era în expansiune … batalioanele din spate, de lângă parcul auto erau în construcție. Noi, marina comercială, câtă frunză, câtă iarbă … și ne-au cazat la Eforie Nord. Unde, dom’le, la hotel? Știam, vă dați seama, dar Unciuleanu e povestitor și îmi place să-l ascult. Da, da … eram cazați în trei hoteluri. Neptun, Lira și Putna … orele le făceam tot în Eforie, la hotel Neptun. Avea un hol mare și erau cursurile … îți dai seama, de la optșpe ani merg la lactobaru’ ăla …  am lămurit-o cu lacto-barul, nu mai insist, că odată-l văd că lăcrimează emoționat dacă-și mai aduce aminte că au trecut patruj’ de ani de când învăța analiza matematică în holul hotelului și-ntre timp a devenit bunic … Și cu sportul? A, dar eu eram la patrulă … disciplină militară, alergai nu știu cât, trăgeai cu pușca, aruncai cu grenada, iar alergai … da’ ce v-a venit, dom’le? Păi ăla-i sport?  Păi cum eram cazați noi acolo, s-a organizat un cross, crossul Eforiei … ne-am băgat să alergăm și noi și i-am spart pe toți. Și asta a fost selecția … ne-au dus în Institut unde iar i-am spart pe toți. Nu le venea să creadă la militari, promoții mai mari ca noi, un an doi, obișnuiți cu spartachiadele … cum, să vină carpetarii ăștia de la civilă să ne ia caimacul … ne-au mai pus să mai alegăm o dată. Același rezultat. Pân’ la urmă ne-au amestecat, au rămas câțiva dintre cei vechi, am intrat și noi, ăștia agitați și a ieșit un lot de pe la concursuri am rezolvat toate școlile militare ani la rând. Eu am fost la trei spartachiade ’75, 76 și 77. În 1978 eram anul IV dar ultimul semestru am plecat în stagiu. Eu am făcut înot în școală … Institutul își dorea echipă de polo, începusem noi ceva acolo, păcat că n-a ieșit … oricum, înotul nu era disciplină de spartachiadă, concursul interdisciplinar pe armată, care în vremea mea se organiza o dată la doi ani …  Jorj s-a pornit … băi, frate, păi dacă ar fi să se organizeze acum … Institutul n-ar avea resurse, nici umane și nici materiale … păi aveam delegații de peste 120 de elevi … erau sporturile de echipă, volei, baschet, handbal … patrulă, aproape toate disciplinele de atletism, aruncarea greutății … orice deplasare era ca o expediție, stăteam vreo 10 zile prin diferite garnizoane care organizau … La Sibiu era circul cel mai mare. Ăia chiar credeau în armată acolo, aveau și școala în centrul orașului. Făceau patrule pe lângă gard, dar cred că și dacă se puneau toți în fața noastră tot fugeam în oraș … Asta se întâmpla și peste ani, când colegii mei de companie sportivă își exersau imaginația pe cei de la infanterie, incapabili să înțeleagă cum elevii de an terminal nu sunt salutați în pas de defilare de cei mai mici și cum de ai noștri o mai scapă  la per tu cu locotenentul Ene, șeful bandei academicienilor de Coiciu … Virgil era cu 5-6 ani mai mare ca noi și un super băiat. Îi încingeam pe toți ani ăia … alergam, trăgeam, aruncam grenada … orice glonț în țintă scădea din timp, orice grenadă în cerc iar scădea. Terminam concursul cu timp negativ … se pleca în concurs din sfert în sfert de oră, n-a fost concurs la care să nu prindem echipa din față … organizau ei un traseu acolo, dar la ce antrenamente aveam noi pe la capul Midia, prin poligon, pe plajă … mergeam la distracție acolo. Și cine era în gașcă … E, toți unul și unul … Mitică Cociug, la patrulă, alerga bine Mitică … Rusmănica, la baschet. Dedeu’, mai mare ca mine cu doi ani … Băi, ăsta mă enerva când alergam lângă el … eu eram agitat, mă consumam, mă înroșeam, transpiram, eram leoarcă … și ăsta alerga ca un lord, plutea, strop de transpirație nu se îndura să lase. La un moment dat, n-aveam băieți la aruncarea greutății … nu știu de unde-au ieșit doi plăvani, unul Vișan, din Brăila și încă unul … cu ei era problema să nu iasă din cerc când își luau avânt că dădeau cu ghiuleaua aia de n-o mai vedeai. „Cine ia locu-ntâi, felicitări sincere și sunt de găsit la Imperator dei Romani” … strigătul de luptă al lui nea Mișu Boldeanu, șeful poligonului de la Midia și responsabil de toate performanțele noastre pe la Sibiu sau de aiurea.

Scan_Pic0021 Azi, 6 jumătate. Tot in ză morning. Abdomen, piept, umeri față. Jorj mi-a adus o poză scanată. Mi-i spune pe toți … uite-l pe Cociug, fost comandant pe Tutova și Tuzla, navigă pe la italieni, Petrișor Bănărescu, tot comandant, Veronel Păsăreanu, la fel. Dedeu’, cu mustață, viceamiral, fost comandant al Marinei Militare. Vișan, militar apucat de navigație după ce a lucrat și prin căpitănie. Aurel Baciu, comandor. Vasile Perpelea promoție 77. Moroș, Șef Mecanic, tot ’77. Cu ochelari, profesorul, nu rețin, iar primul din dreapta, însuși Muscoi, șoferul sportivilor din Institut …

Discuția m-a aruncat în gândurile și imaginile mele de altădată … Mă uit la fotografie și realizez cât de nemiloși sunt anii care nu iartă pe nimeni … pe de altă parte … cât de armonios construiți erau cu toții. Sergiu Nicolaescu spunea într-un interviu că, dacă ar fi vrut să folosească astăzi costumele de epocă de altădată, figuranții de azi n-ar încăpea în costumele figuranților anilor ’70 … Avea perfectă dreptate. Azi, din tot institutul de marină și universitatea maritimă civilă luate împreună, n-am putea găsi 20 de atleți … câți erau într-o echipă de baschet sau volei din vechea școală … vechea școală care ne ținea încazarmați, dar care ne-a dat posibilitatea ca, peste 35 de ani, să ne aducem aminte unii de alții … ăla a zis, ăla a făcut, ăla alerga și noi toți eram.

Azi, viața modernă ne-a pus în genunchi … tinerii de azi sunt pufoși, molateci și răsfățați. Mult prea căzuți în propria admirație. Azi nu stau împreună ci socializează. Ocupați cu socializarea, n-au timp de sport, n-au timp de multe. N-au timp să bage de seamă ce se întâmplă cu cel de-alături. N-au timp de viață. Iar viața nu se termină odată ce nu mai ești online …

Eh, asta e. Am plecat de la una și am ajuns la altele. Noi să fim sănătoși …     

Anunțuri

Un gând despre “Sport și analiză matematică la hotel …

  1. Intradevar, frumosi ani!.Am incercat o plimbare nostalgica prin Eforie cu vreo trei luni in urma. Din pacate hotelul Neptun unde am stat eu este in paragina. Ar fi ceva de povestit despre pataniile si experientele din acea perioada in care eram tineri, nelinistiti dar dornici sa invatam. Primul din dreapta in randul de jos este Ionel Ventoniuc

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s