O fi avut dreptate doamna consilier?

Deci, doamna Pralong, consilieră la Administrația Prezidențială s-a exprimat că oamenii adevărați nu au nevoie de religie, pentru că aceasta ar forma docili, adică obedienți, timorați, asistați și slugarnici, că predarea religiei n-are ce căuta în școală, că religia, dogmă fiind, împarte oamenii în buni (cei care cred ca noi) și răi (cei care cred în alte dogme) iar școala ar trebui să formeze caractere și nu să împartă oamenii în tabere. Ce fel de caracter, eh, aici intervine politicul … vrem o naţie de oameni liberi care gîndesc independent, sînt autonomi, creativi şi întreprinzători, sau, dimpotrivă, vrem oameni docili, adică obedienţi, timoraţi, asistaţi şi slugarnici, pe care să-i putem controla?

Acum, e simplu de tras o concluzie vis-a-vis de ce și-a dorit politicul fie și numai din faptul că cel care a redactat această știre pentru un site la modă, un om presupus a fi educat, a găsit declarațiile doamnei Pralong șocante. Pentru mine, șocant a fost că el a găsit șocant spusele doamnei consilier.

Eu sunt absolut de acord cu ceea ce a spus femeia asta. Am share-uit materialul pe Facebook. Atâta mi-a trebuit … comentarii fel și chip, oarece injurii la adresa doamnei Pralong. În mod clar, am fost plasat în categoria răi, neîmpărtășind aceeași viziune cu dreptcredincioșii agresivi în postările care, câteva, se încheie superior cu orice comentariu este de prisos, adică, vezi bine, eu sunt cam idiot, nu mă ridic la nivelul spiritual al rasei care a făcut din bătaia la moște un must. Exagerez, dar înțelegeți ce vreau să spun.

Eu, dimpotrivă, cred că e momentul comentariilor. Exprimarea doamnei Pralong nu are, în opinia mea, nimic ofensiv. Femeia face o incizie de principiu prin educație, adică pe ceea ce se bazează construcția cetățeanului român de azi. Care cetățean e educat de așa manieră de ceva vreme și ne vom bucura de rezultatele educației pe care a primit-o pentru ceva vreme de aici încolo.

Recunosc rușinat oarecum, eu nu cred. Deloc. Explicabil. Părinții mei s-au născut după război, au fost educați în comunism, eu la fel. Am impresia că prima oară când am intrat în biserică a fost când a murit una din bunicile mele, adică pe la 14 ani. Nu m-a impresionat nimic acolo, nu am experimentat nicio emoție, tripleta de popi de la slujbă mi s-a părut de un caraghioslâc de mare excepție. Nu sunt foarte departe nici azi, după 30 de ani, în impresii, să știți. De exemplu, anul universitar în fosta noastră școală militară de marină demarează cu un ceremonial în care șeful școlii, comandantul marinei militare, eventual vreun student vorbesc 15 minute iar slujba religioasă, căreia nu-i găsesc vreun rost, durează 20 de minute.  Am încercat să fiu atent de câteva ori pe parcursul ei, dar nazalitatea predicii mă scoate din minți și am renunțat … ceva, ceva tot am prins … miluiește-ne și slăvește și nu mai știu ce, incredibil. Incredibil. În anul 2016.

Școala nu are legătură cu religia whatsoever. Pe anumite paliere sunt în contradicție grosieră. Iar construcția unui caracter nu e vorbă în vânt, pentru că implică un raft de intangibile pe care nu îl găsești oriunde. Deschiderea, toleranța, respectul, corectitudinea, responsabilitatea, asumarea nu se predau formal. Ele plutesc. Nu plutesc pentru multă vreme, organismul are time windows limitate când acceptă, când asimilează acest gen de informație. Vi se pare, cumva, că sistemul nostru de învățământ acoperă paleta asta de indispensabile pentru un cetățean?

E la modă acum să spurci politicienii și politicul. O facem cu toții lumea pasional, de parcă nu tot noi i-am ales, de parcă nu tot noi suntem la originea păcatului. Uităm că ei nu reprezintă, în definitiv, decât structura adunăturii care am ajuns. O adunătură credincioasă nevoie mare, altminteri, aptă de reprezentațiile grotești de moaște, de bobotează, promptă în sancționarea severă a nenorociților care nu cred sau a oricăruia iese din rând, dar indiferentă la școlile care cad pe copii, la gunoaie, la lipsa viziunii de dezvoltare a comunităților, indiferentă la pericolele care ne pândesc pe toți, începând cu spolierea țării și terminând cu decizia care nu prea ne mai aparține, oriunde te-ai uita.

N-am sesizat nici a zecea parte din agresivitate la discuțiile despre populația în descreștere masivă a României, despre impostura metastaziată din educație, despre incompetența generalizată, despre faptul că sportul a ajuns un lux pe care nu și-l permite decât o fracțiune dintre români, în timp ce restul mucezește pe canapea uitându-se la Suleiman sau la altă manea televizată iar sănătatea poporului se duce de râpă. Nu există agendă publică reală, ci doar teme inoculate de cei interesați să devenim din ce în ce mai idioți, mai manipulabili. Iar asta, adică marșul forțat spre un aprig standard religios, e una dintre teme, tovarăși. Păcat că agenda viitorului chiar imediat este alta și ar trebui să demareze cu educația. Educația reală și nu asta, de azi. Altfel, o să avem o constanță în evenimente gen Iovan prin plopi, Siutghiol, Colectiv, Gyuri … și, în general, oriunde unde situațiile de urgență fac parte din cotidian. Din păcate, situațiile de urgență nu se rezolvă la moaște la Paraschiva sau pierzându-ți timpul la coada pentru apa de bobotează din cisterna pompierilor.

O fi avut dreptate doamna Pralong?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s