Drumul de la Bosfor

A trecut și marea zi națională a României. Parcă mai puțini țipuritori de data asta, parcă mai puțin ce-ți doresc eu ție dulce Românie, campania electorală e mai importantă acum. Oricum, eu am impresia că nu multă lume se regăsește în data de 1 decembrie, 23 august cădea mai bine pentru o sărbătoare, era mai cald, mai mici, mai bere, mai poezii, mai spectacole omagiale … Și acum mai omagiem, dar la nivel micro, așa, mai fără fală, ca o defilare de soldați care sparg semințe delicat la brațul unor subrete, în ziua lor liberă, pe Corso …

Putem analiza tranzacțional, oare, atașamentul față de țară, în termeni ce am primit și ce mi-a dat? Eu am mai făcut-o acum câțiva ani și recitind ce-am scris, că mi-a adus aminte Facebook-ul, mă gândeam dacă s-a schimbat ceva în anii ăștia că în rest, în ce mă privește, s-a schimbat orice, mi s-a schimbat viața, m-am schimbat și eu și cei de lângă mine.

Dacă încerc să definesc ce înseamnă țara asta pentru mine, aș spune că aici am rădăcinile, e țara părinților mei și părinților lor. Aici m-am născut și am crescut și-am învățat. E locul unde statul comunist care era România mi-a oferit, mie și multora din generația mea, cea mai frumoasă copilărie posibilă și când spun asta nu vorbește nostalgia fiziologică. E țara căreia i-am jurat cu mâna strânsă pe drapel, ca să parafrazez un cântec soldățesc de dinainte de 1989. Acum mai jură oamenii? Nici nu știu, oricum, dacă jură să respecte ceva, nu se desconspiră când respectă. Pentru mine România este locul la care m-am întors mereu, nu știu cum să explic. Cât am mers pe mare, pe nave de-ale noastre, n-aș fi dat pe nimic în lume drumul spre casă. După ce veneai stânga de la Matapan, toată atmosfera pe vapor creștea cu 10 grade, toți se ferchezuiau și își făceau curat prin cabine, începeau să îndese prin bagajele pe care le refăceau o dată și încă o dată și de încă câteva ori până la Constanța. De la Dardanele încoace nu mai dormea nimeni pe vapor, iar după Bosfor în cartul în comandă găseai juma’ de echipaj, ba în aripă, ba chiar prin comandă, mai găseai câte-un aj’mec prin camera hărților măsurând cât mai avem … De la câteva ore de Bosfor începea să se audă românește în radiotelefon, canalul 6 era al flotei, apăreau pe rând Caliacra, Șabla, Mangalia, Tuzla, uite și Constanța. Port controlul ne chema la intrare, venea pilotina, pilotul, remorcherele, Cisnădie, Adamclisi, Alexandriile care mai erau … dana de acostare, hai, Adamclisi, împinge cu jumătate, barcagii, poziție, 3 parâme, 2 șpringuri, prova, pupa, acostați. Liber la mașină, gata. Acasă. Asta era acasă. S4 Bosphorus 1

Asta-i România la care m-am tot întors și căreia i-am dat ce-am avut mai bun. Pe unde-am fost, în ce calitate am fost, m-am gândit să nu mă fac de râs, pe mine, pe ai mei, pe cei care mi-au fost dascăli, orizontul meu de persoane cu care m-am intersectat la un moment dat… Eu nu am avut sâmbete sau duminici, eu nu am avut oră de plecare de la muncă. Eu mi-am văzut copilul deodată adolescent. Și știți ce? Mi-am făcut doar datoria. Nici nu mi se pare că am făcut ceva nemaipomenit.

România este țara al cărei sistem medical mi-a făcut victime în familie, în principal din cauza suficienței și incompetenței unor medici. Medici români. România este țara care a abilitat un domn absolvent al unei facultăți particulare de drept și licențiat la alta impostură academică cum ar fi Lugojul să construiască o gogoașă penală pentru motive plauzibile a bănui. România este țara în care și când îți plătești impozitele îți iei câmpii…

România este țara în care cetățeanul se simte ultima prioritate. Pentru că este. Dar este pentru că așa ne dorim. Pentru că mica lașitate de zi de zi ne-a configurat inerți și maleabili. Plastici.

Cum, necum, cu toate astea adunate, bune și rele, nu reușesc să ajung la concluzia că ar trebui să trăiesc în altă parte. Deși am momentele mele de revoltă și, câteodată, chiar de deznădejde, în fața mereu noului adus de incompența generalizată în fața normalului, aproape indiferent din ce zonă de activitate, tot cred că pentru mine și ai mei e mai bine aici.

Deci, rezultă pozitiv care acoperă toate negativele. De la drumul la Bosfor mi se trage. Asta și, probabil, faptul că, după 4 ani și 80+ de ședințe de judecată, țara asta și-a găsit pe undeva ascunși anticorpii necesari să mă achite și să neutralizeze faptul că a dat briciul pe mâna maimuței.

Suntem în prag de alegeri, da. Campania electorală s-a terminat, aproape. Am văzut că majoritatea candidaților sunt ori maneliști, ori bărbați politici puțin mai emasculați, așa, masculi care nu prea-și permit o erecție politică, nu de alta dar supără stăpânii, care or fi ăia … Mi-ar fi plăcut să extrag din campania asta care-i drumul de la Bosfor al fiecăruia dintre vectorii politici care doresc intrarea în Parlament. N-a pomenit niciunul ceva care să aibă sens. Lozinci de proastă calitate, România în sus, România în jos … niciunul n-a zis de ce România, și mai ales de ce trebuie să ținem la România chiar și când ne dă câte-un șut în coaie …

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s