Am găsit asta printre scrierile mele de acu’ câțiva ani. Cred că-i semn de, hm, maturizare excesivă. Ca să nu zic bătrânețe. Deci, nu zic. Dar agăț aici ce-am scris atunci și mai completez puțin la final.

Constanța, 1983. Liceul de matematică-fizică Mircea cel Bătrân. Amfiteatrul mic, etajul I, pe colț. Clasa a IX-a. Prin februarie. Clasa era organizată cam așa, bănci de 6, parcă, așezate în amfiteatru, pe două rânduri.IMG_0508

Stânga ferestre, spre parc. În spate, ferestre, spre Ștefan cel Mare. Ușa, pe același perete cu tablele, în continuarea culoarului care venea de la cancelarie. Ordinul de zi cu valabilitate permanentă pentru orele de matematică era să așteptăm în liniște, cu ușa deschisă, buretele umed, dar nu șiroind de apă, cretele, toate să fie după specificații. Și așa așteptam.

Stăteam în rândul doi, exact în dreptul ușii. Eram avertizat că vine Johnny, că-l vedeam printre primii. Și printre primii îmi fluturau și pantalonii. La fix minus o milisecundă, făcea o girație la stânga să se înscrie pe culoar. Tot timpul la costum, fără cravată, catalogul ținut de-un colț. Tot timpul fuma când intra pe culoar … nici acum nu știu ce făcea cu chiștocul … intra, închidea ușa ca să nu spun că o trântea, arunca oarecum catalogul pe catedră și începea meciul. Așa și acum, oră de geometrie. Johnny relativ apatic, nu tu miștouri corozive, nu tu monologuri despre cât de ilegal purtători de matricolă de liceu de matematică-fizică suntem, nimic, ce-o fi cu el, ce-o fi cu el …

La un moment dat, se așază la catedră, se uită la note și iese câștigătorul … Paris! Da, tovarășu’ profesor … Hai … Paris stătea prin spatele meu, pe undeva. Se ridică din bancă, documentele la inspecție … pașaportul, caietul de teme, caietul de plusuri sau de minuni, în traducere, carnetul de note, temele și caietul cu probleme din Gazeta Matematică. Johnny nu-l verifică, merge pe încredere. Ia spune, măi, Paris … Da, tovarășu’ profesor … Bisectoarea … Ce-i bisectoarea, măi, Paris? Bisectoarea? Da, bisectoarea …Paris, încercând un zâmbet timid, se aventurează în definiție: Bisectoarea este locul geometric al tuturor punctelor egal depărtate de laturile unghiului … corect, mă gândesc și cred că așa s-a gândit și Johnny, care-l aproba îngăduitor … Dar Paris mai avea ceva de spus, dacă tot începuse … Da. Așa cum toți cetățenii patriei noastre au aceleași drepturi, așa și punctele de pe bisectoare au aceeași proprietate …Noi, cum eram oricum îngroziți de Johnny, n-am scos niciun sunet. Show-ul l-a dat Johnny. Băi, Paris, cum? Ia mai zi o dată. Cum vine asta? Da, tovarășu’ profesor … am încercat o comparație … Băi, Paris … băi … îmi vine rău, măi … S-a dus la fereastra dinspre parc, o deschide, să ia aer … Băi, Paris, eu trebuie să-mi revin, măi … nu se poate așa ceva, auzi, cetățenii patriei noastre … La momentul ăsta, cred, ne-am îngăduit niște chicoteli … Ora se finalizează apoteotic cu un Johnny marțial: Paris, ține minte aici … cât timp o să mă ai profesor de artimetică, eu nu te mai ascult, măi. La început de trimestru, vii la mine, îmi spui ce notă vrei și pe aia o s-o ai, măi … dar eu nu mai vreau să trec prin chestii de-astea cu tine 

Pleacă Johnny, se ridică tensiunea de pe clasă, dăm toți să-l întrebăm pe Paris de unde până unde construcția cu patria și bisectoarea … băi, nu știu, așa mi-a venit. Din pauza următoare au început să curgă întrebări despre marele eveniment de la elevi din alte clase … Băi, e adevărat ce i-a zis ăla lu’ Johnny, că s-a plâns toată ora …

Și uite-așa, ingerințele politicului în matematică au capitalizat o zi din viața liceului Mircea, în anul de grație 1983.

Din păcate, copiii noștri, ai decrețeilor ajunși la maturitate, au avut și au parte de învățământul cu adevărat influențat de politică, învățământul proiectat de oameni fără de chemare dar cu recomandare. Johnny își pierdea duminicile gratis să ne pregătească pentru treaptă sau pentru facultățuri, Johnny avea peste nouăj’ la sută la admitere la facultăți, la Johnny învățai și de frică și de jenă. Să fi fost vreun elev de-al lui Johnny jenat de examenul de matematică la bacalaureat? Păi cred că lua foc planeta. Și la fel și în cazul celorlalți profesori de matematică de la Liceul Mircea, Sava, Țifrea și Caragea. Din ce știu, în afară de Johnny, toți sunt în viață. Le doresc sănătate din tot sufletul, o merită pentru tot binele pe care l-au revărsat asupra multor generații de oameni ai Constanței de azi.

Nu știu dacă am întors binele primit, nu-mi dau seama dacă-l puteam întoarce, poate scenariul era același indiferent de ce am fi făcut noi, generațiile intrate în pâine imediat după 1989. Cert este că rezultatul este dezastruos iar faptul că totul s-a întâmplat în timpul cartului nostru, so to speak, este chiar trist.

Din păcate, ultimii ani ne-au arătat cam prea multă politică și mult prea puțină matematică … sau chiar română, dacă ne gândim la toți saltimbancii publici, politicieni sau oameni de presă, care se produc mediatic în fiecare seară.

Nu văd pe nimeni s-o ia de un capăt și să urle că am ajuns prea jos. Nu văd pe nimeni care să scoată pe tarabă dezastrul demografic în care a ajuns România și să încerce o cale de ieșire din rahat. Am sperat că președintele în funcție, fost profesor, va aduce în discuția publică accentul pe educație, că de aici pleacă totul … și examenele dubioase pe la licee și universitățile inutile și doctoratele manglă și profesorii genunche sau am decât și exodul copiilor buni spre școli de-afară de unde nu mai vin care, în timp, au generat o Românie care lopătează printr-un prezent trist și care are în față un viitor și mai trist.

Speranțe deșarte, tovarăși. Bine că știa Paris ce-i bisectoarea. Probabil că știe și Johannis, dar degeaba.

 

Reclame