De ce nu noi … De ce nu la noi …

IMG_1355 (1)

De multe ori am stat să mă întreb cam ce ar fi de făcut să revigorăm sectorul transporturilor maritime în România. De multe ori am găsit și răspunsuri. Răspunsuri în care am crezut și pe care le-am tot pomenit, verbal sau în scris, oricărui om dispus să mă asculte, din breaslă, cunoscător sau chibiț, om politic sau nepolitic. Toate răspunsurile mele s-au dovedit au greșite. Poate nu sunt eu ăla care să le ofere, e o posibilitate și asta … pe de altă parte, văd că nici alții nu se îmbulzesc …

Am citit, întâlnit sau aflat impresia, destul de răspândită pe orizontala celor de vârsta mea, cum că nu suntem lăsați. Nu numai în shipping, în general, e ceva care ne împiedică, nu suntem ajutați, nu suntem sprijiniți, ba dimpotrivă … Asta, probabil reminiscență a subconștientului de pionier sau utecist, unde ni se livra aia cu fiecare, după posibilități, fiecăruia, după nevoi … translatată în timp, ar fi cam așa, noi putem cam puțin, dar avem nevoi mari, aifoane, bemveuri, frateliuri et al. drept pentru care de ce nu ne ajută lumea, dom’le, ne pun talpă ăștia, nu ne lasă, nu ne lasă …

Cam cine să ne lase, nene? Ză geormans? Păi într-o competiție, că e vorba de porturi, aeroporturi sau grădini suspendate pe lună, câștigă ăla mai bine poziționat, mai apt, mai suplu, mai versatil, mai competent, mai curios, mai dispus la efort. Noi n-am câștiga decât, eventual, o competiție de pupat moaște sau de cheltuit bani aiurea.

Revenind la transportul pe apă, o să încerc să fiu cât mai schematic cu putință. Par de egzamplu, știați că:

  • costul de escală a unei nave fluviale la Constanța este mai ridicat decât la Rotterdam, ridicat până spre dublu? Gen …
  • costul unui litru de motorină, la Rotterdam (41 eurocenți), este aproape de jumătatea costului unui litru de motorină la Constanța (aprox. 72)?
  • pe parcursul autostrăzii albastre Rotterdam – Constanța există 78 de ecluze, dintre care primele 74 sunt gratuite? Unde credeți dumneavoastră că sunt situate primele ecluze plătite?
  • 18 state din Uniunea Europeană au adoptat strategia ajutorului de stat în shipping înființând regimuri de pavilion bazate pe taxa unică de tonaj, decizii care au repatriat navele evadate sub pavilioane de complezență și care au determinat refacerea flotelor sub pavilioane europene, revigorarea învățământului de marină, a șantierelor de reparații, furnizorilor de piese etc?
  • România are circa ZERO nave de transport maritim aflate sub pavilion național?
  • Costul posesiei unei nave, bărci, ambarcațiuni în România este până de 20 de ori mai mare decât costul posesiei aceleiași nave, bărci, ambarcațiuni în altă țară europeană?
  • România are două structuri de învățământ superior de marină și alte două vocaționale în condiția în care nu există nicio strategie care să coreleze produsul, adică absolventul, cu standardul de educație, absorbția pieței etc?

Eu nu îmi pot imagina ce este în capul unui ministru al transporturilor din România care se vede jupân peste un asemenea dezastru instituționalizat pe acest domeniu. Și, de fapt, nici nu e vorba numai despre acest domeniu. Azi, transportul este incredibil de flexibil, toate modurile de transport se întrepătrund având ca țintă scăderea continuă a costurilor care atrage clientul … client care poate fi o companie, un sector de activitate, o țară sau o regiune, iar acest client este mofturos și din ce în ce mai puțin dispus să-și cheltuie banii pe prostii … Obsesia noastră națională, această fata morgana care este autostrada, trebuie să atragă trafic, să speculeze singurele avantaje comparative și competitive pe care le are sistemul românesc de transport: Dunărea și portul Constanța.

Se întâmplă chestia asta? În mod cert, nu … Ne împiedică cineva să gândim cu mintea noastră? La fel de cert, nu. Ce ne lipsește? Cred că multe. Prea multe. Răspunsurile pe care tot le găseam eu, deși nu mă întreba nimeni, reduceau lucrurile la acțiuni strict tehnice, elaborat o lege, un ordin de ministru, un regulament de aplicare, un nu știu ce … Greșit. Că e vorba despre oameni aici. De asta și zic că ne lipsesc prea multe. Pentru că ce ne lipsește sunt lucrurile intangibile care plutesc peste regulamente, legi sau ordine de ministru. Cum ar fi bunul simț. Cum ar fi empatia. Cum ar fi patriotismul. Patriotismul despre care nici nu-mi dau seama exact dacă ne lipsește pentru că nu l-am mai exersat noi sau ne-a fost extirpat de propria noastră țară care se comportă cu proprii ei cetățeni de vine să-ți iei câmpii și să te duci dracului …

Creșterea unilaterală a taxelor practicată de anumite administrații sau autorități ale țărișoarei noastre este o chestiune de auto suficiență instituțională de vătaf peste o organizație care trebuie să producă să acopere tot felul de indulgențe, angajări de lipitori de afișe, lucrări supra evaluate sau alte chestii la fel de productive. Acestea sunt chestiuni pe care bunul simț al unui manager ar trebui să le împiedice.

Aroganța angajaților acelorași administrații sau autorități manifestată aproape cu orice ocazie este o chestiune de lipsă de bun simț instituțional și de lipsă de empatie, oamenii obișnuindu-se să nu vadă nicio legătură între activitatea sectorului pe care ei îl controlează și salariul lor plătit din contribuțiile sectorului, contribuții posibile dacă și numai dacă acest sector mai respiră … Dacă nu mai respiră, adio contribuții și pe cale de consecință, adio salarii.

Atragerea de trafic în sistemul nostru de transport este o chestie de patriotism, da. Pavilionul României la pupa unei nave de transport e o chestie de patriotism. Crearea condițiilor de dezvoltare a industriilor și activităților în zona porturilor românești, a Dunării, este o chestiune de patriotism, da. Se poate măsura patriotismul? Probabil că se poate, dar oricum s-o măsura, cred că suntem repetenți la acest capitol având în vedere succesul pe care l-am avut în a scăpa de aproape tot ce am avut în acest domeniu …

În timp ce noi prezentăm un destul de însemnat eșantion de populație care își ia liber de la muncă să stea la coadă la moaște iar apa sfințită se cumpără la bax la super market-uri, lumea reală merge înainte. Cum merge înainte … păi cum să meargă, inventând, mereu, lucruri noi, cu juma de preț la combustibil, cu juma de preț la taxe, cu alte alea …

Și de unde pleacă toate? De la educație, de la ingredientele scrise sau nescrise pe care le pui în această compoziție care este absolventul de orice formă de învățământ. Noi, de 25 de ani, punem prea puține în absolvenții de orice formă de învățământ.

De aia nu noi. De aia nu la noi. Nave, bărci, ambarcațiuni sau orice.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s