Rodul educației noastre …

Aseară, de cel mai sfânt Valentin, am ieșit la oraș … sau, mai bine zis, la orași, cum îmi semesea mie o duduie, absolventă de marketing … mă rog, nu mă luați în seamă. Deci … ieșim la oraș, ne vedem cu niște prieteni … La un moment dat, pe la desert, unul dintre ei, mircist, cu doi ani mai mare ca mine, posesor de copil adolescent elev la gimnaziul liceului nostru, îmi povestește scandalizat o recentă pățanie de-a fiică-sii …

Băi, Laurențiu … băi, fratele meu, nu ne mai facem bine … Bun, știu, da’ tu de ce zici asta? Păi, uite … uite ce pățește fii-mea … lucrare la nu știu ce materie, asta scria acolo-n legea ei … și-un coleg face o fițuică cu ce se dădea în lucrare, o aruncă sub bancă după care, cu mâna pe sus să semnaleze nelegiuirea … Alexandra că nu e a ei, ăla că a văzut el, asta se ambalează, că nu e scrisul ei pe fițuică și ea a scris altceva în lucrare, ăla nu și nu … circul împarte clasa în două, jumătate că Alexandra nu copiază, cealaltă jumătate în expectativă. Profesoara nu știe să reacționeze și nu ia nicio măsură. Se termină ora, copilul o sună pe mă-sa care o liniștește, au avut noroc că nu m-a sunat pe mine că mă teleportam de oriunde eram, luam copilul de-o aripă și mergeam cu fițuica aia la inspectorat, la minister, la președinte, le dădeam foc la școală … Și după aia stau și mă gândesc … băi, așa se comportă un băiat în clasa a șaptea, măi? Păi la vârsta lor băteam maidanele de dimineața până seara … fotbal, bicicletă … săream dintr-un copac în altul, mergeam pe la cercuri la casa pionierilor, tabere, drumeții, de toate … Iar licheaua de coleg al fii-mii, de asta se ține el la vârsta asta? N-au viață socială, n-au prietenii, n-au nimic, au în cap numai idioțenii, turnătorii …își aleg prietenii pe interes, cum dispare interesul, s-a dus și prietenia … ăsta, la 14 ani, este viitorul bărbat al României de mâine … așa că suntem pierduți.

Stau, mă gândesc și-l aprob. Are dreptate omu’ … De multe ori facem greșeala, sau nu știu dac-o facem toți, dar eu o fac destul de des … să compar vremurile când, de fapt, vremurile sunt de necomparat. Educația este unul dintre cel mai mare eșecuri ale României post 1989. Un eșec anunțat de multă vreme … în afară de o curriculă alambicată, complicată, inconstantă și inutilă, de parcă asta n-ar fi suficient, se adaugă și incapacitatea școlii de a reacționa la schimbările societății … incapacitatea de-a reacționa în fața manelizării spațiului fonic, incapacitatea de a reacționa în fața otevizării televiziunilor, incapacitatea de a furniza eroi și modele corecte și principiale celor mici sau mai mari … și așa am sfârșit cu generațiile viitoare mutilate de prost gust și de convingerea că, în școală, se poate orice … se poate chiuli, se poate învăța absolut nimic, se pot batjocori profesorii sau se pot schimba profesorii, dacă au proasta inspirație să-și facă meseria …

Așa că … prietenul meu are dreptate. Nu mai punem preț pe nimic, nu mai avem valori … stau și mă întreb … le-om fi avut vreodată? Vorbeam deunăzi cu un șef mecanic care relata o chestie … dom’le, la ultimul voiaj am fost singurul român, restul indieni în echipaj. Ziua Marinei noastre, 15 august, coincide cu ziua independenței lor … e, vă spun că așa indieni cum sunt ei, în dimineața zilei de 15 august i-am găsit pe toți, de la comandant la mess boy, în uniformă, cântându-și imnul … păi am făcut noi treaba asta vreodată? Aiurea … când eram prin porturile românești arboram marele pavoaz să nu fim amendați de căpitănie, dar nimeni n-a simțit ce stă cu adevărat în spatele pavilionului ăla … Cât despre cadeții noștri … Știți care este prima întrebare când ajung la vapor? Avem internet la cabină? … Credeți că și-ar pune vreunul uniformă de 1 decembrie?  

Ce să mai spui …. Așa arată, din păcate, viitorul nostru aproape imediat … viitorul pe care ni l-am schițat bătându-ne joc de școală … Și cam trebuie să ne obișnuim cu el.

Anunțuri

3 gânduri despre “Rodul educației noastre …

  1. Welcome Simona! You did answer to the question! Cred ca aici e problema: la parinti, dar si la profesori.
    Iar pentru a intelege cum s-a ajuns la situatia asta, va recomand sa cititi/recititi „Al treilea val” al lui Alvin Toffler. E incredibil! Il mai citisem si inainte de revolutie insa atunci nu intelegeam multe lucruri.

  2. Corect, carentele din educatie nu sunt rezultatul scolii, sau scoala este prezenta in aceasta ecuatie cu 5-10%. Restul este rezultatul otevizarii/manelizarii induse de mediul de acasa. Sau de absenta mediului de acasa, absenta timpului zis „de calitate” petrecut cu parintii sau cu bunicii.

    Sa nu ne facem iluzii, orice tanar sau adult va intreba in zilele noastre daca este net la cabina. Eu as intreba sigur. Dar nu cred ca intrebarea aceasta are vreo legatura cu portul uniformei de 1 Decembrie. Odata imprimat de un teoretic comandant roman, obiceiul de a trata cu respect inclusiv cu tinuta formala ziua nationala, se va impune si perpetua.

    Asa ca intrebarea mea este mai degraba: impune un comandant roman echipajului o anumita tinuta morala ? Cred ca asta face parte dintr-o ramura a educatiei care este mult mai importanta decat ce se face in Institut/ Academie…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s