Decât niște precizări …

După cum ați observat, probabil, mă exprim în scris de ceva vreme. Nu sunt de meserie, n-am formare umanistă, ba dimpotrivă, chiar. Iar în ultimii doi ani de liceu, grație tovarășului profesor de română, am urât această materie din tot sufletul … iar la bacalaureat am luat fix 6 la română. 6.

Primele materiale scrise la care m-am opinitit au fost cele politice. Interpelări, întrebări în parlament, oarece discursuri, când aveam de vorbit pe ici, pe colo. Observând că nu sunt chiar penibil, am perseverat cu exprimarea scrisă și după ce am ieșit din politică și am devenit un soi de finanțator de revistă, revista Ligii Navale Române.

Eh, din 2011 începând, scrisul a căpătat un rol terapeutic, să știți. În 2011 viața mea de om normal s-a sfârșit și a început alta, de om hăituit de unele instituții ale statului și, mai ales, de persoană supusă flegmei oricărui virtuos care beneficiază de anonimitatea pe care o conferă internetul.

Faptul că m-am putut exprima în scris mi-a servit, mi-a păstrat mințile acasă. A fost important ca supapă, pentru că eu sunt destul de ermetic de fel, nu mă exteriorizez, nu mă hlizesc ca proasta la sulă. Am scris și lucruri foarte personale, amintiri despre ai mei, despre mine, despre colegi, am scris despre lucruri impersonale, oarecum cetățenești, așa, și am scris despre vapoare și despre școala de marină așa cum era ea și cum eram și noi … și am scris despre cum cred eu că ar trebui să fie mediul meseriei mele.

Bun, lungă introducerea, dar am vrut să precizez că nu mă dau vreun scriitor sau jurnalist, singura mea pretenție reală de la mine a fost să nu fac greșeli de exprimare. Faptul că, în timp, din ce în ce mai multă lume m-a urmărit și a apreciat ce-am scris e un imens compliment pentru mine care am avut o formare atât de umilă din punct de vedere literar.

Apropo de legitimitatea de a mă exprima pe subiecte legate de flotă … Mă gândesc că o am. În primul rând, am ceva instruire pe subiect. Aproape 4 ani de școală militară de marină, încă unul civilă, 10 ani de mers pe mare, altă școală afară, am fost și director de port și dom’ profesor sunt și armator de vase mici, mici … am fost și sus și foarte sus și m-am prăvălit de m-am făcut țăndări și mi-am adunat și cioburile de pe unde au aterizat și, spre nefericirea unora, încă respir. Cu scurte întreruperi, viața mea a fost și este legată de vapoare. Am un bagaj de informații preluat din familie, de la tatăl meu care era o enciclopedie ambulantă în materie de vapoare și marinărie și corăbii și orice … și am fost realmente interesat de navele noastre, de ceea s-a întâmplat în anii de expansiune ai flotei și ai portului Constanța. N-am fost niciodată foarte curios din fire, cu o singură excepție. Vapoarele și oamenii de la bordul lor, de pe lângă ele și care aveau legătură cu ele. Marinăria mi se pare cea mai frumoasă meserie din lume. Dacă e să fiu cinstit, aproape 25 de ani cât am gravitat în jurul mării și vapoarelor și bărcilor, eu nu am muncit o zi, eu doar am făcut câte-un pas cotidian în propria-mi poveste. Și sunt un mare privilegiat din acest motiv.

Există un soi de cititori și comentatori pe care vreau să-i pomenesc. Oamenii periculoși pentru că știu ei câte ceva, nu prea mult, dar știu. Cunoștințele puține generează păreri greu de zdruncinat și, de cele mai multe ori, greșite. Ca la examen, când ai învățat și știi foarte multe devii și conștient de limitele tale, că se poate ivi ceva care să arunce în derizoriu efortul tău. Când știi puține și ești bâtă ai curaj … Așa și cu băieții ăștia … specialiști, n-au mutat în viața lor un pai de la stânga la dreapta dar, din sub pat, răcnesc de n-ai văzut. Aproape orice scriu eu pe subiectul flotei republicii socialiste are și câte-un ecou dintr-ăsta, venit de la aj’mecul sau brutarul care știe mai multe decât jupânul sau decât șeful mecanic sau decât oricine deasupra lui în lista de echipaj. Mai sunt și alții, mai subtili, care fac apel la memoria colectivă care e cam scurtă adică, vezi bine, taică-meu a fost reprezentantul Navrom la Istanbul din 1986 până-n 1992, deci securist, deci eu nu am voie să deschid gura. Sau … ce-am făcut eu ca deputat, în 2004, pentru navele care dispăruseră deja … Una peste alta, vajnici bărbați care vă aflați, încercați să întreprindeți ceva în domeniul ăsta, orice, plecați cu un cauciuc umflat din portul Tomis, creați un loc de muncă, două, tremurați să vedeți dacă vă ajung banii la ziua de salariu și la ziua de plată a asigurărilor sociale pentru angajați și după aia exprimați-vă proletar, până atunci, fuck off.

Revenind.

E imposibil să mai fim ce-am fost. Ce-am fost, în termeni de tonaj, a fost nesustenabil și ar fi și azi la fel de nesustenabil pentru o țară ca a noastră. Mie, care sunt destul de introdus în ce-a fost Navromul și familiar cu managementul maritim al prezentului, mi-e imposibil să mă exprim pe subiectul foii optime de parcurs în 1990, imediat după ce persoana aia cu gât scurt și păr vopsit cunoscută sub numele de Petre Roman a declarat întreaga industrie a României o grămadă de fier vechi. Probabil că, din 302 nave, ar fi trebuit vândute 200 pe loc, cu banii obținuți să fi retehnologizat altele și așa să fi consolidat o companie de maxim 100 de nave care să fie privatizată ulterior, pe bucăți. Anii 90 au fost sălbatici în shipping, nu garantează nimeni că ar fi fost vreo soluție perfectă … și, chiar și așa, conservarea pavilionului nostru nu ar fi asigurat-o gestionarea mai înțeleaptă a parcului de nave ci un cadru legislativ care să-l facă atractiv … dar asta nu suntem în stare să facem nici acum, în al dooșoptâlea ceas, când nu mai avem nave maritime comerciale și riscăm să ne desființăm ca breaslă.

Un scenariu pesimist, credeți? M-aș bucura, dar cam asta e poteca pe care am apucat. Desprinderea administrației noastre maritime de noțiunea de navă nu are ca efect doar lipsa locului de practică pentru cadeții produși antreprenorial de școlile noastre de marină. Are ca efect instituții care nu înțeleg fenomenul, nu înțeleg problemele pe care le au armatorii și companiile de navigație sau de management în shipping, nevoia piețelor, că-n shipping sunt mai multe, resursele, trendul industriei și așa mai departe.

Am mari dubii că proiectele pe care am de gând să le propun … la momentul ăsta nici nu știu cui am să le propun … vor schimba ceva. Pentru a schimba ceva cu adevărat în România este nevoie de ceva mai mult decât a îți asuma performanța în termeni de kilometri de centură a nu știu cărui municipiu. Orice politician care se dorește performant în transporturi trebuie să-și asume trafic. Volumele de trafic nu pot fi atinse fără centura nu știu care iar centura nu știu care nu rezolvă singură volumele de trafic … Traficul vine dacă ești atractiv, dacă ești predictibil, dacă ești serios. Fără trafic de mărfuri, fără a deveni o verigă a mobilității bunurilor, te stingi, ca sistem de transport. Traficul consolidat de pastilați care mișună pe autostrăzi în w/end spre menajeria asta care a ajuns Mamaia nu e suficient, din păcate.5262

O să continui cu amintirea Navromului fie și pentru faptul că mi se pare nedreaptă soarta pe care a avut-o. A fost o companie specială pentru mulți dintre noi. Nu știu dacă servește la ceva concret, m-aș bucura dacă aș răscoli o emoție care să aibă și un început constructiv, oricare ar fi ăla.

 

 

Anunțuri

9 gânduri despre “Decât niște precizări …

  1. Chiar ieri mi-a zis un client ca e mai ieftin sa-si duca marfa la Belgrad prin ARA decat prin Constanta, apropo de atractivi …

  2. Măi Laure ești supărat tare ! Mulți asemeni ție au făcut o facultate de navigație , la munci agricole ; și mulți asemeni ție îl aveau pe tăticul mare boss în flota. Ați fost o adunătură de tinerei drăguți (asemeni unor catelusi pufosi) care odată crescînd ați început să vă muscati periculos de rau. Nu vă mai ajungeau firmele ; pînă ce castelul de cărți fuse atins de o adiere și sa-nprastiat … Ești penibil de plingacios , și regret că pierd ocazia să vorbim face to face. În comparație cu tații voștri voi ați fost niște nulități în materie de tradiția familiei. Chiar și cu traditia familiei in a vinde blugi,kent,cafea – nu v-au ajuns banii să platiti salariile angajaților ; sau v-ați înstrăinat de tot și toate pentru acești bani? Afaceri peste afaceri , automobile pe care nici nemții nu și le permit , vile la munte … , și vă doare în cur de toți și toate – vouă să vă fie bine , foștii soldatei cu pretenții securisto-democrate !

    1. Nu am speranța să realizați cât de bine vă potriviți cu profilul pe care doar ce l-am descris. Și atâtea idei la un loc, și tradiții de familie, și castelul de cărți, și kentul și cafeaua, doamne, dar cum faceți față la atâta profunzime nu știu. Un sfat de la un cățeluș pufos … nu vă mai luați așa în serios, vă mai pocnește ceva în cap numai gândindu-vă la vilele de la munte (?) și la automobilele alea pe care nu și le permit nemții … Vă las, pentru că dacă tot mă doare în cur de tot și toate, azi, sâmbătă, mă duc la muncă. Eu regret că dvs. pierdeți ocazia să vorbim face to face. Rămâne cum am stabilit mai sus.

  3. Multumesc frumos de raspuns ! Spor la treaba si sa aveti o zi desavirsita . Pe de alta parte nu-mi aprecia mie asa tare profunzimea , fiindca sunteti la fel de profund pentru cine mai citeste printre cuvinte …. Apoi nu sunt eu asa rau precum par ; nu stiu daca ma aseman cu umbra rautatii voastre . Sunt fanul tau si iti citesc cu mare atentie fiecare cuvant ; fiindca si eu am auzit vorbindu-se de vapoare de timpuriu , am navigat …. Ai o forma de revolta in argumentarea ideilor si iti dau dreptate in ceeace spui ; dar nu ai scuza , din simplul motiv ca ai fost in virf – ce as mai putea spune eu care am fost jos de tot !? Stiu ca odata ce am fost primit in clubul celor cu carnet de marinar , nu e frumos sa fiu tigan si la suparare sa scot din casa toata mizeria de sub pres ; chiar daca am fost in case de tigani si m-am simtit respectat – am asa o scarba de nedescris …

    1. Stimate domn, vă aventurați în a mă aprecia pe mine. Sincer, am dubii că gestionați resurse cât să mă evaluați pe mine. Umbra răutății? Păi faceți considerațiuni despre facultatea de navigație agricolă, mă faceți cățeluș pufos și plasați tradiția părinților în vânzarea de kent și cafele și dacă vă răspund relativ politicos sunt rău? Mi-am dat seama că ați navigat, am bănuit că nebrevetat, din modul de a pune problema. După ce v-am văzut profilul pe Facebook m-am convins că am avut dreptate. Văd că sunteți nepot de comandant bun, om serios, ați putea manifesta puțin mai multă considerație despre oameni care au însemnat ceva pentru flota asta și nu să-i luați în bășcălie cu bișniță și nu mai știu ce. Așa erau vremurile. Nu elaborez mai mult apropo de scuzele pe care nu le-aș avea. Vi s-a părut că mă scuz eu în vreun fel? Eu îmi asum fiecare chestie pe care am făcut-o, bună sau rea. Îmi asum inclusiv să răspund unora ca dvs. Hai s-o lăsăm cum a căzut că am treabă. Și, apropo, mulțumesc că-mi sunteți fan. Cu fani din ăștia nu mai am nevoie de dușmani …

  4. Ce ușor se vorbește de firme, mașini, angajati … Numai cineva căruia nu i-a crăpat capul că nu știe de unde să mai scoată bani și de impozite și de reparații și pentru salarii își permite să vorbească atât de ușor. Numai cineva care nu lucrează 24/24, vară/iarnă poate vorbi atât de ușor. Numai cineva care nu s-a lovit de toată birocrația și de toți nepregătiții din autoritățile de stat, portuare sau nu, poate vorbi așa de lejer. De parcă e suficient să ai firmă și banii curg. Ei bine, stimate domn, ca să spun așa, nu prea e așa. Noi chemăm la muncă incusiv copilul, care e student, să ne ajute. Eu sunt la muncă azi și voi fi și mâine, că asta e, acum e de muncă. Dar ce vorbesc eu?? Frustrările vă ies la suprafață din fiecare cuvânt. Vă urez să aveți grijile noastre și apoi, dar doar apoi, banii pe care presupuneți că-i învârtim cu lopata.

  5. Nu e musai sa-mi raspundeti daca nu aveti o placere ; si conversatia nu face rau nimanui … Apoi si chiar de as fi-ncercat sa va conduc pe piste imaginare legate de indentitatea mea , sunt convins ca ati fii reusit sa-mi aflati fisa . Stiti care este culmea ?! Sunt nu numai nepotul fostului comandant al navei ce o aveti postata aici ; dar si din partea numelui de Ghituica am destui cu valente in ale navigatiei . Va place sa va amintiti cite-n luna si in stele despre ce a fost si ce este legat de marinaria romaneasca . Si mie la fel … La vapor am stat in coltul meu si nu am fost ,,sindicalist,, asemeni varului de la fair play maritime ; am muncit la ro-ro -uri de mi-au iesit ochii , si mi-au tras-o de nu m-am vazut defunctul Petre . Situatiei de moment creeate atunci ( in ideea ca doriti sa vedeti diferentele de mentalitate dintre generatia parintilor (neamurilor) navigatori ,si urmasi acestora ) am avut parte si mi sa dat dreptate din partea unchiului) sa taiat in carne vie ; ceva nefiresc care nu se regaseste in vechea flota . Sunteti suparat pe buna dreptate de atitudini si actiuni ale unora ; de neimplicare si duplicitate … Pai cum sa nu fim suparati cind stim cu totii de unde am pornit fiecare si cum am ajuns sa ne mincam precum ciinii ?! Daca cineva ma bagat in acest club inseamna ca a vazut ceva bun la mine , indiferent ca am ajuns la un ro-ro in canalul englez si comandantul tragea de parime la o acostare pe bulau si mie imi spunea sa stau deoparte sa nu ma ranesc : ca mai apoi sa ajung sa le explic si sa-i invat pe cei care ajungeau la astfel de vapoare avind state vechi de plata in marinarie . Respectul de care m-am bucurat si probabil ma bucur a fost numai in urma atitudinii mele pozitive fata de toti , si am perpetuat prietenia ce se facea intre ofiterii tineri si marinarul din mine . In echipajul unde eram eu se ridea mult ; cind deschideam usa firmei de crewing ii faceam pe toti sa rida ….Nici un comandant nu a spus vreodata nu-l mai vreau pe Ghituica la vapor si secunzii intrebau la agentie ,,ce mai face Ghi,,. Pe alta parte Popescu Aristotel a avut o atitudine mai mult decit exemplara si extrem de pozitiva fata de foarte multi tineri ofiteri in devenire de la vremea lui . Sa va dau un exemplu maximal de atitudine pozitiva : in apartamentul lui au avut un loc nu numai verii mei si eu , dar eu am dormit in acelasi pat cu Herman Gabriel … Pe citi ia sprijinit si ia ajutat nu am loc sa spun ! Ofiterul cu partidul Trifu Mircea , acum ii spune doar nasicul , dar si altii si altii ….. Poate ma-nsel referitor la caracterul tau : poate esti un om ce perpetueaza vechea si buna cuviinta ce era altadata in flota , dar in principiu sunt convins ca va este scirba la ce au ajuns oamenii care au dus mai departe suflul marinaresc de altadata . Stiu de povestile de viata ale multora care au saracit din vechea flota ; am lucrat chiar si in port , aflind si mai multe. Eram pe cheu cind nesimtitul de sogun l-a-ntrebat pe varul meu (owner-ul de la aries , cum isi spune) ,, el este baiatul care a scris despre Petre?,, Si asta doar ca l-am privit in ochi de la o distanta de 30 metri ! Am mincat din aceeasi oala cu multi ( si mai mult decit atat – am gatit si rinit pentru multi ; am fost sluga multora ; de aceea nu-i iert si nu-i uit ) , si da sunt cu totii rezultatele stricate dintr-un sistem bun care a vrut sa scoata oameni buni . Nu-mi este rusine ca datorita mie (in urma a ceeace am scris odata pe un forum ) Petre a facut infarct noaptea in somn ; atata vreme cit mi-au distrus viata si munca de ani de zile la vapor , facindu-ma un anatema pentru ei. Dupa ce m-au osindit cu raminerea la uscat am supravietuit cu greu , si pentru ca i-am slujit o viata ca un caine am sa spun mereu pina se vor cai de atitudinea lor ca sunt vrednici de plins. Sunt convins ca puteti fii poate dintre foarte putinii cu onoare din vechea scoala , si de aceea imi cer scuze si iertare de orice asocieri rele pe care vi le-am atribuit ; dar cum am spus , puteti fii ….. Odata i-am spus dlui comandant Popescu ,, ati fost cine ati fost , si nu mai sunteti ….,, Stiti ce mi-a raspuns ? Nimeni nu imi ia carnetul de marinar ! La fel spun si eu , indiferent de razboiul creeat : ,,nimeni nu-mi ia carnetul de marinar!,, Ma iertati pentru toata aceasta vorbarie , aveam acum putin timp pentru ca de luni merg la job in Oradea ! Va dati seama , la Oradea !? Eu care trebuia sa am zeci de usi deschise la crewing-urle din Cta si in portul Cta … Cind am avut ultimul job in port am intrat pe usa din dos la un om foarte cunoscut din port ; si ma plimba prin port ca pe unul vrednic de marea mirare colectiva : varul aluia de la aries , nepotul lui Popescu ….! Cand l-am anuntat pe unchiul ca vin la el acasa cu patronul meu , a fugit de acasa ; dar omul a stat de vorba cu matusa mai bine de o ora amintindu-si fiecare despre cei care au fost si ce a mai ramas din tot ce a fost . Pacat ! Asta doare tare domnule !

    1. Domnule Ghițuică, mi-am dat seama, de la un moment dat, că m-ai asociat unori situații de pe urma căreia n-ai fost tocmai fericit. Eu răspund la orice mesaj, oricât de neplăcut ar fi, nu că m-ar interesa foarte tare dacă schimb o opinie negativă într-una pozitivă, dar îmi datorez mie respect pentru că, așa cum vă spuneam, eu îmi asum și activul și pasivul. Eu sunt, într-adevăr, unul care se regăsește mai degrabă în ce a fost și pufnește neplăcut impresionat de ceea ce se întâmplă azi în shipping. Asta e viața, centrifugală, nu ești bine ancorat, te aruncă … chiar și până la Oradea, unde munciți acum. Îmi pare rău că ați experimentat partea nefericită a schimbării shippingului. Am o impresie superlativă despre capt. Popescu, dar și verii dvs. sunt okay, în opinia mea. Mai vorbim.

  6. E o cinste si o onoare ce o am ; un privilegiu ca am putut sa schimb cateva cuvinte . Nu va cunosc personal , dar in timp am avut si am o placere – m-am regasit in ceeace scrieti : continuati sa scrieti – unora atit ne-a mai ramas, sa scriem … Rusinea pe care o gustam atunci cind suntem eliminati si dati la o parte de un sistem pe care nu-l intelegem si nu-l acceptam este apasatoare si greu de digerat . Ne pastram integritatea morala si intelectuala , continuind sa traim in aceasta tara . La o alta scara si alt nivel al desfasurarii evenimentelor ati fost asemeni mie un renegat al unui social caruia le-am fost servili , facindu-ne treaba cu brio ; in definitiv culegand usturimea ,,biciuirii,, colective . Cit despre ,,parerea buna,, ce o aveti despre unii , eu o consider ca si forma de respect la ce a fost si nu mai este flota acestei tari prin oamenii ce ia avut . Muncesc si ei , au si ei griji si familii ; nu dorm noptile , le curg broboane de sudoare pe frunte – nu mai au timp sa pastreze si sa le pese unitatea neamului si breaslei de care sau folosit si pe care au marit-o la timpul respectiv. Asta este ; mai luam si tepe in viata lasindu-ne folositi gindidu-ne ca mereu va fi bine si frumos . Nu zic ca nu am cuvinte de lauda la adresa lor , dar asemeni lor cind ia durut tradarea mea ; si pe mine m-a durut tradarea lor . La vapor cind toata lumea doarme inclusiv comandantul , un ofiter e in comanda si un marinar pe nava . Viata tuturor e in mina celor doi . Toti au familie , toti vor sa ajunga acasa cu bine . In marinarie aceasta incredere nu se tradeaza niciodata , indiferent de se slujeste breasla de la uscat sau de pe mare . Eu astept din partea lor ( a verilor ) sa cedeze instrainarii … Ca intre marinari o spun – comandantul Popescu Aristotel , a pastrat tot timpul o atitudine pozitiva si impaciuitoare . Nu stiu cit de bine sunt ancorat oriunde as fii ; si nici nu vreau sa dau lectii sistemului dar sper in reusita ratiunii si vremea pacii . Mai mult rau decit mi-au facut , ce mai mi-ar putea face ?!
    Am dorit sa fac un tablou ( pentru d-stra care aveti o imagine intreaga si clara a flotei ) – in paralel cu acel ,, trebuie să-și asume trafic ,, din text ; ca NU politicianul este responsabil de soarta a CEVA ; atita timp cit ne decapitam intre noi in lupta pentru supravietuirea postdecembrista . Multumesc inca odata , si imi cer iertare daca am suparat pe cineva prin afirmatii ; asta este libertatea de care ne bucuram , si fiecare stie ca nu am mintit o litera .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s