Era mai bine, era mai rău …

Când eram eu mic, mic, la școala comunismului cântat și declamat și-n cur pupat atunci și mult blamat astăzi, ne învăța ce-au fost în stare să facă în România, prin patrușase, capitaliștii putrezi și înjurați atunci, dar mult lăudați astăzi … Bun, ei au făcut multe, și-n patrușase și înainte de patrușase, dar cică atunci, din cauza prețului foarte scăzut la lapte, țăranii și fermierii și care mai erau pe acolo, după ce-au hrănit animalele cu lapte, au fost în stare să verse restul pe câmp … așa, de-ai dracului ei și din cauza societății de căcat care era capitalismul putred și retrograd în care întâlneam exploatarea omul de către om …

2015, Normandia, land of the freedom, că nu degeaba a fost aici prima zonă a Europei eliberate de sub ză geormans … coloane întregi de combine, tractoare și alte mașini agricole de producție blochează șoselele și străzile mai sus pomenitei regiuni a libertății perene. Întreb gazdele: dar ce se întâmplă, dar ce se întâmplă … păi ce să se întâmple, se răsculară fermierii … așa, zic eu, da’ de ce? A, păi e tragedie. Îi costă producția unui litru de lapte 38 de eurocenți iar lanțurile de magazine și care mai cumpără nu oferă decât 31 de eurocenți pe litru … Așa, și? Păi, au blocat drumurile și au chemat ministrul agriculturii aici, la Caen … Și vine ăla? Ăla nu vine, dacă vă puteți imagina, domnul meu, i-a chemat pe ei la palatul lui din Paris … Și ăștia se duc? Nu, blochează drumurile și va fi rrrevolusion …11753719_1096872933673893_8147558306045790587_n

Numai ca să-i mai aud vorbind engleză îi mai trag de limbă … în zona asta a Normandiei au fost nu mai pițin de 40 de ferme … doar 4 au mai supraviețuit crizei și globalizării și containerizării și a răsucirii societății cu susul în jos … Stăm la o familie de profesori pensionari, nu demult pensionari, 61, 62 de ani, la a patra generație proprietari ai conacului ăsta pe care se încăpățânează să nu-l vândă dar pe care l-au transformat în Bed & Breakfast doar așa, pentru a-l conserva … Viața este foarte grea, domnule … Fiul nostru a fost tot profesor dar, după 6 ani de profesorat, a rămas șomer, a trebuit să se recalifice iar acum lucrează de diminața până seara la o firmă americană unde nu este sigur pe locul de muncă și ziua de mâine. Greu, repetă amândoi … noi suntem bătrâni, dar cui lăsăm lumea asta și cum o să se descurce …

Cui lăsăm lumea … am mai auzit și pe alții, oameni mai în vârstă, cu același gen de întrebare. Cred că lumea nu-i neapărat a noastră, ca s-o lăsăm cuiva care să aibă datoria s-o primească pe proces verbal. În ce s-a transformat, eh, asta-i deja altă chestiune nici măcar extrem de dificil de prognozat … și nu de-acum, ci de câteva zeci de ani bune când toți s-au bucurat de dispariția barierelor din calea comerțului iar apoi din calea serviciilor și a producției și așa mai departe. Producția a migrat spre resursele naturale, spre est, tot mai spre est, a luat cu ea și o groază de ocupațiuni și locuri de muncă, iar acum, rămași fără expertiză pe mai toate domeniile care se dezvoltă fără concurență în extremul orient, ne întrebăm ce rahat am făcut și cui lăsăm lumea. Cui am dat-o cât suntem vii, ălora le-o și lăsăm.

În România cum e, mă întreabă oamenii … Mai bine în ultimii ani, zic eu … Mai bine ca în Franța? A, nu, Franța e o super putere, România, nu … Știți, noi am fost o țară comunistă … și m-apuc să povestesc ce-am învățat eu la școală, cum țăranii aruncau laptele că era prea ieftin și ei fac același lucru după patruj’ de ani … Și era mai bine în comunism? Ha … știți că nu am fost în stare să dau un răspuns pe acest subiect?

Am un prieten care mi-a povestit o chestie despre un american, despre cum vota el, bun, la ei nu votează chiar toți trepanații … Cică înainte de vot se așeza cu toată familia la masă și discutau, băi, cum ne-a mers anii ăștia? Am avut business, n-am avut, taxele s-au mărit sau nu, mașina ne-am putut-o schimba, casa ne-am reparat-o? Una peste alta, am fost mai bine sau mai rău decât înainte, îl mai votăm pe ăsta sau nu? Și americanul își punea ștampila pe ăla sub mandatul căruia i-a mers mai bine lui și familiei lui, sub mandatul căruia au acumulat mai mult sau au fost mai sănătoși sau s-au simțit mai în siguranță …

Dacă aș privi strict prin prisma interesului strict personal, la mine ar fi foarte simplă chestia asta, ar trebui să-i anin tabloul lui Ceaușescu la poarta casei … Fac parte dintr-o generație născută prin decret, dusă la o școală strictă, piramidală, unde examenele erau pe bune și nu circul de astăzi, generație care a avut parte de-o copilărie ca-n povești, cu tabere gratuite și cu cercuri pionierești și cu deplasări și competiții și sport și cantonamente … Mi-am ales o meserie, aia de ofițer de marină, existentă la nivelul care exista, tot datorită lui Ceaușescu și megalomaniei lui, de-a avea flotă de j’de mii de nave care să deservească economia națională care era națională, la momentul ăla.

Deci, nu i-am răspuns la întrebarea despre comunism domnului profesor pensionar, proprietar de casă în Normandia, care casă a fost ocupată de nemți, înainte de ’44, după care a găzduit de plăcere niște ofițeri americani. Nu cred că sunt în stare să dau un răspuns obiectiv, mă rog, nimeni nu-i obiectiv, dar măcar bine documentat … Cât am fost copil la mama și școler a fost frumos. Cum copiii și școlerii de azi nu au șansa să aibă, în mod cert. N-am apucat însă felul doi … viața de adult și ce presupunea asta în comunismul românesc, drept pentru care opinia mea este incompletă.

Dacă ar fi să-mi răspund mie … Probabil că nu comunismul sau Ceaușescu erau soluția corectă sau morală. Chiar și în direcția strictă a interesului meu profesional … N-aveam noi nevoie de 300 de nave, nu puteam susține atâta amar de vapoare, nu le puteam rentabiliza cu soluții tehnice perimate sau soluții de navlosire limitate de economia națională a unei țări în curs de dezvoltare. Bun, s-a întâmplat revoluțiunea serviciilor, tiranul a căzut … toți am deveni liberi. Televiziunea română a devenit liberă, sindicatele au devenit libere, toți râgâim de libertate de nu mai știm de noi … de atâta libertate am ajuns de cerem voie la buda publică pe la alții, de afară … industrii, șantiere, distribuitori de utilități, energie, apă, telefonie … Acum țara se vinde la bucată … Cred că puțin patriotism mai mult n-ar fi stricat celor care s-au perindat pe la conducerea țării. Poate ar fi fost mai ponderați în a scăpa de toate motoarele industriale ale României, poate ar fi trebuit să aibă în minte că toți coloșii ăia nerentabili și energofagi au fost făcuți cu munca a generații de oameni și că nu chiar totul era de aruncat la gunoi … Din păcate, mult prea mulți fără pic de pregătire în administrația publică au ajuns decidenți pe valori municipale, județene, naționale … valori pe care nici nu le puteau comensura mental și nu aveau niciun fel de morală în a le gestiona. Nu că înainte ar fi fost altfel dar am fi avut șansa unui fresh start după ’89 … N-a fost cazul, după cum știm, de aici și regretul sincer al unei bune părți a colegilor mei de generație, ajunși să povestească amar despre ce bine era altădată …

Anunțuri

3 gânduri despre “Era mai bine, era mai rău …

  1. Circul de azi, de care pomenesti, este facut de generatia noastra, a celor crescuti in deontolgia comunista. Perioada in care noi am urmat studiile era inca „bantuita” de fantomele „degenerate” ale perioadei capitaliste. Profesorii nostri crescusera intr-un mediu mult mai putin nociv, decat al nostru. Comunismul la vremea lor era intr-o faza de pionierat, inca nu-si aratase coltii. Comunismul a „plantat” in noi tendinta de mediocritate si i-a facut pe razvratiti sa aleaga alte meleaguri. Iar cei care au incercat cat de cat sa faca ceva in tara asta, a avut parte de dominatia mediocritatii majoritare, care a incercat mereu sa „starpeasca raul” din radacina.

    1. Gabi, sunt și nu sunt de acord. Generația noastră nu a apucat să facă circ, e mai degrabă o victimă a acestuia. Circul e opera celor mai mari ca noi, dedați la deliciile comuniste fără să fie comuniști … securitatea not excluded. Profesorii noștri au fost produse ale unei perioade aflate sub influența normalității, da, dar o mare parte dintre ei a și crezut în comunism and shit în anii ăia în care în România se trăia mai bine ca afară. După ’80 au ieșit colții, da, care l-au mușcat pe nea Nicu în ’89 … și tot colții ăia ne mărunțesc acum. Părerea mea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s