Alegeri de bifat

Am vrut să scriu ceva acum, că începe campania electorală. De ce am vrut să scriu … păi pentru că au fost momente în care am crezut, momente în care am umblat prin toate coclaurile județului pentru că am crezut, luni, dacă nu ani, în care n-am avut sâmbete, n-am avut duminici. Pentru că am crezut. Și pentru că nu mai cred.

Cred, în schimb, că suntem într-un mare, imens rahat. Noi, ca țară, noi, ca cetățeni ai acestei țări. Și nu ar trebui să fim, pentru că România are atâtea de făcut în următorii 50 de ani încât incertitudinea zilnică a lumii moderne poate fi atenuată, față de restul lumii civilizate. Avem multe de construit de la zero, avem multe de îmbunătățit fără să inventăm, de ce nu ne privim altfel țara, de ce nu ne privim altfel pe noi, de ce nu ne privim altfel viitorul, să mor dacă știu …

Eu pun foarte multe pe seama lipsei de educație, iar prin educație înțeleg inclusiv valența ei socială, ce ține de interacțiunea cetățeanului în societate, față de stat, față de impozite, față de autorități, leadership-ul. Bun, nici educația ce se rezumă numai la parcursul școlar nu stă minunat … avem analfabeți, avem analfabeți funcționali mai mulți decât ne imaginăm, oameni care recunosc literele, citesc, dar nu înțeleg ce-au citit. O mare parte din resursa umană viitoare ne-a fost dinamitată de reformele cretinoide din învățământ, de incapacitatea acestuia de a ține pasul cu lumea reală. În ceea ce privește educația, noi trăim o imensă impostură pornită în gimnaziu, perfecționată în liceu și dezvoltată exponențial la nivel academic, cu masterate, cu doctorate … E la modă discuția despre plagiat. Nu vă bateți capul, imensa majoritate a tezelor de doctorat este plagiată. Ce mi se pare mai important este câte din toate aceste încordări academice au vreun grad de utilitate, de ce există ele însele in the first place. Un doctorat trebuie să aducă un câștig, cât de mic, în domeniul cunoașterii, să inoveze  ceva, să lămurească ceva, să aibă o utilitate științifică pentru domeniul pe care îl tratează. Câte lucrări din toată maculatura asta au vreo utilitate, alta de a-l servi unsuros pe semnatar? Pentru că toate au fost gândite pervers, să restrângă accesul, în lumea academică, că toți se visează profesori universitari și și-au croit o lume a lor, în care să intre numai ei, să explice ei, studenților, ceva despre care au prea puțină idee. Au fost gândite ca bariere în calea accesului la anumite  funcții, la meserii, câteodată. Au fost gândite ca aducătoare de câștiguri salariale … Or dacă au produs atâtea efecte, de ce s-a tolerat impostura asta mizeră? Ne mai mirăm că avem instituții anacronice, aglomerate, abuzive, lipsite de empatie care toate conturează un stat advers cetățeanului? De ce să ne mirăm …

La nivel individual, poate chiar în micro comunități de învățământ se mai discută de standarde și de principii și de ce trebuie să însemne școala pentru fiecare dintre noi, asta e adevărat, există. Există, dar nu sunt reprezentative. Și nu neapărat rezultat al sistemului de educație ci, deseori, al părinților, care își sacrifică timpul, preluând rolul școlii, cărându-și odraslele la pregătiri, concursuri, la sport … La sport altă tragedie, am ajuns o țară de meduze, sportul la nivel de masă s-a dus, bazele sportive s-au retrocedat la unii care nu le-au avut vreodată dar le au acum și construiesc tot felul de vome și dacă vrei să bați o minge, n-ai unde, o bați pe televizor, cu curu’pe canapea, unde tot flaușatul este Messi, nu?

Or, la astfel de impostură generalizată în tot ceea ce înseamnă devenirea, adică școala, jobul, cariera …la ce ne-am aștepta în rest, de ce am avea așteptări de la Cioloș numai pentru că nu e înmatriculat politic și nu merge cu alaiul de sepepiști la căcăstoare? De ce aș avea eu, cetățeanul care sunt, așteptări de la viitoarea sută de zile a acestui domn, având în vedere că în zilele prezentului, guvernul pe care îl păstorește a scos la vânzare participații ale statului român în companii strategice, în condițiile în care aceste companii sunt perfect capitalizate, stau rezonabil în piața, fac bine mersi și, esențial, fac parte din zestrea de neînstrăinat a noastră. Dar noi o vrem la alții pe zestrea noastră. Acum. Păi atunci ce ne va aduce suta de zile sau următorii patru ani? Nici nu vreau să mă gândesc.

Mă reîntorc la școală. Am lămurit-o … E praf. Și cauzează buba, adică deficit de competență și de comportament, atitudine, mentalitate etc. Care afectează orice domeniu dar vizibil și acut toate se decontează în zonele aflate pe muchie, sănătate, justiție, vapoare, avioane … ați văzut Colectiv, Siutghiol, Iovan prin pomi, Gyuri mai acu’ … în toate cazurile instituțiile statului n-au făcut altceva decât să ne arate idioțenia lor în toată splendoarea. Și nu gratis. Pe victime. Am cunoscut tatăl unei victime de la Colectiv … singurul copil, arhitect. Nici n-am putut duce la capăt discuția cu omul ăla gândindu-mă la rana vie care e …

Nu văd o ieșire din situația asta, indiferent de rezultatul alegerilor din decembrie. Deși nu mai am imaginea administrației pe de-a-ntregul, știu ce se întâmplă la Ministerul Transporturilor, unde eu, în calitatea mea de mic armator, pierd timp și bani decontând lipsa de competență și interes a pasagerilor tehnocrați aflați prin birouri și care își navlosesc viitorul deja, unii prin politică, alții prin instituții europene, unde să cheltuie alți bani, mai mulți, dacă e posibil. Poate sunt și doctori, cine știe?

Aș vrea să cred într-un participant la aceste alegeri. Mi-aș dori să vină unul care să spună, bă, suntem în căcat, iar dacă nu muncim cu toții, o să ne sufocăm și noi și copiii noștri. Uite, eu sunt dispus să muncesc în interesul nostru, al României. Poate oi mai greși. Dar îmi revin. Trebuie să ne reinventăm țara asta pe care riscăm s-o pierdem de sub fund. Să ne reorganizăm masiv. Să păzim ce (mai) avem. Și o să fie mai bine, după mult timp și efort. Efort comun.

Nu vine niciunul. Dom’ premier a venit cu o poveste în care mă întreb cât crede. Principii. Truisme. Cuvinte la modă, clustere de dezvoltare … Cuvinte compuse, trans sectoriale … reorganizări all over the place. Nu spune că suntem redundanți peste tot, în primul rând în această formă anacronică de organizare, cu județe de 300.000 de oameni, dar cu consilii județene, consilieri, președinți … ministerele nu sunt coordonate, avem nu știu câte sisteme informatice redundante, baze de date naționale, investiții publice de sute de milioane replicate funcție de personalitatea și influența ministrului de la un moment dat. Sănătatea e praf. Armata, mai rău. Cu generalii stăm bine. Calci pe generali ca pe dude. Cu tehnica de luptă, vax. Avioane, elicoptere fără resursă, navele reșapate de la recycle bin … Jale. Eu sunt convins că premierul de-acum e un om decent. Pentru el și prin comparație cu restul groharilor politici. Pentru o țară, nu-i suficient. Pentru țara asta, și mai insuficient. Nu știu ce aș fi așteptat de la el. Sau de la altul. Probabil că aș fi așteptat o diagnoză, în primul rând. Nu avem parte de ea. Spunem de creștere economică. Țara asta, cu PIB-ul jumate cât turnover-ul Coca Cola, ne lăudăm cu creșterea economică de la al doilea cel mai mic PIB din Europa la al doilea cel mai mic PIB din Europa plus 4 procente. Sau 5. Și dacă era plus 28, tot al doilea de la coadă eram …

Deci … alegeri de bifat. Le bifăm, ce altceva avem de făcut.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s