Decât niște precizări …

Final de an, ceas de bilanț, limbajdelemnwise … Anul maimuței de foc se încheie, ieri, la un post de radio, se văitau niște domni din presă. Cică a fost un an rău. Brexitul și Trump. Tragedie. Nu mai vorbim de PSD, tragedie și mai mare. O fi fost tragedie pentru ei, că prea se dau afectați. Pentru majoritatea britanicilor n-a fost. Nici pentru aproape jumătate din România care a pus ștampila pe PSD n-a fost tragedie.

Pentru mine a fost un an bun. Foarte bun. Din 22 martie 2016 am început să respir cu ambii plămâni. Statul ăsta atât de hulit de mulți și-a găsit, pe undeva adânc ascunși, anticorpii care să neutralizeze, după 5 ani, o infecție nozocomială, o infecție instituțională. O fi semn de însănătoșire a sistemului, sau oi fi avut doar noroc. Deh, dacă a fost anul maimuței care sunt și eu …

Incredibil cum au trecut anii ăștia. Multă lume ne-a stat alături, foarte multă. N-am să-i uit vreodată. Am primit ajutor de unde nu m-am așteptat … când am mai căzut în genunchi a mai venit câte unul care m-a luat de o aripă și mi-a adus aminte că n-am voie să nu stau în picioare, că n-am niciun motiv să nu stau în picioare. Și, cum, necum, am stat. În picioare.

Dacă e ceva care m-a ajutat în perioada asta atunci ceva ăla a fost scrisul. Scrisul terapeutic. Nu știu de aunde a venit, că n-am avut niciun fel de pregătire umanistă. În liceu am sângerat la orele de română, în special în ultimii doi ani cât am avut un vector proletcultist la catedră, iar la bacalaureat am luat 9.75 la matematică, 9.25 la fizică și 6 la română și credeți-mă, dintre toate, pentru 6 ăla am chiuit de bucurie.

Așadar, mă exprim în scris fraudulos, ca și cum. Terapeutic, cum spuneam. Scrisul pe blog, pe Facebook, mi-a făcut bine, m-a ajutat să purjez presiunea care a tot crescut în mine vreo câțiva ani. Hai să zicem că n-a venit momentul să ne ocupăm, chiar în amănunt, de originea presiunii acum înlăturate, să zicem, deocamdată acumulăm material documentar, so to speak.

Cu scrisul am rămas, însă. Și cum nu puteam să scriu la nesfârșit despre ce mare nedreptate mi-au făcut mie două animale în 2011, către ce puteam să-mi îndrept eu atenția în căutare energiei care să mă țină în funcțiune … către vapoare, tovarăși. Și îndreptată mi-a fost atenția ș-am scris ș-am dezbătut ș-am comentat despre vapoare și despre Navrom și despre port și despre Institutul de Marină și despre ce-a ajuns Institutul de Marină și despre ce am ajuns noi … și lumea a citit, ba pe blog, ba pe Facebook, ba revista Marea Noastră și mie mi-a făcut bine și am rămas cu mințile acasă. Cred.

Adică, am vrut să mă țin călare pe propria-mi sănătate mentală și am scris despre vapoare și marinari, despre școală și port, am scris despre ceea ce înseamnă meseria mea de care m-aș apuca și dacă m-aș naște de vreo sută de ori. Care meserie m-a scos și de data asta. M-a ținut ocupat.

Bun, cu mine-am lămurit-o. Dar eu am reușit să întorc ceva meseriei și mediului din care provin prin ce-am scris? E de discutat, dar cred că ceva, ceva s-a mai crăpat ici și colo. Cei din branșă și-au mai adus aminte de lucruri, mulți au comentat în fel și chip. M-aș bucura să știu că, prin ce-am scris aici, am adus un plus de informație, un plus de clarificări sau câteva zâmbete.

Ca subiect de discuție, marinăria are sex appeal, atrage. E o meserie bărbătească, are poezia ei. Văzând câți și-au dat cu părerea despre marină și vapoare și flotă în România, mă gândesc că sunt persoane care cred că, dacă-și dau cu părerea așa de temerar despre acest job extrem de vocațional, ceva din bărbăția și coolness-ul acestui job se lipește și de ele. De exemplu, flota de transport maritim a României a fost subiect de reportaj, de documentar, de studii de masterat, temă de carte, interviu și așa mai departe … și au fost toate atât de reușite încât impresia creată unui innocent bystander proaspăt introdus în subiect este că noi, românii, suntem toți niște hoți care am furat vapoarele pe care le-am construit ca niște tâmpiți, dar n-a fost așa chiar deloc. Flota de transport maritim a României a fost un mod de viață pentru milioane dintre noi, pentru milioane de familii care au avut pâine pe masă pentru că parte din munca lor era destinată unui vapor, unui motor naval sau agregat sau compresor. E nevoie de un closure pe tema asta, dar unul corect. Cred că asta ne ține de la a mai evolua în transportul naval … avem niște datorii de închis.

11357223_973412396013731_2151364025797611103_o

Și aparte de lămurirea unor chestiuni intrate în discuția publică prin punerea lor în dezbatere de tot felul de troglodiți, există niște întrebări pe care trebuie să ni le punem … și ni le vom pune, credeți-mă. De exemplu, ce facem noi, de-aici încolo, noi fiind cei care avem din mersul pe mare al nostru sau al altora de-ai noștri un mod de viață? Mai e nevoie de noi sau meseria noastră e pe cale de dispariție? În România sau în general? Mai are România vreo șansă să existe ca o națiune maritimă sau s-a sfârșit dezbaterea pe acest subiect și trebuie să facem o amplă reconversie profesională, uite, hai să ne facem toți procurori, merge? Putem face ceva cu transportul pe apă sau suntem singura țară din lumea asta oarecum jenată că are o mie de kilometri din al doilea fluviu din Europa pe propriul teritoriu?

Eu consider că nu avem voie să ajungem la finalul poveștii despre mări și vapoare în România, dar ca să nu ajungem la finalul poveștii trebuie să scriem capitolele ei, așa cum a fost, să arătăm prezentul oricât de urât ar fi el pentru a putea scrie niște foi de parcurs ca să putem exista și-n viitor. Dacă nu facem asta, vom fi în deep shit. De fapt, suntem și-acum în deep shit, dar ținem capul afară.

Deci … asta-i tema pentru 2017. Un site interactiv al Ligii Navale Române, unde să se găsească dovezi ale navalității României, imagini, filme, oameni pe nave și poveștile lor, ale oamenilor și ale navelor … situația la zi în administrația maritimă a României atât cât mai e ea și problemele de care ne lovim cei care suntem stakeholder-ii acestui business … și de aici vedem ce iese, idei , proiecte, orice constructiv, ca să nu ținem doar capul afară, mă gândesc.

Hai, mulțumiri și la mulți ani tuturor!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s