Ieri, la modulul introductiv de la cursul pentru tovarășii comandanți și șefi mecanici pe care mă străduiesc să îl predau, când mă produceam eu plenar în fața clasei, mi-a trecut ceva prin cap …

Deci, de oarece ani meseria noastră, adică aia de ofițer de marină a devenit din ce în ce mai grea. Din mai multe motive, care mai de care. Construcțiile navale, în majoritate, au migrat spre orientul îndepărtat, cel mai îndepărtat, calitatea lor e cum e, de regulă cam de rahat. Capitalismul cu față cam prea puțin umană coboară standardele de siguranță în detrimentul cantității și navele ies varză, pe medie. Tehnic vorbind, multe din echipamentele de la bordul unei nave construite azi devansează capacitatea noastră de asimilare. Multe dintre aceste echipamente sunt evoluate și menite să reducă echipajele și costurile de operare dar sunt imprevizibile și unreliable, nu găsesc un cuvânt în română pentru asta. Resursa umană de la bord e cum e … generațiile de ofițeri care vin din urmă sunt praf, ici, colo, câte-un flămând care chiar consideră cariera pe mare o super șansă în viață și știe câte ceva, în rest, semnale de alarmă, indiferent de naționalitate. Nebrevetații sunt, în majoritate, din zone exotice, ieftini, cu prea puțină cultură marinărească … Overall, se cam observă și ceea ce eu denumesc fenomenul de pizdificare a bărbaților, fenomen care se manifestă în fel și chip, uite, azi sunt lupi de mare care nu mai știu să bată un cui, să înlocuiască o siguranță, să repare o balama de ușă, să lucreze la o corabie de lemn … acum toți sunt la cabină, cu ușile închise, stau pe chat sau își fac selfieuri, nu își mai asumă relațiile de la bord bărbătește, față în față și, foarte periculos, își asumă câteodată greu o decizie.

Pentru multe există explicații. Pentru altele există poate, dar nu le am eu la mine.

Bun, despre ce e vorba. În ultimii douăzeci de ani meseria noastră a devenit din ce în ce mai grea, spuneam. Pentru motivele de mai sus și multe altele comanda unei nave în ziua de azi este un act de eroism. De ce spun asta? Pentru că în shipping aerul devine pe zi ce trece din ce în ce mai greu de respirat. Cei care merg pe mare astăzi, comandanții și șefii mecanici, în special, au devenit culpabili pentru toate bășinile din lume iar dacă ai avut ghinionul unei poluări, aproape indiferent cât de redusă, ai urmărirea penală garantată. Ceea ce este absolut incorect, imensa majoritate a poluărilor se întâmplă fără voie, motive de tot felul, tehnice, neștiință, neglijență câteodată, dar nimeni nu-și pune pe agendă să polueze. Există o prevedere expresă a ONU care interzice reținerea navigatorilor care sunt la originea unui atare eveniment mai puțin în cazul poluării intenționate, dar se întâmplă așa ceva? A fost un caz în care s-a reținut pașaportului comandantului unei nave care a scăpat douăj’ de bidoane cu vopsea la baltă … bidoane sigilate, n-a fost niciun fel de poluare, nimic, dar comandantului i s-a confiscat pașaportul câteva ore până s-a organizat armatorul cu niște scafandri să scoată bidoanele din apă.

Cazul cel mai cunoscut și flagrant nedrept este al navei Prestige, tanc petrolier Aframax, căruia i-a bufnit unul din cele 12 tancuri de marfă într-un bulău în nord vestul Spaniei, în noiembrie 2002.web_7_940_624_70

Nava cere sprijin autorităților spaniole, să intre-n port să-și securizeze nava, spaniolii o trimit la plimbare prin Biscaya, francezii o gonesc și ăia văzând că se apropie de coastele lor, nava schimbă iar de drum întorcându-se spre apele Portugaliei care se injectează și ăia. La acest moment nava sângera ceva păcură, dar la un nivel rezonabil. Ping-pongul cu Prestige-ul prin bulău, în noiembrie, în Atlanticul de Nord a dus, după câteva zile, la o fractură de vreo 12 metri a corpului navei în tribord iar, după ceva timp, ruperea navei în două. Echipajul a fost salvat, comandantul și șeful mecanic au fost ultimii care au plecat de pe navă încercând, până în ultimul moment, să limiteze proporțiile poluării. Bun, ce se putea întâmpla, comandantul a fost reținut, acuzat a nu fi cooperat fully cu autoritățile spaniole. Timeline-ul procesului este interesant de-a dreptul … omul a fost trimis în judecată la vreun an după eveniment, a tot fost judecat 10 ani, achitat în 2013 pentru majoritatea prostiilor care i se puneau în cârcă dar condamnat 9 luni cu suspendare pe motivul, absolut cretin, că nu s-a îndepărtat mai repede când spaniolii l-au gonit din apele lor când omu’ a cerut adăpost în primă instanță. Autoritățile spaniole n-au fost mulțumite, au făcut apel și, în 2016, la aproape 14 ani de la data sinistrului, au obținut o condamnare la 2 ani cu executare a acestui om, ajuns la 81 de ani și făcut țăndări, la final de carieră, de niște lichele care așa au găsit ele de cuviință să mascheze lipsa de reacție în fazele inițiale ale întregii povești.

Deci, nava, cu potențial de poluare în belea, comandantul cere ajutor oriunde prin jur. Ajutorul i se refuză și nava este trimisă în furtună crâncenă la plimbare. Să vedeți comedie, nava se rupe-n două, poluarea se întâmplă. Cine e de vină? Comandantul care nu s-a executat suficient de repede când a fost trimis la plimbare cu prima cerere de ajutor. Bănuiesc că omului nu i-a venit să creadă atitudinea unor dobitoci care au refuzat ceea ce era de nerefuzat, adică să acorde ajutorul în caz de dezastru pe mare … Era mai simplu să bagi nava în port cât scurgerea era încă redusă și să procedezi la înlăturarea  efectelor poluării? Sigur, dar nu mai bine trimitem noi nava și echipajul să scufunde, dracu’, să nu mai auzim de ei? Ba da … Țări civilizate, eh, Spania, Franța, Portugalia, nu? Civilizate, my assweb_6_940_624_70

Și de ce se întâmplă astea? Boh, presiunea publică tovarăși … Pozează niște poeți neguvernamentali trei ciori cu cracii-n păcură, societatea civilă se sesizează, face scandal, se dă cu capul de pereți, se adună prin piețe, vorbesc pe la televiziuni, vai, planeta noastră, ce ne facem, copiii noștri … politicienii se inflamează, se vor bărbați și devin pedepsitori, devin aprigi. Contează că fac reguli care încalcă altele, mai vechi și mai internaționale, care au făcut lumea să se învârtă într-un ritm mai moral și mai echitabil? Nu prea contează, s-au dovedit bărbați în fața votanților, s-au dovedit aprigi și eroi, au ținut partea ciorilor cu picioarele prin păcură.

S-or fi dovedit, posibil. Sau, analizând cazul Prestige, s-au dovedit niște manipulatori ordinari, atrăgând atenția de la incompetența propriilor autorități responsabile cu salvarea vieții umane pe mare și torpilând victima convenabilă, pe comandant? Salvarea vieții umane presupune acțiunea care pune omul în prim plan, acțiune care nu are price tag, faci absolut tot ceea ce este necesar pentru a salva oamenii, nu ciorile cu picioarele în păcură, nu crescătoriile de scoici, nu viața comodă a unor comunități de coastă. Viziunea contabilă a celor care se presupune că se ocupă cu ocrotirea vieții umane pe mare a fost de-o parșivenie incredibilă iar comandantul navei Prestige, cel căruia membrii echipajului și familiile lor îi poartă recunoștință, a căzut victimă acestei viziuni.

Cam asta a devenit viața noastră, mai nou. Ioc poezie, ioc valuri înspumate, welcome acari păun. Compensația financiară a jobului contează, corect. Pe de altă parte, ce a devenit lumea asta, că nicio compensație financiară nu merită statutul de țintă pentru toate deficiențele sistemului care ajung să ți se spargă în cap …

PS. Apropo de asta, vă e familiar ceva din toată această succesiune? Presiune publică, o-en-geuri, scandal, legi care nesocotesc alte legi? Ce rețetă, domnule, ce rețetă …

Reclame