Deci, situația învățâmântului de marină din România stă cam așa:

Înainte de 1989:

  • liceu militar de marină – 1 bucată, Alexandru Ioan Cuza, la Constanța;
  • liceu civil de marină – mai multe, patronate inițial de Navrom varianta maritimă sau fluvială, la Constanța și în majoritatea orașelor porturi interioare de-a lungul Dunării: Orșova, Giurgiu, Galați, Brăila, Tulcea. La un moment dat, o parte din liceele civile de marină au trecut la Ministerul Apărării Naționale de unde au revenit civile după 1990. Unele. Altele s-au desființat;
  • școli de marinari, motoriști, ajutor ofițer mecanic etc în Constanța, Galați, Giurgiu;
  • școală pentru funcția de ofițer radiotelegrafist – 1 bucată;
  • școala de maiștri militari de marină – 1 bucată, la Constanța;
  • instituție de învățământ superior de marină – 1 bucată, UM 02192 aka Institutul de Marină Mircea cel Bătrân la Constanța, destinat pregătirii resursei umane pentru marină comercială și militară;

Post 1989:

  • liceu militar de marină – 0, desființat în 1998;
  • liceu civil de marină – 1, Colegiul Tehnic Dierna Orșova. Fostul liceu de marină civilă Navrom de la Constanța este redenumit Colegiul Tehnic de Marină Alexandru Ioan Cuza dar nu are nicio disciplină de marină, obligatorie sau opțională;
  • școli de marinari, motoriști, ajutor ofițer mecanic etc – 0;
  • școală pentru funcția de ofițer radiotelegrafist – 0. Bine, radiotelegrafiști nu mai există la bordul navelor … ;
  • școala de maiștri militari de marină – 1 bucată, la Constanța;
  • instituție de învățământ de marină de scurtă durată – 2, Colegiul Nautic Român, instituție itinerantă, Mogoșoaia și Constanța și Fundația UMC, ambele ușor rămase fără obiect real;
  • instituție de învățământ superior de marină – 2 bucăți, ambele la Constanța, Academia Navală Mircea cel Bătrân și Universitatea de Marină Civilă destinate pregătirii resursei umane pentru marină comercială și militară în cazul Academiei și pregătirii resursei umane pentru marina comercială, în cazul UMC;

Oricât de conștienți am fi de schimbarea ireversibilă a situației, nu putem împiedica comparația între una și alta. Trebuie să recunoaștem soliditatea piramidală a structurii de învățământ de marină pre 1989 și instabilitatea instituțiilor de învățământ superior de marină post 1989, nevoite să se manifeste antreprenorial și să-și recolteze participanții din piața liberă care e așa cum e, cu minime bariere la accederea în sistem. Cunoștințe academice de specialitate azvârlite peste o bază găunoasă îmbunătățită cu o atitudine pe măsură  generează produse finite, adică absolvenți, cu semne de întrebare pe competențe. Expensive with questionable abilities, eticheta aninată generic peste personalul navigant român care a început să circule printre agențiile de crewing capătă sens, zic.

La sfârșitul săptămânii trecute, Inspectoratului Școlar al județului Constanța a anunțat, confirmând ceea ce se știa de ceva vreme, reapariția liceului militar de marină la Constanța, rămânând a se stabili locația în care acesta va funcționa: platforma de marină din Coiciu, adică în zona fostei locații și în apropierea Academiei Navale sau în sediul actualului colegiu tehnic de marină care n-are nicio legătură cu marina.

Distribuind pe Facebook materialul, m-am pomenit cu oarece efervescență de gestionat … câteva semne de întrebare, destule trimiteri la plimbare și câteva jigniri generate de posibilitatea ca viitorul liceu militar să înlocuiască actualul colegiu. La un moment dat am vrut să le răspund dar m-am răzgândit ajungând la concluzia că nu avem unde ne întâlni pe acest subiect. Eu am percepția mea despre o necesitate publică, iar cei care m-au spurcat își declamă propriul interes. Rămâne să discutăm la un moment ulterior atât nivelul intelectual al susținerilor gen ne dați afară din casa noastră și ați intrat cu bocancii în sufletele noastre, standardul gramatical folosit în exprimarea scrisă cât și trăirile filozofale legate de necesitatea învățământului de marină ale elementelor mai vocale ale corpului profesoral al menționatului lăcaș de învățământ. Care corp profesoral s-ar concentra, mai degrabă, pe performanța cuantificabilă de la reala barieră care a ajuns examenul de bacalaureat, câți se înscriu, câți promovează și s-ar întreba dacă în cifrele astea se regăsește și performanța lor pe vreundeva.

Cum am ajuns eu, absolvent de liceu civil, devenit ofițer de marină comercială după aproape patru ani de armată pe care i-am suportat cu greu, să susțin, chiar să promovez, învățământul liceal militar? Păi, uite-așa …

Marina înseamnă mai mult decât se vede cu ochiul liber. Suntem 1.650.000 de navigatori în lumea asta, puțin mai puțini ofițeri decât nebrevetați. Acești ceva mai mulți de un milion jumate de oameni se ocupă cu transportul a 90 de procente din totalul schimburilor comerciale generate de 7 miliarde de oameni. Din totalul ăsta, vreo 20 de mii suntem români din care majoritatea își are originea și pregătirea în sistemul pre 1989. La ăștia se mai adaugă peste 11 mii care bat Europa pe căi navigabile interioare, singurele ape care mai văd pavilionul român.

Dacă, în general, profesioniștii buni se fac greu, în marină se fac mult, mult mai greu. Într-un bun marinar, ofițer sau nu, intră multe deprinderi și cunoștințe și experiențe. Cu toate rateurile date în ultimii ani, noi am fost și încă suntem percepuți bine. Nu avem dreptul să lăsăm meseria asta să se stingă în România. A intrat mult prea mult efort din partea mult prea multor generații în povestea marinăriei în România ca să alegem calea ușoară, adică aia de a ne cufunda în poveștile despre cum era odată. Dacă nu ne trezim într-un fel, rezultatul ăsta va fi. Deja ies din sistem mai mulți decât intră, deja ies din sistem bărbați și intră ceva mai puțini bărbați și mai puțin bărbați, mai puțin deprinși cu viața în colectiv restrâns, mai puțin deprinși cu viața.

Dacă vrem să nu murim trebuie s-o apucăm de un capăt și să încercăm niște rezolvări, schimbare de legislație, o acțiune ici, o acțiune colo. Motivația primului pas ne-o oferă Sean Connery, în Untouchables … dacă ți-e frică să nu alegi un măr putred, nu te duci la coșul cu mere, te duci la copac … Flota de altădată n-o s-o mai avem vreodată, dar îmbunătățirea produsului care este ofițerul de marină român poate fi un proces măsurabil în câțiva ani. Un produs bun, implică un sistem de educație solid. Sistemul de educație solid are nevoie de continuitate, de fluență, de anumite valori pe care absolventul să le aibă în bagaj. România are segmentul preuniversitar de marină lipsă. La acest moment al existenței acestei țări, o instituție de învățământ preuniversitar de marină nu poate fi înființată decât de marina militară. De aici susținerea mea pentru o atare instituție, care susținere nu se limitează la convingerea că standardul cunoștințelor absolvenților se va îmbunătăți.

Un liceu militar este o veste bună pentru mulți părinți care gâfâie în efortul lor de a asigura o educație bună copiilor lor. Masă, casă, haine, școală, mai mult sport … Bacalaureatul promovat (o sută dintr-o sută la celelalte licee militare din sistem), opțiunea unui loc de muncă implicit, în sistem militar sau într-un mediu competitiv, în marină sau domenii atașate marinei, în civilie. Eh, astea sunt deja ingrediente care pot atrage mai mulți părinți interesați, de exemplu cei care nu sunt neapărat fericiți de goana după telefoane, mașini și bășini care caracterizează liceele chiar de prestigiu de la orizontul imediat.

Și mai e ceva … Există profesii stricte, profesii care implică luarea deciziilor la nivel cotidian. Oamenii acestor profesii se construiesc exact ca un edificiu. Structura de rezistență a acestui gen de oameni este alcătuită din câteva valori pentru care programa școlară nu are răspunsuri. Valorile pot ține de aspecte mai mărunte, cum ar fi spălatul pe dinți sau punctualitatea, de exemplu, sau spiritul de echipă sau respectul față de cel de alături. Valorile pot ține și de aspecte mai importante, spre exemplu, apartenență la grup, leadership, deferență ierarhică, patriotism. Mai sunt, putem vorbi la nesfârșit, dar ne rezumăm la acestea pe care le putem clasifica generic în intangibile. Sistemul civil de învățământ nu livrează acest gen de intangibile. Bun, nu livrează nici tangibilele, promovarea bacalaureatului, de exemplu, promovat la nivel național de jumătate dintre absolvenții de liceu. Nu e un lucru sigur livrarea intangibilelor în sistemul militar dar sunt, fără îndoială, mai multe șanse ca niște elevi într-o atare instituție să poată deprinde un oarecare atașament față de această țară pe care să-l și exerseze în viața adultă, oricât de greu ar fi.

Cam asta am avut de spus și astea sunt și motivele. Pentru că n-am menționat explicit o fac acum, sper să înțeleagă și domnul care m-a făcut nesimțit și nu mai știu cum, bărbatul ăla din Vaslui, cu privirea aia plină de certitudini, privire cu care numai cunoștințele puține te pot recompensa. Eu văd reînființarea LMM un moment important și pozitiv. Până la a fi foarte pozitiv mai e cale lungă, curricula, condiții la absolvire, carieră militară sau civilă, e de discutat. În funcție de răspunsurile la acest gen de întrebare vom putea estima și maximiza impactul în marina comercială. Locația în care va funcționa nu mă interesează, e în responsabilitatea celor executivi, a Inspectoratului Școlar, a primăriei, a Marinei Militare.IMG_0515

Orice părere este binevenită, fie ea pro sau contra. Orice părere exprimată civilizat, aș adăuga.

 

Reclame