Buna intenție de sub nepoți. Și nepoate …

Au trecut deja ani de zile de când tot mă exprim pe unde-apuc cât de anacronică este organizarea sectorului maritim și portuar din România. Ani de zile în care am tot semnalat, punctat, strigat că lucrurile nu merg bine, că situația e proastă și, în absența reformelor, viitorul se prefigurează a fi vai de mama noastră. Am rămas cu semnalatul, punctatul, strigatul. Sectorul naval al României a rămas încremenit într-un status quo puturos, aglomerat de instituțiile secolului trecut, aglomerate la rândul lor de pilele, neamurile și obligațiile politice ale secolului ăsta.img_0001

Parcă, parcă a mai crăpat ceva din scoarța instituțională a acestui domeniu. N-am o explicație logică la acest puseu de micro optimism, dar o să-l las să se manifeste scriind ceva constructiv, enunțând câteva direcții de evoluție, în speranța că s-o îndeplini câte ceva din ceva-ul ăsta …

Măsura utilității unei administrații maritime este dată de numărul și diversitatea operațiunilor pe care le exersează, pe care le implementează și pe care le dezvoltă. În decembrie 1989 aveam 300+ nave. Acum avem fix 0. Faptul că România nu (mai) are nave este indiciul foarte lipsit de echivoc că ocupațiile direct și indirect generate de transportul maritim sunt pe cale de dispariție, în ceea ce ne privește. Practic, de 26 de ani, navalitatea României trăiește o lungă și greu de întrerupt agonie prelungită de ceea ce s-ar numi resursa umană în domeniul transporturilor navale deși și acolo suntem cum suntem. Goana după bani și indulgențe academice a multiplicat numărul instituțiilor de învățământ superior și le-a fracturat nivelul academic … și toate astea sub ochii indulgenți ai unei administrații maritime limitate la funcția de evidența populației. Eliberăm și prelungim carnete de marinar, când le terminăm le schimbăm formatul și tot așa, uite ce de treabă avem noi pe-aici, hai s-o angajăm și pe nepoata, că are dreptu’ la Româno-americană, da?

Deci, asta a ajuns marele falanster maritim ceaușist. Departamentul Transporturilor Navale de altădată număra câteva (puține) zeci de oameni și gestiona Navromul cu ale lui 300 de nave și Registrul Naval și portul Constanța și porturile de la Dunăre, supraveghea și școlarizarea și perfecționarea și nu mai știu ce. Odată navele duse, registrul a sucombat și el, școlarizarea a scăpat de sub orice control în numele democrației și a antreprenoriatului academic iar administrația maritimă a României a rămas un mecansim intenționat aglomerat centrat pe operațiuni generate de marinari, examinări, eliberări de acte etc și orice alte aventuri administrative menite să justifice aglomerația dar să enerveze pe toată lumea de cealaltă parte a aprobării mult necesare.

Cam asta e. Ce vroiam să spun și n-am spus dar spun acum. Fără nave nu contăm. Să vă intre bine-n cap. Nu contăm. Deloc. Iar voi, cei 7-800 de oameni ai administrației maritime a țării sunteți angajați într-o cursă de a vă justifica locul de muncă iar asta este imposibil, stimați tovarăși. În lumea transferului electronic de date, în lumea fluenței documentelor nu aveți cum să motivați că toată populația care ocupă instituția are un obiect real de activitate.

Spre exemplu, în peisajul nostru instituțional maritim există două instituții grotesc de anacronice. Una se ocupă cu salvarea vieții pe mare fără nicio navă funcțională ci doar una născută obosită și aflată într-o perenă reparație iar cealaltă instituție, companie națională în domeniul comuncațiilor navale și condusă de un parașutat politic, are ca obiect derularea comunicațiilor navale în situația în care nu avem cu cine comunica exact, noi neavând nicio navă sub pavilion român. Penibil. Penibilissim.

Faceți, frate, ce trebuie. Nu e complicat și nici extrem de dureros n-ar fi. În toate instituțiile enumerate mai sus există încă oameni de meserie, oameni care mai suferă că suntem lăsați așa, fără nordul giro, oameni care ar putea să rescrie coordonatele instituțiilor din domeniul naval.

Uite, fac eu un plan. Nu un master plan, că alea costă mult … uite, Masterplanul portului Constanța, ăla copiat de Earnst & Young care a inventat noțiunea macara de dig, a costat “decât” 2 milioane de euro, n-avem noi față de planuri de-astea … alea noastre, chiar fără greșeli gramaticale și necopiate, ar fi răsplătite cu circa paișpe lei și atenționarea să vedem cum îi cheltuim judicios, eventual pe vreo consultanță … Deci, scriu eu un micro plan, gratis, ca să nu intrăm pe tărâm tranzacțional. La prioritatea zero trebuie menționată amendarea legislației naționale în vederea atragerii de tonaj sub pavilion român. Aici trebuie determinare, știință de carte și, în special, patriotism, că altfel iar il dă vreun secretar de stat cadou la vreo cutie poștală, pe undeva … Atragerea de nave sub pavilion român. Asta e măsura performanței noastre în acest domeniu. De aici se pleacă. Disciplinarea tiparnițelor de diplome și monitorizarea standardului de educație de marină din țară, desființarea instituțiilor fără obiect real de activitate și înglobarea sub umbrela administrației maritime ar fi pași ulteriori, necesari, sigur, dar primordial pentru viitorul nostru este atragerea de tonaj sub pavilion român.

Soluția unei creșteri consistente în domeniul naval stă în mâna statului. Iar primul pas nu e nici măcar costisitor, nu e nevoie de investiții sau de acoperirea a nu știu ce costuri, nu. Buna intenție e suficientă. Să vedem cum o scoatem de sub stratul de nepoate și nepoți.

 

 

 

 

 

 

 

Anunțuri

2 gânduri despre “Buna intenție de sub nepoți. Și nepoate …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s