M-am enervat. Azi. Vă scriu și de ce, să nu mă credeți damblagiu. Printr-un complex de împrejurări mi-au ajuns în mână niște artefacte. Dovezi ale existenței lumii noastre dispărute, lumea Navrom. Atâția ani au trecut de când nu mai avem vapoare, atâția ani au trecut de când se așterne praful peste tot ce-am construit vreodată … Mai mult În timp ce niște nătărăi se ceartă pe la televizor
Dom’ Comandant, țigani sunt ai noștri, domnule. Țigani. Jeguri. De ce, șefu’? întreb eu, știind exact de ce. Păi, cum de ce, cum am intrat în țară au început belelele. Cum am intrat, nu mai târziu. Nicio facilitate, totul în dușmănie. La Orșova am acostat să facem revizia de intrare în țară. Totul, staționarea și ce-a … Mai mult Patruzeci și nouă de zile, trei mii de mile plus doi ani …
Circulă de ceva vreme printre noi, operatorii portuari, un chestionar legat de minusurile infrastructurii portuare pe care ar trebui să le semnalăm formal pentru ca Administrația Portului Constanța, grație noii sale abordări de deschidere și partener onest al sectorului privat portuar, să pună mâna să le corijeze. Frumos, nu? Administrația Portului Constanța a decis să … Mai mult Suntem în stare?
Scriam în postările anterioare, că viața în școala de marină n-a fost chiar simplă. Chiar așa și e. N-a fost. Peste ani, suntem tentați să dăm la spate ce-a fost deranjant și să rămânem cu ce-a fost frumos, cu amintirea atmosferei sau a camaraderiei dintre noi, cei care am trecut pe acolo. Sunt lucruri sau … Mai mult Ciorba de burtă uber alles …
Viața în Institutul de Marină Mircea cel Bătrân n-a fost liniară pe parcursul anilor 80. Deși în anii ‘80 Institutul de Marină s-a consolidat ca o instituție de învățământ superior tehnic prin investiții enorme în laboratoare, echipamente, bază sportivă cu bazin de înot olimpic și așa mai departe, această decadă a fost ultima din existența … Mai mult Ce-a rămas prin noi …
I s-a spus revoluție. Unii îi spun și acum. Alții, din ce în ce mai mulți, încep să aibă ceva dubii. Alții, n-au niciun dubiu când o consideră lovitură de stat. Când eu mă gândesc la 22 decembrie 1989 și la ce s-a întâmplat atunci, tind să consider că a fost câte ceva din toate … Mai mult Decembrie 22, 1989 în Institutul de Marină
Dacă ar fi să mă aleg între tot ceea ce-am scris despre școala de marină așa cum a fost ea până în 1989, relatarea întâlnirii promoției 1989 cu ocazia aniversării a 25 de ani de la absolvire m-a atins cel mai tare … poate mai tare decât ceea ce-am scris anul trecut despre întâlnirea promoției … Mai mult 1989. Ultimii mușchetari
Săptămâna trecută am făcut o excursie printre vremurile de altădată. De la Neptun mi s-a tras. Neptun, nu zeul, nu stațiunea, ci nava pe care a dat nasul cu marea majoritatea academicienilor de Coiciu produși de fostul institut de marină între 1977 și 1990. Ca orice început nava asta este specială, are o poziție nenegociabilă … Mai mult Gradații de altădată. Și de azi …
Și dacă tot am răscolit printre reperele începuturilor drumurilor pe mare ale generației noastre am găsit ceva ce-am scris acum vreo doi ani, ceva peste care am trecut cam repede și vreau să repar acum. În aziul confiscat de superficialitate și de blazare este aproape imposibil de redat emoția pe care o stârnea intrarea în … Mai mult Neptun și ananasul
Ieri, la modulul introductiv de la cursul pentru tovarășii comandanți și șefi mecanici pe care mă străduiesc să îl predau, când mă produceam eu plenar în fața clasei, mi-a trecut ceva prin cap … Deci, de oarece ani meseria noastră, adică aia de ofițer de marină a devenit din ce în ce mai grea. Din … Mai mult Mizerie de Prestige-iu …
