Mizerie de Prestige-iu …

Ieri, la modulul introductiv de la cursul pentru tovarășii comandanți și șefi mecanici pe care mă străduiesc să îl predau, când mă produceam eu plenar în fața clasei, mi-a trecut ceva prin cap …

Deci, de oarece ani meseria noastră, adică aia de ofițer de marină a devenit din ce în ce mai grea. Din mai multe motive, care mai de care. Construcțiile navale, în majoritate, au migrat spre orientul îndepărtat, cel mai îndepărtat, calitatea lor e cum e, de regulă cam de rahat. Capitalismul cu față cam prea puțin umană coboară standardele de siguranță în detrimentul cantității și navele ies varză, pe medie. Tehnic vorbind, multe din echipamentele de la bordul unei nave construite azi devansează capacitatea noastră de asimilare. Multe dintre aceste echipamente sunt evoluate și menite să reducă echipajele și costurile de operare dar sunt imprevizibile și unreliable, nu găsesc un cuvânt în română pentru asta. Resursa umană de la bord e cum e … generațiile de ofițeri care vin din urmă sunt praf, ici, colo, câte-un flămând care chiar consideră cariera pe mare o super șansă în viață și știe câte ceva, în rest, semnale de alarmă, indiferent de naționalitate. Nebrevetații sunt, în majoritate, din zone exotice, ieftini, cu prea puțină cultură marinărească … Overall, se cam observă și ceea ce eu denumesc fenomenul de pizdificare a bărbaților, fenomen care se manifestă în fel și chip, uite, azi sunt lupi de mare care nu mai știu să bată un cui, să înlocuiască o siguranță, să repare o balama de ușă, să lucreze la o corabie de lemn … acum toți sunt la cabină, cu ușile închise, stau pe chat sau își fac selfieuri, nu își mai asumă relațiile de la bord bărbătește, față în față și, foarte periculos, își asumă câteodată greu o decizie.

Pentru multe există explicații. Pentru altele există poate, dar nu le am eu la mine.

Bun, despre ce e vorba. În ultimii douăzeci de ani meseria noastră a devenit din ce în ce mai grea, spuneam. Pentru motivele de mai sus și multe altele comanda unei nave în ziua de azi este un act de eroism. De ce spun asta? Pentru că în shipping aerul devine pe zi ce trece din ce în ce mai greu de respirat. Cei care merg pe mare astăzi, comandanții și șefii mecanici, în special, au devenit culpabili pentru toate bășinile din lume iar dacă ai avut ghinionul unei poluări, aproape indiferent cât de redusă, ai urmărirea penală garantată. Ceea ce este absolut incorect, imensa majoritate a poluărilor se întâmplă fără voie, motive de tot felul, tehnice, neștiință, neglijență câteodată, dar nimeni nu-și pune pe agendă să polueze. Există o prevedere expresă a ONU care interzice reținerea navigatorilor care sunt la originea unui atare eveniment mai puțin în cazul poluării intenționate, dar se întâmplă așa ceva? A fost un caz în care s-a reținut pașaportului comandantului unei nave care a scăpat douăj’ de bidoane cu vopsea la baltă … bidoane sigilate, n-a fost niciun fel de poluare, nimic, dar comandantului i s-a confiscat pașaportul câteva ore până s-a organizat armatorul cu niște scafandri să scoată bidoanele din apă.

Cazul cel mai cunoscut și flagrant nedrept este al navei Prestige, tanc petrolier Aframax, căruia i-a bufnit unul din cele 12 tancuri de marfă într-un bulău în nord vestul Spaniei, în noiembrie 2002.web_7_940_624_70

Nava cere sprijin autorităților spaniole, să intre-n port să-și securizeze nava, spaniolii o trimit la plimbare prin Biscaya, francezii o gonesc și ăia văzând că se apropie de coastele lor, nava schimbă iar de drum întorcându-se spre apele Portugaliei care se injectează și ăia. La acest moment nava sângera ceva păcură, dar la un nivel rezonabil. Ping-pongul cu Prestige-ul prin bulău, în noiembrie, în Atlanticul de Nord a dus, după câteva zile, la o fractură de vreo 12 metri a corpului navei în tribord iar, după ceva timp, ruperea navei în două. Echipajul a fost salvat, comandantul și șeful mecanic au fost ultimii care au plecat de pe navă încercând, până în ultimul moment, să limiteze proporțiile poluării. Bun, ce se putea întâmpla, comandantul a fost reținut, acuzat a nu fi cooperat fully cu autoritățile spaniole. Timeline-ul procesului este interesant de-a dreptul … omul a fost trimis în judecată la vreun an după eveniment, a tot fost judecat 10 ani, achitat în 2013 pentru majoritatea prostiilor care i se puneau în cârcă dar condamnat 9 luni cu suspendare pe motivul, absolut cretin, că nu s-a îndepărtat mai repede când spaniolii l-au gonit din apele lor când omu’ a cerut adăpost în primă instanță. Autoritățile spaniole n-au fost mulțumite, au făcut apel și, în 2016, la aproape 14 ani de la data sinistrului, au obținut o condamnare la 2 ani cu executare a acestui om, ajuns la 81 de ani și făcut țăndări, la final de carieră, de niște lichele care așa au găsit ele de cuviință să mascheze lipsa de reacție în fazele inițiale ale întregii povești.

Deci, nava, cu potențial de poluare în belea, comandantul cere ajutor oriunde prin jur. Ajutorul i se refuză și nava este trimisă în furtună crâncenă la plimbare. Să vedeți comedie, nava se rupe-n două, poluarea se întâmplă. Cine e de vină? Comandantul care nu s-a executat suficient de repede când a fost trimis la plimbare cu prima cerere de ajutor. Bănuiesc că omului nu i-a venit să creadă atitudinea unor dobitoci care au refuzat ceea ce era de nerefuzat, adică să acorde ajutorul în caz de dezastru pe mare … Era mai simplu să bagi nava în port cât scurgerea era încă redusă și să procedezi la înlăturarea  efectelor poluării? Sigur, dar nu mai bine trimitem noi nava și echipajul să scufunde, dracu’, să nu mai auzim de ei? Ba da … Țări civilizate, eh, Spania, Franța, Portugalia, nu? Civilizate, my assweb_6_940_624_70

Și de ce se întâmplă astea? Boh, presiunea publică tovarăși … Pozează niște poeți neguvernamentali trei ciori cu cracii-n păcură, societatea civilă se sesizează, face scandal, se dă cu capul de pereți, se adună prin piețe, vorbesc pe la televiziuni, vai, planeta noastră, ce ne facem, copiii noștri … politicienii se inflamează, se vor bărbați și devin pedepsitori, devin aprigi. Contează că fac reguli care încalcă altele, mai vechi și mai internaționale, care au făcut lumea să se învârtă într-un ritm mai moral și mai echitabil? Nu prea contează, s-au dovedit bărbați în fața votanților, s-au dovedit aprigi și eroi, au ținut partea ciorilor cu picioarele prin păcură.

S-or fi dovedit, posibil. Sau, analizând cazul Prestige, s-au dovedit niște manipulatori ordinari, atrăgând atenția de la incompetența propriilor autorități responsabile cu salvarea vieții umane pe mare și torpilând victima convenabilă, pe comandant? Salvarea vieții umane presupune acțiunea care pune omul în prim plan, acțiune care nu are price tag, faci absolut tot ceea ce este necesar pentru a salva oamenii, nu ciorile cu picioarele în păcură, nu crescătoriile de scoici, nu viața comodă a unor comunități de coastă. Viziunea contabilă a celor care se presupune că se ocupă cu ocrotirea vieții umane pe mare a fost de-o parșivenie incredibilă iar comandantul navei Prestige, cel căruia membrii echipajului și familiile lor îi poartă recunoștință, a căzut victimă acestei viziuni.

Cam asta a devenit viața noastră, mai nou. Ioc poezie, ioc valuri înspumate, welcome acari păun. Compensația financiară a jobului contează, corect. Pe de altă parte, ce a devenit lumea asta, că nicio compensație financiară nu merită statutul de țintă pentru toate deficiențele sistemului care ajung să ți se spargă în cap …

PS. Apropo de asta, vă e familiar ceva din toată această succesiune? Presiune publică, o-en-geuri, scandal, legi care nesocotesc alte legi? Ce rețetă, domnule, ce rețetă …

Anunțuri

19 gânduri despre “Mizerie de Prestige-iu …

      1. Da, domnule. Nu inspiră încredere. Am folosit unreliable pentru că, în opinia mea, limba română are deficiențele ei când traduci termeni de specialitate. În sensul că sună ca nuca-n perete … Gândiți-vă la Notice of Readiness.

  1. Ce faceam eu?
    Cu un risc major de a fi condamnat,intram cu nava in port/la adapost.Iar ca sa fiu cat de cat credibil „mi se defecta rdtlf si/sau radionv” caci oricum luam 2 ani dar,salvam nava.
    Eu asa procedam!

  2. Faceam, dregeam…greu de spus ce ar fi facut fiecare in situatia data. Dar sa intri de capul tau in port, fara aprobari nu e o solutie usor de luat atunci, pe loc. Daca faci asa ceva prin W Africa te trezesti cu Navy-u la bord si cu acuzatii de piraterie si alte rahaturi…si te mai si salta aia pe acolo sa te duca la plimbare.

  3. Da, corect…mai bine sa nu ajungi in asemena situatii. Poti sa fii best of the best, sa ai o cariera tare de tot, fara nici o pata, fara nici un incident. Problema e ce te faci atunci cand se intampla…nimic din trecutul tau nu mai conteaza…si te trezesti singur, fara nici un aliat.
    Asta e, stam pe mare, riscam totul pentru un ban, printre straini…daca minunata rromanie nu e in stare sa ne ofere decat politicieni corupti si hoti… Nu e loc aici pentru oameni cinstiti. Pacat!

    1. Complet de acord. Nu contează nimic din pedigree dacă, atunci când e de luat vreo decizie complicată, o iei prost … În general, conducătorii sunt singuri, cu cât mai rapid ne obișnuim cu ideea asta, cu atât mai bine. Cu oferta rrrromânească sunt și nu sunt de acord. Statul ar trebui să fi ocrotit, într-un fel sau altul, această meserie, această breaslă, acest mod de viață. N-a făcut-o, din păcate. Ar fi fost important, chiar dacă mulți dintre noi ar fi plecat, la un moment dat, la alte companii, sub alte pavilioane, la bani mai mulți, în alte condiții. Dacă ar fi facut-o stagiarii ar fi avut unde să facă primul pas. Nu știu cât e treabă de corupție și de hoție cât de prostie și indiferență și de lipsă de orice sentiment vecin cu patriotismul. Păcat, da.

      1. Fosta nava Barbosi,un mineralier de 70000,vanduta unei companii grecesti apoi transfer la chinezi apoi din nou la greci(pentru pierderea urmei) pe 2 mil $(conform spuselor of 3 roman foarte bun prieten cu ownerul).Tinuta in santier la Piraeu,investitie de un milion prin schimbarea castelului si cateva reparatii la motor.Noul armator V.S Bulkers sterge numele navei si o inregistreaza(inainte de Barbosi schimbat in nume chinezesc)pe numele Mastrogiorgis B si o inchiriaza unui indian pentru 10000$/zi la aceea vreme.Intrebare:Statul roman nu putea face un minim de investitie in aceea nava(mai ales ca in aceea perioada inca mai existau santiere navale sub patronajul statului)si sa inchirieze nava ex. acelui indian si statul sa castige?Cadetii ar fi avut si ei unde sa isi desfasoare stagiul atat dupa cat si in timpul scolii fie IMC sau Academie,statul roman ar fi avut de castigat din multe puncte de vedere!!ACESTA ESTE DOAR UN EXTREM DE SIMPLU CAZ al unei nave romanesti vandute pe degeaba,statul pierzand enorm iar altii din acele timpuri imbogatindu-se la fel de enorm fara sa se gandeasca nici macar o secunda la generatiile viitoare!!!

      2. E posibil să aveți dreptate, nu știu cazul navei Barbosi, dar stiu multe altele. Fiecare din cele 302 nave a avut povestea ei. Problema nu e că s-au vândut, că erau cum erau, problema e că nu s-a pus nimic în loc, că statul român a cedat orice inițiativă pe planul transporturilor maritime. Aceeași situație, ba chiar mai tristă, o regăsim la flota de pescuit.

  4. Bravo Laurentiu! Totul este actual, al dracu de adevarat, frustrant iar exemplul „Prestige” superbine ales! Intr-o lume unde media este dominata doar de…Schetino! Problema e: ce e de facut? Ca altfel ramane doar un exercitiu literar.
    Stefan SAVU

  5. Pizdificare barbatului,a tovarasilor comandanti si capitani care nu isi asuma nici o responsabilitate,trag pe operational si cand ridici ciocul esti trimis acasa,s-au invatat sa le arati unde este butonul de trimis mailuri,se le incarci cartusele de la imprimanta si sa le pornesti calculatorul,multi dintre ei sunt extrem de analfabeti cu reale trimiteri catre retard.Rutina de zi cu zi nu te fac sa devi un ofiter de marina,in cazuri de Emergeny,acolo se vede daca te duce memeaca sau nu,acolo arati cat de Master sau Capitan esti,restul e pistol cu apa.Chemi ETO sa iti schimbe un bec ca esti jupan,smecher,dar te caci pe tine de frica sa schimbi un bec,te caci si nu tragi apa ca trebuie sa vina messmanul sa iti curete WC-ul,da esti mare jupan!!!Poate ar fi trebuit sa ignore autoritatile spaniole atata timp cat era acoperit de situatia vremii din Golf punand binenteles salvarea vietii pe mare(a echipajului),dar pentru astfel de decizie iti trebuiau nu 3 ci 10 nuci si sa cunosti foarte bine legizlatie.Este doar o parere!!

    1. Este doar o părere, e drept. Părerea cuiva care n-a ajuns comandant, încă. Și părerea cuiva care s-a lovit de cazuri mai nefericite de comandanți, că sunt și ăștia destui, corect. Haina de șef nu cade pe oricine la fel și nu oricine o poartă la fel de bine. Dacă-mi permiteți o sugestie: țineți minte toate exemplele negative întâlnite pentru a nu vă comporta la fel când veți ajunge Captain.

  6. Unreliable – pe care nu te poți baza 😀 în contextul asta.
    Dap cam asta este răspunderea când tragi pe mare pt armatori obscuri.
    Apropo echipamentele nu sunt chiar asa de varza sa nu te poți baza pe ele, oamenii sunt și întreținerea lor nu este de calitate. Oamenii sunt putini la nava și lucrurile se sar câteodată, fizic nu poți face într-o luna 300 de lucrări din PMS (doar la masina) cu 4 oameni în mașină la o nava de 50000 tdw, 4 oameni sunt C/E, 2/E, 3/E și un motorist.
    Noi nu ar mai trebui sa spunem ca suntem o forță în marina comerciala (ca forță de munca) atâta timp cât avem un singur armator și pregătirea profesionala cat și cursurile ceronav sunt cum sunt.
    Spun ca sunt sub standard deoarece în universitățile nu pun accentul pe pregătirea oamenilor pt a ocupa un loc de munca pe o nava comerciala, instituțiile noastre de învățământ superior pregătesc ingineri nu ofițeri de marina.
    Cursurile ceronav sunt asa cum sunt, am fost la cursuri la un institut din Riga și standardul lor cat și conținutul cursurilor este mult peste ce facem noi. În momentul de fata fac doua cursuri la Mumbai de care nu am neapărată nevoie, dacă firma vrea sa plătească cursuri de hidraulica și electrica doar sa mi aduc eu aminte sunt binevenite, dar și aici surprinzător sunt cam în fata noastră cu partea practica.
    Într-un final noi cei care plecam pe mare, flamanzi cum spui tu, suntem bine pregătiți deoarece suntem noi curioși și învățăm singuri dar tot nu am întâlnit situația când a trebuit sa calculez viteza aburului la ieșirea din turbina cu abur cu pas variabil (întrebare ce am avut-o la examenul de brevet după care ANR ul a decis sa ne pună limitare pe brevet ca nu avem voie sa navigam pe nave cu propulsie cu abur).

    1. În principiu sunt de acord deși nu m-am făcut înțeles chiar așa cum am intenționat, probabil nu m-am exprimat cum trebuie. Deci, eu nu bag toate echipamentele în aceeași găleată, am scris doar că tehnica e, câteodată, peste ce putem noi asimila și că, chiar și așa progresistă, câteodată nu te poți baza pe ea, prea multă electronică, nu tot timpul de succes pe mare. De acord cu faptul că reducerea echipajelor la nesfârșit nu este soluția păstrării unui standard de siguranță, pentru că timpul și oamenii au limitele lor. De acord cu instituțiile care își elaborează programele pentru normele profesorilor și nu pentru studenți și pentru a-i face pe absolventi mai atractivi pentru industrie.
      Cursurile de la Ceronav sunt cum sunt … oarecum, de acord chiar si cu asta, desi aici sunt cam subiectiv. Ce livrăm noi, la navigatie, este peste mulți, mă refer la ECDIS și ce ține de simulatorul integrat de navigație.
      Când am spus flămând nu m-am referit la toți cei care merg pe mare ci la câte unul dintre cei proaspăt ieșiți de pe băncile școlii care prețuiește șansa de a pleca pe mare și învață și mai știe câte ceva. Cam atât.

  7. Domnle cestia cu barbatii deveniti gete de parna mototolite nu e numa pe mare..
    Ma pauca greata sa vaz cum sotiile bat covoare, schimba sigurnmate, va mai umbla cu cheia franceza sau letconu’ .. si soitii lor nu sunt sontorogi, orbi , cazuti la pat .. Ntz sotii sunt bine mersi cu gura mare si sticla de bere …
    Si imi aduc aminte ca in maglaua in care am copilarit era de neconceput ca o femeie cu brabat sanatos sa bata macar un cui .. nu ca nu se pricpea dar se punea intrbebarwa atunci de brabata mai e ala? Si tim minte ca unele vaduve batrane nici ele nu bateau covoarele sau li se spargeau lemnele de catre vecini. Ptr un multumesc si poate o cana de apa . De ce le ajutau? simplu! Sa arate lumii ca sunt barbati nu rahati!!! Daca intalneai o femeie cu galeata plina in mana (se cara apa de la cismea) ziceai sarut mana si luai galeata … asa ca sa te dai barbat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s