Grade și uniforme la liber

Respectuos aș vrea să supun atenției dumneavoastră următoarele:

„Domnului X (politician de Constanța, gen), i-a fost acordat gradul de locotenent-colonel (rez.) prin ordin al șefului Statului Major General în anul 2010 și i s-a acordat dreptul de a purta uniforma militară prin Ordinul ministrului apărării naționale nr. MP 906 din 21 decembrie 2010. În luna iunie 2012, ministrul apărării naționale a instituit o comisie pentru verificarea modului de înaintare în grad a cadrelor militare în rezervă, în perioada 2010-2012. Ulterior, perioada de verificare a fost extinsă până în anul 1990. Această comisie a realizat o analiză statistică a numărului de grade acordate şi a temeiului legal şi nu o analiză a persoanelor care au beneficiat de acordarea de grade. În situaţiile în care a fost constatată nerespectarea condiţiilor prevăzute în Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, şi în “Normele privind sistemul de gestiune a resurselor umane în Armata României”, aprobate prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M 105/2002, s-a dispus revocarea ordinelor de avansare sau acordare a gradelor în rezervă.Prin ordin al șefului Statului Major General, în anul 2013, domnului X (politician de Constanța, gen), i s-a retras gradul de locotenent-colonel” – răspunsul MApN la întrebarea pusă pe tema statusului militar al politicianului cu pricina de jurnalistul Dorian Hapurnea și apărut pe constanța.ro.

Eu cred că acest comunicat arată cât de putrezi suntem, cât de defecți. Deci, dincolo de frustul comunicatului, unui politician, nu contează numele el fiind emblematic pentru mulți dintre protagoniștii administrației, așadar unui scos al tranziției i se suie administrația la capul lui personal. Omu’ levitează, pur și simplu. Dom’le, dar eu sunt prea bun. Dom’le, dar eu sunt prea mare, prea tare, gândește, vorbește, susține scosul tranziției. Nu-i mai ajunge propriul trup, nu-l mai încape … vrea legitimitate mai multă, vrea putere, vrea recunoaștere. Cum s-o capete, oare … Cine să-i certifice lui competența, cine să-l facă mai bărbat, mai cavaler, mai pe un cal alb? Cine e perceput mai bărbat în țara asta, măi, ia să vedem. Păi, ăștia de își riscă viața, ăștia de trăiesc periculos. Șofer de tir? Nah, prea proletar. Astronaut, nu merge, că n-am avut decât un loc în țara asta și e ocupat de Prunariu, absolvent de aeronave. Pilot de supersonic, iară nu merge … comandant de navă, vai, pleacă mult de acasă ăștia, val, vânt, greu. Uniforme mișto, bărbați, actuali sau foști militari, dar nu merge, domnule. Ăștia muncesc, au chestii pe mână, răspund pentru ceea ce fac … Da’ uniformă fără răspundere nu merge? Uite, că me-a-pe-neu’ zice că merge. Și, pentru că merge, în 2010 îl avansează pe scos la gradul de lent-colonel, cu dreptul de a purta uniforma militară. Cu acest ordin și cu multe altele așijderea, ministerul apărării naționale s-a șters la cur cu tot ceea ce înseamnă ierarhia militară, învățământul militar, cu tot ceea ce înseamnă exigențele unei cariere în uniformă, cu tot ceea ce presupune.

Bun, dar aici n-am ajuns direct, ne-a luat ceva vreme să aruncăm în derizoriu ideea de grad militar. Era și încă este moda avansărilor foștilor militari după ce-au ieșit la pensie. Militari pensionari care obțin în retragere grade militare de care n-au avut parte în viața activă. E câte unul care a ieșit la pensie colonel … după 10 ani de pensie liniștită, odată îl vezi general c-o stea și ăsta-i doar începutul luptei pentru cea de-a doua stea. Am întrebat cum de este posibil așa ceva un fost comandant de armă și mi-a răspuns că unii n-au avut parte de gradele respective pentru că marile unități erau limitate ca număr și mulți n-au avut șansa promovării cât erau în activitate. Okay, păi nu-i asta ideea? Nu așa se întâmplă și-n viață? Suntem toți directori sau șefi? Nu, pentru că locurile asta sunt ceva mai puține decât ale celor care doar aspiră la ele dar ăsta-i mersul vieții.

Revenind, de unde obsesia asta a recunoașterii fără motiv? Și, pe bune, în rând la avansări la pensie, sunt absolut convins, n-ai să vezi foști piloți pe supersonice sau scafandri de mare adâncime sau parașutiști sau uslași sau de prin trupele speciale, nu. Pe ăștia gradul militar i-a apăsat, au simțit responsabilitatea lui și simplul fapt că au ajuns acasă sănătoși ei și echipajele sau grupele sau efectivele lor e confirmarea că nu au primit gradele degeaba și altele superioare nu le trebuie. Lor le ajunge treaba asta, e suficient. Cangurii pensionari care țopăie de la un grad la altul provin, mai degrabă, din rândul foștilor birocrați cărora li s-au făcut tot felul de derogări la derogări și au ajuns astfel la grade care, în mod normal, ar fi însemnat comanda unor flote stelare, armate în timp de război or vitejii fără număr.

E în firea omului s-o ia pe scurtătură, în definitiv, chiar așa, cu amendamente la morală, lucrurile pot fi de înțeles. Sistemul ar fi trebuit să se păzească de dorința de mărire a indivizilor, oricare ar fi ei, dar n-o face, din păcate. Bagatelizarea gradului militar prin acordarea lui în exces, fără merite reale, unor pensionari militari a condus, aproape firesc, la acordarea acelorași onoruri și pentru nemilitari. Politicianul de Constanța e un caz, Onțanu, ajuns gheneral de la circa fruntaș, alt caz, și mai tot sunt.Unknown

E trist că ceea ce ar trebui să se situeze în categoria intangibilului pentru cetățenii obișnuiți, unde cetățeni obișnuiți suntem majoritatea, și accesibil unei categorii extrem de selecte de oameni excepționali, a devenit accesibil non valorilor. S-a năruit astfel un mecansim de motivare important, mecanism care putea face diferența între unul care se duce pe la serviciu și unul pe care serviciul se bazează. Sunt convins că există o groază de ofițeri ai armelor din România care s-au oprit la grad de lent colonel, de colonel, sau poate nici n-au ajuns până acolo. Pentru majoritatea serviciul militar a însemnat ceva renunțări, c-au fost zile și nopți pierdute sau o exigență crescută la locul de muncă, exerciții, trageri, pregătire pentru sine, pregătire pentru alții, responsabilități pentru cei din subordine chiar dacă misiunea era cum să culegi struguri mai cu spor. Sunt curios ce-o crede un astfel de breslaș al armatei când se uita la brotacul ăla de primar de sector din București, care, după un salt cosmic de la fruntaș (el fiind cam instalator de felul dânsului) la general, saluta ca un fante de operetă la ziua națională aruncând în derizoriu orice idee de onoare și respect pentru atâta amar de oameni care au adus, cum au putut, servicii uniformei militare.

Faptul că tov. Fane Spoitoru’ de meserie interlop a fost înmormântat în cimitirul Bellu militar nu face altceva decât să întregească grotescul întregii situațiuni. Omu’ s-a ușchit într-o manieră di granda … priveghi pe stadion, auzi, iar ultimul vehicol a fost în atenția televiziunilor căzute în admirația aerului condiționat care l-a împiedicat pe Fane să se coloreze la față precum gingia-i. Flori, manele cântate cu un tremolo adaptat situației, cu Vijelie sau Copilu’ de la Vâlcea transpirați dureros, ce poate fi mai frumos, mai motivant … iar locul de acostare în apropierea mormântului lui Sergiu Nicolaescu definitivează triumfător ceea ce se pare a fi scenariul viitorului pentru bietul popor care suntem, adică țigănia.

Fiecare țară își are ideea ei de-a-și răsplăti formal pe cei care i-au făcut servicii. Ilie Năstase a fost un vehicol de imagine pentru România, în mod cert a fost. Omul a fost primul număr 1 al ATP-ului, un om pe cât de talentat și apreciat pe atât de pitoresc. Chiar și așa, nu avea ce căuta general, totuși. Mai ales când ideea lui de general este inspirată din America de Sud altoită pe calapodul ăluia din Libia.ilie-nastase-wimbledon-1

Nici el și nici Iordănescu, care își fracturează mâna când se iscălește, n-aveau ce căuta în uniformă. Răsplătiți, frate, rentă, prețuiți, invitați pe oriunde, ajutați să își împlinească talentele cu care au servit țara, orice … dar gradele sunt ale armatei și marinei și aviației și punct. Care armată, marină și aviație n-ar trebui să le risipească. Nu pe sportivi, politicieni sau alți indivizi în nevoie de pedigree mai sobru. Poate își ia cineva inima-n dinți și repară ce mai poate fi reparat.

Anunțuri

2 gânduri despre “Grade și uniforme la liber

  1. Pt ca mesajul e public, nu știu cum sa scriu fără sa se vadă. Lasă o adresa de mail, vreau sa îți ofer ceva.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s