Ziua Marinei reloaded

Dacă aș avea eu o putere mare, nu foarte mare, de fapt … dacă aș avea o putere, aș face pauză de la sărbătorirea zilei marinei. O pauză de vreo câțiva ani. Câți ani, nu știu. Până ne adună cineva din cioburile care suntem și face o siflee, un clopot, o cange, mă rog, o saulă înodată, o coadă de spălat pe jos … ceva care să semene cu unul din articolele fără de care un vapor nu există, nu plutește, nu văslește, nu nimic.

O dată pe an ne strângem și zicem că serbăm marina. E parțial adevărat, sigur. E adevărat în sensul că ne adunăm, da. La tribuna oficială. Unde sunt invitate oficialități. Și popi. Și adminstrații și autorități. Oamenii în funcții stau în față. Oamenii care au avut funcții stau într-un bord, așa, relativ stingher. Pensionarii mai spre pupa …

Și sărbătoarea începe la fix. Și discursuri se rostesc. Răspicat. Marina a avut un rol important. Și în al doilea război mondial. Și bricul Mircea. Și o să facem și să vedeți ce-o să mai facem … După discursuri, mai toate în jur de 5 minute, încep popii. Se produc cu vocea de predică, tremurândă. Sensibilă. Mai niciodată sub zece minute … Și Neptun vine. Cât îl așteptăm, de la stația de amplificare, ni se risipește basmul. Neptun nu e Neptun, e un maistru militar nu știu ce clasă … Îl așteptăm chiar și așa. După ce vine Neptun, lucrurile se precipită. Vine bricul Mircea, pleacă bricul Mircea. Prin fața tribunei oficiale. Vin circa două avioane și încă două elicoptere. Pe deasupra tribunei oficiale. În larg, se trage cu bombardeaua și se derulează un exercițiu de vânătoare de submarine. În fața tribunei oficiale. Cred că l-au vânat pe submarin. Totul se termină și lumea pleacă. Am mai serbat o dată. De acum, putem să ne vedem de treabă, în marina noastră încolțită de lipsuri … și, în principal, de lipsa unui viitor.

Asta a fost ziua marinei 2015 … Mai mult ca niciodată, mi se pare un dans în jurul umbrelor care au fost marina noastră altădată. Nu marina din cel de-al doilea război mondial. Aia își are locul ei pe piedestalul celor care și-au dat viața pentru un ideal. Nu … Marina căpitanilor de rangul I, II și III, marina militară a celor care făceau armata trei sau doi ani, marina celor care, civili sau militari, făceau școală militară și nu antreprenoriat academic, marina celor care băteau pas de defilare și nu pas de vals … marina militară cu uniforma ALBASTRĂ, da?

Am citit aceeași obidă în ochii tuturor acelora din zona pupa a tribunei oficiale. De fapt, nu aceeași. Mai mare. Oameni mai în vârstă, oamenii cu care marina a avut creșterea exponențială care ne-a poziționat la parametri de necrezut astăzi, când teza supraviețuirii se reduce la plimbarea pieselor de la o navă pe cealaltă … Aveam 302 nave de transport maritim, aveam Registru Naval, aveam o groază de chestii mari și mici care nu mai sunt astăzi. Okay, din ele jumate erau pe dreapta, multe pe pierdere, abordarea socialistă nu e neapărat optimă în shipping … Și nici marina militară n-a scăpat neatinsă, cu tot felul de șurubari veniți din producție și catapultați ofițeri, numai buni de comandanți de companie la muncii agricole. Pe de altă parte, toate, așa cum au fost, au fost muncă asiduă a generații și generații de români. Unii au crezut, alții nu, nimic nu e alb sau negru, dar nici efortul și nici sacrificiul nu pot fi trecute cu vederea … iar privite din perspectiva prezentului ăsta sinistru toate par mai frumoase și mai bune decât au fost în realitate.

În concluzie, ce tot sărbătorim, îmi spuneți și mie? De la an la an suntem mai puțini. Noi și navele noastre … mai puțini și mai încolțiți de birocrație și de scenariul lumii în care am intrat, nu mult deosebit față de scenariul lumii din care am ieșit … master-planuri absolut idioate, făcute de tot felul de firme și companii, nu românești, cu rezultate absolut neromânești, neaplicabile și neutile … studii de fezabilitate și pre-fezabilitate și licitații transparente și internaționale în care noi, mai totdeauna, câștigăm fix rolul de slugă … Bun așa.

Am auzit azi că marina va investi în nave. Minunat, mă bucur. Sincer, mă bucur. E cumva posibil să investească într-un concept românesc care să ne aparțină și să acționeze în favoarea noastră? Întotdeauna, dar absolut întotdeauna, în favoarea noastră?

Vreți să investiți pe termen lung și-n interesul națiunii? Păi e simplu … nu dați de mâncare amărâtului un pește într-o zi, sau într-o săptămână. Cumpărați-i o undiță … Resuscitați ce-a rămas din Șantierul Mangalia, ce a mai scăpat furiei imobiliare care l-a înconjurat de termopane și case roz și portocalii … și apucați-vă de treabă, riguros … siguranța unui job într-un șantier naval militar poate atrage oamenii care știu despre ce-i vorba, alții se pot forma … vă temeți că n-ar avea ce face un astfel de șantier? Vă garantez că ar avea de lucru în următorii 50 de ani … n-aveți nevoie de nimic altceva decât de bună intenție … A fost un obiectiv absolut senzațional șantierul ăla, ascuns într-un cul-de-sac, mascat de verdeață … merită altceva. Și marina ar merita altceva. Investiții în resursă românească, fie ea tehnică sau umană.

Trebuie un declic emoțional pentru a avea ce sărbători. Mă tem că energia navei școală Mircea nu va mai fi suficientă. Și așa ne agățăm cu disperare de ea. Bun, avem și motive, a cam rămas ultimul bastion martor a ceea ce am fost nu foarte demult. Nava a fost decorată, citată de președinte, va mai fi decorată și va mai fi citată. De alt președinte. Ăsta, sau viitorul. Toate bune, dar nu avem voie s-o lăsăm singură … Până atunci, mai ușor cu serbările prin care celebrăm faptul că suntem mai săraci decât cu un an în urmă …

Și schimbați odată uniforma aia în bleumarin. Bleumarin închis.11174921_595643637204791_5267661524800070580_n

PS. Am căutat o fotografie s-o agăț de ce-am scris azi. Nu am găsit altceva decât tribuna oficială, din diverse unghiuri și perspective. Tribuna oficială a avut suficientă atenție astăzi. O să pun cea mai frumoasă fotografie pe care o am eu a Neptunului. Neptunul nostru, al marinei comerciale. Nava școală a Navromului și nu maistrul militar, actorul de azi. Neptunul, în voiaj, cu elevi și cadre militare la bord, la intrarea într-un port, cred că Fowey, în UK. Ăștia am fost …

Anunțuri

Un gând despre “Ziua Marinei reloaded

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s