Statul de parameci …

Bun, s-o luăm de unde-am lăsat-o … așadar, împotriva oricărei concluzii raționale, am decis să înmatriculăm în România aproape nava proaspăt achiziționată din Polonia, cu acte de clasă valabile până în 2019 și pavilion polonez.

Asta e în ipoteză, hai să vedem datele problemei … scotocesc la bord și dau de-o istorie întreagă despre navă, despre motorul montat în 1975, despre reductor, despre echipamentele de navigație, totul pus în folii de plastic și dosare, mai toate mirosind a umed, dar totul povestind câte ceva despre feliile de viață trăite de covata asta de lemn construită în Danemarca, trecută prin Germania și găsită de mine în Polonia.

Deci discutăm despre un  motorfishkutter… ceea ce englezii rezumă ca MFV … motor fishing vessel. Eh, și cum tot nu vreau eu să schimb nimic de pe ea, mă gândesc că cel mai sensibil din partea mea ar fi să redau acestei cât pe ce să fie navă clasificarea inițială. Vreau să pescuiesc? Nu … Eu n-am răbdare să stau un sfert de oră într-un loc, d-apoi să umblu după vietăți printre valuri … Vreau doar să redau acestei ambarcațiuni muzeu denumirea inițială, aia de acum 70 de ani.

IMG_1617

Citesc pe website-ul Autorității Navale că-mi trebuie un aviz de la nu știu ce autoritate, mă informez, are punct de lucru în Constanța, scrie și programul, de la 8, minunat, mă pun pe drum, plec de la birou și ieri, la opt treizeci trecute fix, mă înființez la sus menționata … se află într-o clădire cam nepotrivită pentru o autoritate, intrarea prin spate, printr-o curte și exact în fața ușii casei scărilor, bufnește evacuarea centralei … Minunat, trăiască disciplina în construcții … Urc, etajul II, un soi de apartament cu trei camere cu gresie de gherțoi pe jos … în dreapta, după colț, o bucătărioară unde stătea un nene care mă lămurește că trebuie să aștept pe colegu’ care doar ce a coborât. Îl aștept, ce era să fac. Omu’ urcă gâfâind cu un scaun pe care-l vâră într-o încăpere … după ce aude ce mă interesează îmi spune că specialista în domeniu, pre numele ei Mihaela, tocmai întârzie. Până după 10. Pufnesc la adresa Mihaelei … omu’ cu scaunu’ zice că Mihaela e în interes de serviciu, dar că notez numărul lui de telefon și să-l sun mai încolo că mă informează el ce și cum stă treaba cu Mihaela.

Plec, îmi văd de treabă, pe la 10 juma îl sun pe om. Pe omu’ cu scaunu’. Să întreb de Mihaela … Cum v-a răspuns vouă, mi-a răspuns și mie, dar eu sunt perseverent de fel și procedez spre sediu, prin curte, cu aburu’ n față. La etajul II, să găsesc pe Mihaela, specialista …

Intru. În dreapta după colț nu mai era nimeni dar în biroul mare, cu circa trei calculatoare, un domn tocmai se dădea pe Facebook. Întreb de Mihaela, ăla cică e dar că mă ajută el. Și m-a ajutat … Nu se poate. Nu avem kilowați să vă dăm. Eu, dar nici nu vreau. El, da’ la ce vă trebuie … Îi explic. Clasificarea inițială plus că mă avantajează la taxe. El că nu se poate în continuare. Eu, dar nici nu mă așteptam să se poată, dar mi-am datorat asta, să văd dacă țara asta poate să facă ceva constructiv pentru un cetățean care își dorește să înmatriculeze în România un bun înregistrat și certificat de un alt stat al Uniunii. Din patriotism. Cred că nu m-a înțeles … eh, și la un moment greu de precizat, își face apariția și Mihaela … Specialista. Mă rog, era oprită din activitatea în care e specialistă și odată se repede să ude florile. Nici nu s-a oprit din udat când mi-a spus și ea că ce vreau eu nu se poate, deși cred că nu știa exact despre ce e vorba. Colegu’ dă s-o mai dreagă, realizând probabil că mă uit la ei ca la doi parameci culeși de pe colacul de la closet. Că e greu, că ei își cumpără și hârtia de scris și cea igienică și nu mai știu ce … că România a negociat în genunchi cotele de pescuit la intrarea în Uniune și că activitatea asta nu mai are ce căuta pe la noi …

Și acum, hai să vă traduc … cu ani în urmă, reprezentanții țării noastre au negociat, sau mai bine zis, nu au negociat, au trădat interesele României în domeniul pescuitului. Poate vă vine greu să credeți, România era, la un moment dat, o forță în domeniul ăsta … aveam și flotă de Marea Neagră și flotă de pescuit oceanic, aveam fabrici de pește la bordul navelor și nave de transport … primele noastre nave de pescuit au fost construite în Japonia, în Polonia, în RDG. De la un moment dat, ne-am construit și singuri … la nivelul anului 1990 eram la vreo 50 de nave și alte câteva în diverse stadii de construcție prin șantiere. Nu am avut noi tradiție de generații pe tema asta dar devenisem o forță de luat în seamă … cu aceleași lipsuri de orientare strategică, tehnică și managerială ca la Navromul mare, dar existam, respiram și, mai ales, contam.

Neținându-se cont de toate astea, de industria pe orizontală, de oameni sau de nimic altceva, când am acces în selectul grup european prețul biletului a fost destul de trist … am intrat total nepregătiți, neîncălziți și cu un picior în ghips pe terenul de joc iar colegii de uniune ne-au sancționat. S-au împărțit cote și zone … cote de kw la motoarele navelor de pescuit. Vrei aici, foarte bine, dar nu construiești de mai mult de atâția kw … Și ia uitați ce deștepți am fost, în timp ce italienii au un milion de kw, România are 6000 … Toată lumea s-a bătut pentru propria industrie, pentru propria agricultură, pentru propriul orice. Polonezii, portughezii … numai noi, nu, noi am trimis idioți sau oameni din alte domenii, iar rezultatele au fost pe măsură. Îmi și imaginez cum Mihaela specialista, ea sau altă tută, s-or îmburicat să negocieze ele cotele noastre … nave, pescari, bresle întregi, duse la gunoi din pix … Asta e.

Am plecat de la marea autoritate din apartamentul de trei camere și o bucătărioară după colț. Cu treaba nerezolvată am plecat. I-am spus celui care a discutat cu mine că ar fi trebuit să îmi vadă actele, să vadă ce doresc exact, să vadă ce se aplică din căcatul de legislație în care sunt ei specialiști și după aia să se pronunțe ce se poate, dacă se poate. Deși m-a aprobat cu jumătate de gură, următorului o să îi facă la fel. Venit la 10 sau oricând, Facebook, udat florile, s-a rezolvat, nu se poate, hai mai tai-o … și scuza perenă, servită înălțând privirea, cu evlavia unui retardat în fața bisericii unde cerșește: Europa … nu ne lasă … Europa … suntem legați de mâini și de picioare … legislația …

Culegem exact ce-am semănat. Nu numai în pescuit … probabil că peste tot există câte o poveste de-asta, câte o autoritate într-un apartament, câte-un specialist care udă flori sau vine la serviciu când vrea poșeta lui, în multe locuri ne-am dorit ceva și-am sfârșit cu mai puțin decât aveam … Din lipsă de competență și de lipsă de responsabilitate, nu ai ce rezultate să ai decât astea, care toate însumate creionează un spațiu în care aproape că nu se poate trăi.

Okay, având în vedere cele de mai sus, rămâne cu am stabilit. Pavilion ROMÂN.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Una peste alta,

Anunțuri

2 gânduri despre “Statul de parameci …

  1. Cote si zone !.. Presupun, sper ca e vorba de 6000 kw pentru navele de pescuit fluviale. Altfel, am fi interzisi la pescuit oceanic sau am avea o nava, doua-trei …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s