Agonie. Gen …

E ceva vreme de când mă tot exprim pe unde-apuc că în România marinăria e pe ducă. E multă lume de acord cu mine … sunt și unii, destui, care nu sunt de acord, de regulă cei implicați în învățământul de marină, profesori, eu știu, care susțin că școlile s-au schimbat, materiile de studiu urmează ceea ce se întâmplă în industrie și așa mai departe.

Sunt convins că au dreptate și ei, dar de multe ori, ca să izbândești, dreptatea nu ajunge.

IMG_0668Raportarea la trecutul glorios al marinei comerciale din România este tentantă. Chiar avem la ce ne raporta. 300 de nave maritime comerciale, în jur de 80 de pescadoare maritime, vreo 80 de nave aflate în diferite stadii de construcție în șantierele navale românești, un registru naval responsabil pentru aproximativ 8 milioane de tone, aproximativ 12.000 de angajați numai la Întreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime Navrom Constanța. Ăștia am fost. Azi … în termeni de construcție instituțională, suntem, vorba lui Prince, something close to nothing … 0 nave maritime comerciale sub pavilion român, 0 pescadoare maritime, nimic ca orizont de construcții noi sub pavilion român, Registrul Naval Român nu mai există. Am rămas vreo 15.000 de bărbați și câteva doamne, personal navigant civil, cu bocceaua în băț, cătând pe la uși, pe la ferestre, în căutare de muncă în flota lumii. Toată structura s-a prăbușit, oamenii am rămas, perioada căreia îi datorăm existența în număr așa mare a rămas în amintire, prezentul nu oferă premisele unui viitor, de-aici și convingerea mea că ne trăim agonia ca națiune maritimă care am apucat să fim. Lungă, dar agonie.

Bun, e foarte posibil ca viitorul pe care-l pomenesc că nu mai existe în general, nu numai pentru noi. Se vorbește prea des de nave fără echipaj pentru ca viitorul de care vorbim să nu fie în mod categoric contorsionat și transportul pe mare de azi să nu se mai regăsească mâine sau poimâine. Tehnologia a schimbat enorm ceea ce era odată. Va continua să schimbe, sigur … parcă n-aș crede că de maniera în care să se desfășoare chiar fără oameni.

Or dacă viitorul va include resursă umană la bordul navelor ar trebui să ne gândim cum să existăm și noi prin peisaj. Dar ne gândim?

Deși absolvent de liceu civil și, în niciun caz, vreun exemplar cât m-am aflat ca elev în Institutul  de Marină militar în varianta lui ante 1989, eu m-am tot zbătut pentru reînființarea Liceului Militar de Marină. Intențiile mele au fost aprobate, cel puțin la nivel declarativ, de mulți foști absolvenți. Alții s-au dovedit mai rezervați, ba e un fost absolvent care m-a luat chiar în balon, cum că inițiativa mea e inutilă, că învățământul nu e condiționat de „deșteptare” și că am ascultat prea mult poveștile haiducilor absolvenți ai LMM-ului de altădată.

Lumea poate nu realizează pericolul în care suntem în toată povestea asta a noastră. Regresul demografic al populației României s-a tradus în regres cantitativ al bazei de selecție. La asta  se adaugă regresul calitativ al potențialilor noi intrați. Rezultanta situează pe poziții defensive învățământul de marină în România care se vede nevoit să coboare standardul odată și încă o dată pentru a putea ființa … or până când poți mula standardele, ridicate altădată, după o resursă superficială, provocată de bacalaureat … Sau, mă rog, se pot coborî, dar astea nu-s premise pentru personalul navigant al viitorului, mă gândesc.

IMG_0669.jpgLa acest moment, chiar sunt șanse pentru reînființarea liceului militar de marină. Poate fi un prim pas constructiv, care ne scoate din reactiva stare în care ne aflăm, de regulă. Insuficient, corect, dar e primul și indispensabil. De la acest prim pas trebuie rescrisă povestea noastră, uitând, dar neuitând, în același timp, ce-am fost odată.

Proiecția carierei în marină, militară sau civilă, cât or mai fi ele, trebuie să urmeze imediat în siaj. Simularea destinației resursei, militară, mare, fluviu etc nu e știința rachetei … în vremurile de altădată i se spunea comandă socială … totul poate fi gândit și asamblat, condiția e să conștientizăm unde ne aflăm și să vrem să ieșim de-aici. Și să vrem mai mulți, din zona de decizie, nu eu sau alții pe Facebook, nimeni prin drum …

Deseori categorisim în fel și chip tineretul de azi. Se întâmplă tuturor generațiilor … ăștia sunt niște proști, noi eram deștepți. Păi, ce școală făceam noi, păi ce, se compară cu ăștia, care nu știu să pună o virgulă, care nu fac sport, care nu socializează, care sunt dependenți de google … mi se întâmplă și mie, mai des decât aș vrea, chiar, să cad în capcana aparentei superiorități față de cei care vin după noi. E o falsă dispută și destul de inexactă … din mai multe motive, principalul ar fi că vremurile sunt altele, generațiile sunt altele, nu mai rele, nu mai bune, altele și ăsta-i mersul vieții. Și gata. Pe de altă parte, decizia de transfer al companiilor de transport maritim de stat la Fondul Proprietății de Stat spre vânzare, dezastrul mini companiilor private, desființarea registrului naval, împușcarea genunchilor sistemului de învățământ de marină, emascularea fostului liceu de marină Navrom și dispariția LMM, dispariția școlilor profesionale de motoriști, de ajmeci … toate astea sunt rod al modului în care ne-am făcut noi treaba, generațiile care știm unde punem virgulele, nu?  Bun așa …

Cam astea ar fi de spus, deocamdată. Agonie. Să vedem dacă ne-om aduna să o întrerupem, să reparăm ce-am făcut apologeții virgulelor la locul lor și dacă vom reuși să lăsăm și altceva decât povești nemuritoare cu vapoare românești care nu mai sunt.

 

 

Anunțuri

4 gânduri despre “Agonie. Gen …

  1. Minunat! As putea adauga „ca de obicei”…
    Domnule Comandant, asumati-va rolul de port-stindard si sunați „desteptarea”, urmatorul semnal fiind „adunarea pentru raport”. Este necesar sa ne adunam, sa vorbim si sa scriem INCOTRO-ul marinei române.
    Cu „limitarile” – pe care le intuiti – ma ofer voluntar pentru ceea ce urmeaza in legatura cu subiectul „Marina romana, încotro?”

  2. In primul rand La multi ani tuturor cititorilor acestui blog, urari de un an mai bun cu impliniri si bucurii.

    In al doilea rand, doresc ca acest comentariu sa fie luat doar ca o completare in anumite puncte, ca niste adaugari in alte puncte, si doar pe alocuri cateva mici diferente de opinie.

    Am citit tot acest blog, si as dori sa adaug cateva idei, care se vor lega si de un alt post anterior vechi din iulie parca 2017, in care a fost o discutie mai lunga cu un fost nebrevetat din marina romana.
    In primul vreau sa imi exprim aici tot respectul pentru toti oamenii care au muncit pe vapoarele flotei romanesti, care asa cum stie toata lumea insuma un tonaj foarte mare la acea vreme. Si toata lumea cunoaste conditiile inumane, din punctul meu de vedere, de trai de pe acele vapoare. Eu sunt absolvent UMC promotia 2002-2007 va dati seama ca nu am mai apucat nici macar voiajul de practica pe Neptun, pentru ca a fost vandut in 2003, sau cel putin asa am inteles. Nu cunosc personal nici unul din vapoarele vechi romanesti, decat Eforie si Mangalia, pe care am facut practica in 2004, si nu as putea spune ca am inteles prea multe, pentru ca eram copii cu mintea plecata cu sorcova, am ajuns in masina si nu am reusit decat sa vad echipamentele in sine, pe mangalia cel putin complet desfacute, pentru ca se lucra la absolut orice pompa si motor, din tablourile electrice atarnau cablurile in toate partile, in camera masinii semiobscur, ni s au explicat cateva detalii pentru motoarele principale, Man Resita semi-rapide, cateva detalii despre caldarina cu arzator care doar ce luase foc de curand si era o mare pata neagra in deja existentul intuneric din jur. Per total o diferenta izbitoare cu vapoarele pe care am inceput sa le vad din 2015.

    As sustine cu drag ideea ca atat UMC cat si ANMB sa cumpere echipamente chiar si dezafectate, dar fara suparare, nu stiu daca ar exista destui oameni care sa le faca functionale in timp, pentru ca toti pe acolo ( vorbesc strict pentru UMC ) sunt teoreticieni, foaarte putini din ei care vin din randul fostilor sau actualilor navigatori. Corectati-ma daca gresesc, dar eu in perioada 2002-2007 asta am vazut.
    Tot ceea ce iese in ultimii ani din facultatile noastre sunt complet lipsiti de cunostinte navale, strict partea teoretica, si asa am fost si eu, primul voiaj real pe vapor nu reuseam nici sa invat sa merg pe vapor in primele saptamani. Dar am perseverat, am avut noroc de un treiar masina , actual sef care si a batut atunci capul cu mine, am vrut sa invat, si usor usor am ajuns unde sunt, si nu exista firma de crewing la care sa fi facut macar un voiaj si sa nu aiba o vorba buna despre mine ( poate exceptand euronav unde mi am batut joc zilnic de secundul mecanic grec care nu ar fi trebuit sa aiba voie nici macar in vizita pe vapor, si de unde am anuntat direct pe seful mecanic , tot grec, clar ca nu ma mai intorc si ca nu voi mai naviga niciodata cu greci la bord ).
    Am avut la vapor acum cativa ani cadet masina anul 2-3 UMC, care la prima vedere nici nu apucase si nici nu stia nici macar principiile de functionare ale unui motor cu ardere interna. Cu perseverenta si cu o vointa de fier din partea lui, dupa 2 luni eram un simplu spectator in spatele lui in timp ce facea absolut tot ce trebuiau sa faca mecanicii 2 si 3 la vapor, si nu vorbim de rutina zilnica. A avut noroc si a plecat la gaze pentru al doilea voiaj de cadet si si-a batut joc de ofiterii croati prin masina din punct de vedere al cunostintelor.
    Reversul medaliei: cadet fiu de sef mecanic, care dupa 4 voiaje de cadet citea aspiratia pe o pompa : -2 linii.
    Doar pentru faptul ca azi ies din facultatile noastre de marina 400-500 de absolventi reusim sa vedem la vapor si specimene precum exemplul nr.2 .
    Ma repet , si eu am fost la inceput la fel de pierdut in spatiu, si copilul din mine a urlat din rarunchi dupa primul voiaj si am stat 2 ani acasa in speranta ca pot face altceva, si nu a iesit nimic, si la a doua incercare am plecat pregatit sufleteste de acasa, pregatit pentru o a doua incercare in care imi voi da silinta. Si am reusit. Si din nou am avut noroc de doi mecanici 1 romani la vapor care m au inspirat si datorita carora am ajuns mecanicul care sunt azi. Primul mi a pus cartile in mana si mi a spus: ma intrebi cand nu intelegi ceva, al doilea m a gasit la vapor cu capul doxa de documentatie si mi-a dat cheia in mana si el la spatele meu. Si asta am facut si eu tuturor cadetilor pe care i am avut indiferent ca voiau sau nu, si acum toti imi multumesc si tin legatura cu fiecare in parte, si inca le mai dau indicatii chiar si de la vapor la vapor si ii invat si le ofer cu drag tot ce stiu.
    Nu exista romani prosti in nici o meserie exista oameni instruiti sau nu, exista oameni care vor si care nu. Tuturor acestor tineri le-am spus atat: primul lucru si cel mai important, nu lucrezi pe cord deschis, nu faci operatie de anevrism cerebral, e fier, fierul se strica si atat. Ca il strici tu sau altul, sau se uzeaza in timp, tot fier ramane, se repara; asa ca nu iti fie frica. Frica e cel mai mare dusman al oricarui om. Faci aceasta meserie cu frica, poti sa pleci acasa.
    Un alt lucru foarte important: in ziua de azi exista din ce in ce mai multa electronica, si cu parere de rau , dar vad cu ochii mei oamenii din flota veche care iau in deradere copiii de azi ca nu suntem buni de nimic ca noi nu stim ce e aia marinarie,aceeasi oameni care isi prind urechile pana si in a trimite un mail in limba oficiala la vapor : in cazul meu engleza. Si in acelasi timp vad asa zisii copii, atat masina cat si punte care mananca pe paine tot ce inseamna electronica pe vapor, si ca exemplu vaporul pe care sunt chiar acum, principal electronic, la care pana si frangerile pe arborele cotit le avem in format electronic, ne putem juca cu presiunile de ardere, unghi de injectie din platforma electronica a motorului si muulte altele, motor la care daca nu functioneaza corect electronica nici tot fostul navrom cu toata experienta de pe navele noastre nu il face pe ala sa mai porneasca.
    Nu mai exista marinarii de altadata e foarte adevarat, dar nici marinaria de altadata nu mai exista. Acum seful si comandantul sunt soareci de birou, raportari pana si la contoarul de pe pompele de vacuum de pe instalatia sanitara, din pacate nebrevetatii romani nu stiu decat aceleasi replici, ca ei au scoica pe burta de atata navigat, si nu sunt in stare sa sudeze 4 picioare drepte la o masa pentru piatra de slefuit, ca ei erau regi la vapor, fara ei nu pleca si nu descarca sau incarca vaporul, si cand sunt intrebati de diferentele constructive de la un vapor la altul nu stiu nici macar despre ce se vorbeste.
    De fel sunt foarte calm cu toti oamenii din masina, dar prefer,la masina, filipinezi ca nebrevetati si ofiteri romani, pentru ca de bine de rau nu va pune nici cel mai istet motorist mana sa faca lucrarile ofiterului cat sunt eu la vapor, in cel mai fericit caz da la mana o cheie, sterge si curata, si nu am nevoie de oameni care au invatat dupa ureche si nu din carte procedurile de reparatie si intretinere, iar nebrevetatii nostri sunt foarte rapizi in a da indicatii care nu ii privesc.
    Stiu ca am scris mult, dar mai am cateva idei:
    Pana acum nu am auzit plangandu se de vechea flota decat nebrevetatii. Pentru ca acolo nelipsita bisnita era adevaratul lor salariu, puteau depasi pana si un ofiter. Nu am auzit de la ofiteri decat povesti spuse cu placere, exceptand tragediile nelipsite, nicidecum pareri de rau.
    E adevarat ca piata mondiala acum prefera filipinezi, chinezi, indieni, ca nebrevetati, corect, dar asta nu e vina nimanui, in cel mai rau caz tot a nebrevetatilor nostri care unde au fost au crezut ca sunt la flota noastra. Ca pot sa bea si sa faca ce vor, si as putea sa dau exemple de mai scriu inca 3 zile incontinuu. Pai cum sa mai ai pretentii cand tu esti taran de la primul pas pe care il faci in aeroportul henri coanda, pana la ultimul pe care il faci la sosiri dupa terminarea contractului? Mai vrei sa te mai ia si a doua oara o companie care plateste pentru tine amenzi in Hong Kong sau la Singapore, sau in Alaska, ca tu nu te poti abtine si pana nu te imbeti ca un porc nu te poti opri ?
    A se lua aminte, nu generalizez, dar o foaarte mare parte din nebrevetatii romani pastreaza acest comportament.
    Pacat pentru oamenii care si au vazut de treaba si acum gasesc cu greu locuri, dar asta nu e vina nimanui.
    Din partea mea, bine ca s a dus naibii flota noastra, pentru ca eu, cu toate ca am muncit de la 10 ani si pe camp , si in delta la pescuit, si pe litoral, si angajat la diferite firme care nu stiau decat sa exploateze oamenii la
    maxim, dar eu nu as fi stat intr un mediu preponderent romanesc, asa cum erau navele noastre. Iar din punct de vedere tehnologic, erau complet depasite marea majoritate, cu exceptia navelor japoneze care mergeau. Restul erau santiere plutitoare, si nu in ultimul rand adevarate cosciuge. Si multe din ele asta au fost pentru multi marinari romani.
    Nu am niste date exacte, dar sunt sigur ca sunt aproape de adevar cand spun ca in ultimii zece ani s-au scufundat un numar de vapoare pe plan mondial aproape egal cu numarul de vapoare din flota noastra veche in ultimii ei zece ani de functionare. Am avut la vapor roman unul din cei 3 supravietuitori dintr o astfel de tragedie. Om care nu folosea liftul de frica, om care la furtuna se vedea pe fata lui ca este speriat, om care naviga in continuare doar pentru viitorul familiei, pentru ca raposatul nostru sistem i-a dat un sut in cur dupa tragedie si l-a trimis inapoi la munca.
    Asa ca plansul dupa vapoarele noastre e din motive pur egoiste de la om la om, nu in interesul natiunii noastre, sau a tuturor marinarilor romani. Eu ma consider marinar roman, navig cu o firma straina, si sincer sunt chiar foarte multumit. Si sunt sigur ca as fi navigat tot la o firma straina chiar daca am fi avut flota noastra.
    Navigatorii romani indiferent de varsta pana la urma, sunt in continuare o forta de munca destul de cautata.
    Navigatorii din generatiile mai noi nu mai stiu ei chiar asa multa meserie stricta, dar stiu sa citeasca documentatia si cu asta exceleaza in fata oricarui navigator batran, experienta se face numai din ce vezi, nu din ce citesti, e adevarat, dar nimeni nu s a nascut invatat si experimentat, si nu ai cum sa stii cum rezolva un “neexperimentat” o situatie critica pana nu se confrunta cu ea.
    Ma repet cine plange in continuare dupa flota romaneasca, plange degeaba, asa cum s-a scris, banii de pe ea trebuiau sa ajunga in investitii in vapoarele mai bune si pastrate, daca ar fi ramas ceva dupa amenzile si restantele navromului in diferite porturi ale lumii, si daca reuseau sa rascumpere atatea nave arestate si confiscate.
    Sustin cu mare drag orice proiect legat de dotarea scolilor noastre cu echipamente navale pentru studiu.
    Orice roman aveti la bord trageti de el si invatati-l, ajutati-l, pentru ca nu toti s-au nascut cu dragostea si deprinderile in acelasi timp pentru meseria asta in sange.
    Nu uitati de unde ati plecat, dar priviti cu maaare atentie care este viitorul, asa cum am spus nimic nu mai e ce a fost.
    Va multumesc pentru rabdarea de a citi din putina mea experienta si trairi ca navigator roman.

    Cu respect,
    Catalin Orbeanu

    1. Mulțumesc pentru faptul că dați atenție la ceea ce scriu eu aici și vă mulțumesc și pentru mesajul dumneavoastră. E important ceea ce ați punctat, motiv pentru care am să vă răspund într-un alt material. La mulți ani și mult succes în tot ce încercați!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s