Încerc să mă exprim ca și cum aș gândi cu voce tare. Cât se poate de sintetic. Dacă vi se pare că o iau prin miriște, vă rog să procedați în a mă trage de mână.

Transportul este o activitate secundară, el apare pentru a satisface nevoia produselor de a fi consumate în alt loc decât acela unde sunt produse sau nevoia persoanelor de a ajunge razna. În termeni de manual i se spune mobilitate.

Cu alte cuvinte, ca să ai parte de volume de transport și de beneficiile aduse de aceste volume, cel mai simplu ar fi să le generezi, adică să ții de-un capăt al lanțului bunurilor de la origine la consumator. Dacă ești o regiune producătoare sau o regiune consumatoare, în mod cert, mărfurile ajung pe la tine și ai parte de volume de transport și plusvaloarea care se varsă din activitățile adiacente. Cazul ideal.

Cazul mai puțin ideal este poziția de tranzit. Drumul materiilor prime și al mărfurilor generate de regiunile producătoare îți trece prin bătătură în drumul lor spre regiunile consumatoare și generează volume de transport, trafic. Volumele de trafic generează plusvaloare și tot felul de activități, porturi, autostrăzi, ape interioare, servicii de tot felul, locuri de muncă și bunăstare.

Cazul deloc ideal este acela diferit de primele două. Nu ești producător și nu-ți reușește nici poziționarea pe o soluție de tranzit.

Sper că nu m-am întins. Acum, întrebare capcană, atenție, vă rog … România, care cu viziunea ei de țară sare peste intervale de timp care ajung până la 7 luni, poate 8, cu legislația ei suplă și previzibilă, cu rotația ei cvasi semestrială a premierilor și guvernelor și populația ei învrăjbită și cu atenția confiscată de tot felul de saltimbanci publici … în care situație credeți că se poziționează?

Revenind la portul Constanța … Sunt câțiva ani de când nevoia ne-a adunat laolaltă prin portul Constanța. Nevoia. Și teama generată de întrebarea științifică Bă, ăștia sunt normali la cap? De când ne-am adunat, am făcut câțiva pași înainte, nu puțini, nu simpli, nu ușori, mai ales din cauze nemernice autohtone, nu elaborez că-mi pierd șirul. A ieșit o lege a porturilor care pune o oarecare ordine, de fapt nu ordine, mai degrabă o frână în decapitalizarea portului Constanța. Am mai cumpărat puțin timp, am mai scos nasul din rahat un milimetru. Totul va fi insuficient dacă noi, ca țară, în transporturi, nu vom evolua pe un traseu legislativ care să aibă ca scop și efect poziționarea noastră ca regiune de tranzit a Europei. Doar așa vom avea ce transporta prin România, doar așa vom genera motivație pentru a investi și dezvolta infrastructură de transport prin patrie, doar așa vom mai exista ca port, doar așa vom mai conta.

Avem nevoie în transporturi de un proiect care să așeze toate piesele de-o manieră fluentă. Un proiect parte a proiectului de țară al României, dar de ăsta nu vorbesc, că e pe mâini bune, nu mai știu la cine … a, la dom’ președinte, săracu’, ocupat, o avea treabă.

Până să avem nevoie de un proiect, avem nevoie de oameni care să înțeleagă că poziționarea noastră în Uniunea Europeană înseamnă, înainte de toate, competiție. Competiția pierdută în economie înseamnă pierderi pe toate fronturile. Capacități de producție, inițiativă, locuri de muncă. Greu să intri în competiție cu cineva dacă unica atitudine de care ești capabil în această competiție este pupatul și anume în fund.

Lipsa noastră de acțiune în domeniul transporturilor nu e de natură să dezamăgească. Am depășit stadiul ăla. Lipsa noastră de acțiune e de natură să înspăimânte. Pentru că ne poziționăm ca țară, ca port, în afara interesului mărfurilor înspre și dinspre Europa. Sângerăm fluxuri de marfă, traficul a început să ne ocolească iar zonele concurente nu stau, se dezvoltă, devin mai atractive pentru marfă, devin mai bune. Noi rămânem captivi într-o legislație ineptă, aglomerați de tot felul de copaci care ne ascund pădurea și de inițiative hei rup-iste de mare inventivitate și anvergură … asta, cu transferul Agenției pentru salvarea vieții umane pe mare la Inspectoratul pentru Situații de Urgență mi se pare o minunăție în sine … abia aștept să văd pompieri comandând Hercules. De fapt, dacă nave ale Gărzii de coastă pot fi comandate de comisari șefi, totul devine posibil.

Una peste alta, situația e complexă, dar încerc să concluzionez: Performanța porturilor înseamnă performanța transporturilor unei țări. Porturile performante sunt motoare de dezvoltare a țărilor lor iar porturile nu pot fi performante fără rețelele naționale de transport. Performanța unui port se măsoară în procente de produs intern brut. România are un port imens, Constanța, cu un potențial de creștere cel puțin dublu față de traficul de azi. Pentru a atinge acest potențial, avem nevoie de o strategie care să poziționeze România și portul Constanța ca o variantă atractivă de tranzit pentru Europa. Avem, sigur, și varianta să nu elaborăm nicio strategie și să continuăm a ignora mișcările fluxurilor de marfă de pe lângă noi. Varianta asta are un singur rezultat. Trafic scăzut, investiții, locuri de muncă, pa, la revedere.

Încă un lucru … Am citit undeva un material despre comunicare și discurs în limba de lemn a discursului ceaușist. O caracteristică a acestui discurs era substantivizarea tuturor părților de vorbire. Folosea Ceaușescu substantive de n-ai văzut. De trei ori mai mult decât verbele, ca o curiozitate. Știți care erau substantivele cele mai folosite? Popor și România … Și mai avea o particularitate tovarășul în exprimare … folosea frecvent pronumele personal nostru. Toate erau ale noastre, și realizările erau ale noastre și națiunea era tot a noastră, a întregului nostru popor. Studiul cu pricina a interpretat aceste caracteristici ca o formă tipică de manifestare a spiritului dictatorial.

Aș citi cu mare plăcere un material despre discursul în limba de lemn de astăzi a discursului politic. Nu știu dacă sunt la fel de multe substantive, dar în mod cert, substantivele alea nu sunt România și nici poporul. Și, sunt curios, manifestarea cărui spirit este discursul politic de azi.

DCIM999GOPRO
DCIM999GOPRO

Poate că de-aici ar trebui să începem. De la reintroducerea României ca substantiv al discursului public. Fără să fim dictatori, să ne înțelegem.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Reclame