Poarta de la parcul auto …

IMG_3152Acum 4 – 5 ani am scris câteva vorbe despre cineva. Ieri, în aula Universității Maritime Constanța, uitându-mă la colegii mei, absolvenții promoției 1991 a facultăților navigație și electromecanică navală, am constatat cât de tare și-au pus amprenta anii, nu neapărat extrem de plăcuți, pe care i-am petrecut în școala militară de marină. Cum, necum, m-am gândit la ce-am scris acum câțiva ani, iar parte din ce-am scris explică și amprentele pe noi și tot ce însemnăm noi.

Multă vreme nu mi-a fost clar dacă pe 10 septembrie 1986 am plecat militar sau am plecat la facultate. De fapt, dacă stau foarte bine și mă gândesc, nici acum, după 30 de ani, nu-mi dau seama ce a contat mai mult. Certă e data. 10 septembrie a fost. Într-o miercuri. Soare, cald, eu tuns relativ regulamentar, gândeam eu. În trening. 08 in ză morning. Ne strângem noi acolo, pe bisericuțe. Nici nu eram mulți noi, la navigație. Constănțeni, majoritatea. 7 piese de la Mircea, 4 – 5 de la liceul 10, 1 de la energetic, 1 de la 9, câțiva de la Liceul Militar de Marină. Restul, de prin țară. 4 – 5 bucureșteni, câțiva de prin Moldova, doi brașoveni. Prima zi a fost destul de relaxată, am scăpat doar de trening. În a doua am scăpat de păr, regulamentar numai în mintea mea. Am primit sectoarele de curățenie. Eu am picat la duș. Care duș era lângă budă. Am primit și-un comandant de companie. Locotenent major, Angelică, cu un fizic pe măsura prenumelui. Am făcut turul institutului, laboratoarele, bazinul olimpic de înot, planetariul. Facultățile, cantina. Masa nici n-a fost chiar rea. După amiaza eram destul de liberi, pe acolo … viața părea frumoasă, ce tot se plângeau prietenii mai mari că era nasol, că ăștia îți fură tinerețea, nu se poate așa ceva.

Eh, și cam din a treia zi începe distracția. Ni se schimbă comandantul de companie. Pleacă Angelică, vine Coajă, posesor de mustață și gradați. Gradații anul IV de la militară. Bacteri. Ofițeri sau studenți, pentru noi, elevii de la marina civilă, militarii sunt bacteri.

Companie, drepți. Nu răcnea, nu striga, nu vorbea tare, mai degrabă potolit. Companie, la stân-ga.  Companie, cu stângu’nainte … marș. Arăta … dacă vreun regizor ar fi căutat o persoană pentru un rol de șef de lagăr de concentrare, ar fi câștigat la o milă distanță … Înalt, blond, ochii verzi. Atletic. Nu era degeaba atletic, reprezentase Institutul în competițiile școlilor militare la patrulă … asta era o disciplină pentru nebuni la cap, alergai nu știu cât, mai trăgeai cu pușca, mai dădeai cu bombardeaua, iar alergai nu știu cât. Și uite-așa, comandând aproape șoptit, ne-a spart perioada de intrucție. Lăsa pe unul la câteva sute de metri distanță … Cum te cheamă, bărbate? Permiteți să raportez … Ia, hai, raportează tu … Elev Bucă. Bine, mă, Bucă. Ridici mâna … am înțeles. Companie, bază elev Bucă. Bucă, de la sute de metri:  Bază. Companie, în coloană adunarea … Tot încet vorbea … Vă dau avans 100 de metri, dacă ajung înaintea voastră, repetăm … Bineînțeles că ajungea înaintea noastră … Ce să mai vorbim, jale. Elev sergent major Bruno Aurelian, zis Bobby.

Dormea cu noi în companie Bobby. După masa de prânz ne întindeam cu toții, până la 4 aveam timp liber la dispoziția elevului. Stăteam întinși să uităm de febra musculară, de bătături. Omu’ dormea fără griji, noi, mucles, unu’ nu spunea nimic, să nu-l trezim, să mai tragem de timp, măcar un sfert de oră, ceva. Nu știam cu cine stăteam de vorbă. Câte după-amieze au fost, fără ceas, fără nimic, la 4 fără 5 era în picioare, din 3 mișcări patul făcut, ținuta îndreptată, la fix eram cu toții pe platou și până seara noi făceam pe cangurii prin bălării și el se distra.

Două întâmplări cu Bobby…

La vreo două săptămâni de la încorporare vine Neptun-ul din voiaj cu seria a-III-a de studenți. Voiaj cu eveniment, încercase un elev să fugă la Anvers, dar când a sărit pe cheu, a călcat greșit, și-a rupt piciorul și fuga nu a mai fost fugă deci omul a fost capturat când se pregătea să lucreze din interior societatea socialistă multilateral dezvoltată și readus la bord. Unul, din Sibiu … Poșa Marian îl chema. Când nava a ajuns în țară, autobuzele cu elevi în loc să ajungă la gară, cum era cutuma, au ajuns în Institut … plini de buf, al lor și al echipajului, că elevii, nefiind controlați, de regulă, mai scoteau și de-ale echipajului. Parcă văd și acum, autobuzele au tras pe platoul din fața batalioanelor, se cobora numai pe ușa din față, doar cu ce aveau declarat pe carnetul de vamă. Restul… pentru confiscare. Eh, și cine avea destul sânge să umble pe la geamurile din spatele autobuzelor, să ia ce poate și să azvârle în compania noastră care era la parter? Bobby, normal. Platoul plin de răngălăi, cu tovarăși aprigi de la contrainformații, securitate, de la partid. Seara, când și-au recuperat buf-ul, băieții veniți din voiaj ne-au mulțumit nouă, dar meritul a fost al lui Bobby care seara umbla pe acoperișuri …

Pe la sfârșitul lui septembrie am plecat la munci agricole, la struguri, am stat o luna acolo. În toată viața mea m-am îmbătat de patru ori. Acolo a fost a doua oară. Cu vin de la Rasova. Nu știu cât am băut, cert e că la prânz am infestat cantina cu un amestec incert de struguri cu vin și cine știe ce alte chestiuni, iar când șeful practicii a avut îndrăzneala să întrebe, timid, cine a vomat acolo, a erupt tigrul din mine. Auzi, dacă tac-tu e rangu-ntâi, te crezi șmecher? Tatăl tovarășului șef fusese șeful facultății navigație, aflasem și eu și ce m-am gândit, să-l iau pe fiu la mișto … și dacă l-am luat la mișto, l-am și înjurat, să fiu sigur că înțelege. Vă dați seama că, pe bună dreptate, omu’ a înnebunit, a plecat glonț să-mi facă actele să mă dea afară. Cine m-a scos? Bobby, care l-a fermecat pe tovarășul șef cu restul nebăut din vinul de Rasova iar la finalul zilei ăla cânta plângând, rușinat de gândurile războinice pe care le avusese mai devreme.

Ieri, la întâlnirea noastră, a celor intrați pe 10 septembrie 1986, pe poarta Institutului de Marină Mircea cel Bătrân, poarta de la parcul auto, un fost coleg de la electricieni, emoționat, a ținut să mulțumescă tuturor pentru sprijinul primit cu ani în urmă când a fost susținut material să treacă peste un necaz. A avut omul o belea și lumea, cea alături de care a intrat pe porțile alea de lângă parcul auto, a sărit și l-a ajutat. Nu știu de ce, m-am gândit la Bobby și întâmplările astea două despre care am mai povestit dar le mai povestesc o dată.

Cred că ne punea ceva în ceai … sau, nu, cred că poarta de lângă parcul auto avea ceva special, ți se dădea ceva odată ce treceai prin ea, poate nu imediat, poate nu a rămas la toți ceva-ul ăla, dar sigur primeam ceva. Acum, după 30 de ani de atunci, am constatat cât de mult din ceva-ul ăla a rămas la masa asta de oameni maturi, ca să nu zic cotoarbe, care, după atâta timp, n-au încetat să fie Moșu’, Kermit, Pedală sau Cioară de la magazie, sau Cancelaru’ … Acum, după 30 de ani, am constatat cât suntem de anacronici noi, cei care am stins lumina în vechea școală de marină doar pentru o aprinde în noua școală de marină.

Azi, să ajuți un coleg? Vai de mine … Să ajuți pe cineva care nu îți e coleg doar pentru că nu e corect ce pățește? Lăsați. Acum, se învață foarte devreme chiar, ce bine reușești în viață dacă nu faci nimic, dacă nu ieși din rând, dacă ești numai pentru tine. Astăzi, în țara asta, pupîncurismul și turnătoria și fuga de răspundere sunt ridicate la nivel de virtute indispensabilă reușitei în viață.

Bun, e și asta cu datul de gard o soluție în viață, nu comentez. Îmi imaginez că te poți strecura și așa. Nu merge la infinit pentru că viața are și momente de inflexiune când ai nevoie și de altceva, altceva ce nu se prea mai găsește în bagajul considerat a fi necesar azi.

Am constatat că noi mai avem altcevaul ăla. Pentru că l-am primit când am intrat pe la parcul auto.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s