Autoritatea Navală Română. Între al doișpelea și al treișpelea …

Autoritatea Navală Română, instituția publică autofinanțată care gestionează legislativ și administrativ industria fluvio-maritimă și o bună parte din industria portuară din România tocmai și-a schimbat directorul … al 12-lea în 12 ani. Bun, unii au stat mai mult, alții mai puțin, unii au descălecat chiar de mai multe ori pe-acolo … oricum o pui și-o spui asta-i realitatea și arată de un penibil înfiorător.

Ca înainte, în timpul și post orice schimbare în zonă bolborosesc multe, în principal mizerii. Unora le-a plăcut precedentul și îl regretă, altora le-a dat peste ghiare și ăștia se bucură. Și unii și alții au talentul să se spurce public și, dacă se poate, anonim. Anonime sunt sesizările pe unde-or fi ele, anonime sunt și postările vituperante pe forumuri la ziare. Atmosfera e minunată, plutește o ghioagă prin aer și toți se întreabă unde cade … pe amante, pe mașinile amantelor, pe absolvenții de agroturism dar pe posturi de specialiști maritimi, pe angajările considerate a fi măcar imorale, dacă nu ilegale de-a binelea …

Discutând cu cineva de-acolo și comunicându-mi propria părere nefavorabilă despre instituție în sine s-a iscat un schimb de păreri … că acolo am făcut așa, că acolo am diminuat nu știu ce, că și cursurile de la Ceronav nu știu cum sunt. Nici nu vreau să discut despre chestiuni punctuale deși știu atâtea despre câteva încât v-ați distra un pic dacă le-aș povesti. Ar fi o discuție de uzură și nu asta-i ideea. M-am întrebat înainte să mă apuc să scriu dacă contest rezultatele ocupațiunii ANR de dragul mâncatului de rahat, că și așa se poartă. Vă asigur, chiar nu. Și nici nu vreau să aduc vreun atac la vreo persoană, deși unii sunt grotești … cum era domnul consilier cunoscut sub denumirea de pitic de grădină, în sinea lui cam analfabet, căruia i s-a desființat postul de care se legase cu lanțuri, caraghiosu’ …

Eu am să scriu exclusiv la nivel de principiu … sper să mă fac înțeles.

O administrație maritimă nu e o chestiune de sine stătătoare, ea nu are menirea de fabrică de acte sau loc de angajare pentru tot felul de ipochimene, care mai de care mai pitorești. O administrație maritimă trebuie să organizeze viața maritimă și fluvială a unei țări. Parametrul ei de performanță este dezvoltarea, dacă nu conservarea constantei maritime a țării … ce ar însemna asta? Păi ar însemna nave maritime active sub propriul pavilion, în primul rând. Ar însemna tonaj fluvial, având în vedere că România, spre necazul unora, are chiar și o chestie curgătoare denumită fluviul Dunărea … deci ar însemna legislație fluentă care să atragă armatori sau operatori de management sub pavilionul nostru. Ce mai înseamnă … o legislație fluentă și predictbilă exact cât aia internațională sub umbrela căreia intră, în domeniul resursei umane din industrie, fie ea de transport sau portuară. Legislația trebuie să graviteze în jurul carierei de marinar, indiferent de palier, mașină sau punte, brevetat sau nebrevetat … și să acopere tot intervalul de timp din viața unuia care își dorește o atare carieră, de la accederea în școala de marină până la pensie. Știți ce, asta nici măcar n-ar fi greu, cadrul legislativ internațional nu oferă scurtături, nu ai nevoie decât de traducători și bună intenție care să asimileze totul spre benficiul celui care merge pe mare și nu în beneficiul vreunei instituții, oricare ar fi aia … okay, e nevoie de un oarecare protecționism, patriotism, dacă nu vi se pare cuvântul prea pompos …561746_273739546068825_381151879_n

Aveți impresia că se întâmplă asta, cumva? Organizația s-a dezvoltat impardonabil, ca o buruiană, pe toate gardurile și prost, lipsită de consistența respectului față de vapoare și oamenii care le sunt destinați, fără o strategie reală, care să aducă creștere la acești parametrii pe care vi i-am spus mai sus. Taxele mereu crescânde, de instituție care propune și-și aprobă tarifele, dau un fals confort de abundență, de productivitate … Credeți-mă, nu e nicio productivitate … e o atitudine de vătaf accentuată de mutanții ăia de prin bătătură, majoritatea de un comportament misecuvinist de te face să dorești să fii exact pe partea cealaltă a planetei când ai de-a face cu ei, pe-acolo …

Probabil că aici rezidă și dorința asta a pasagerilor conducători ai instituției care produce bani pe cârca stakeholderilor … ce-o fi în capul lor, mă duc acolo că acolo n-am cum ieși incompetent … anereu’ merge, sunt patruj’ de semnături până mă proptesc eu în pix, n-ai treabă …

Și cum să nu scoți bani … dacă te pune dracu’ să ai vreo nevoie de vreo clarificare undeva și dai un mail, știți cât costă răspunsul? 100 de euro … întocmire document informatic, da? Am întrebat eu condițiile pentru iernat, bun, sunt și în lege, dar la viteza cu care se schimbă toate, am vrut o certificare … răspunsul are patru rânduri și jumătate … 100 de euro. Toate costă aidoma, stați fără grijă, absolut tot. Și ferească sfântul de rezultatele creierului odihnit al prostului, întotdeauna e un pix care trebuie ascuțit de armator și verificat, așa că se va găsi și un cost de plătit, nu …

Ce nu înțeleg este încăpățânarea cu care se fac tâmpenii, ce caută oameni fără experiență pe mare în această instituție? Ce caută oameni fără brevete maxime în compartimente importante ale acestei instituții? Cum poți echivala o trompetă de facultate plus un masterat inept și inconsistent cu energia pe care ți-o conferă educația maritimă de specialitate și exercițiul funcțiilor ierarhice la bord? Cum poți fi părtaș la declasarea ocupației de ofițer de marină de la nivelul de studii superioare de lungă durată la postliceală, ce inimă de marinar trebuie să ai pentru a accepta așa ceva … mai ales într-o lume în continuă schimbare, cu nave din ce în ce mai mari și mai complexe, unde e nevoie de cât mai multă informație … Și, cel mai important, cum a fost posibilă complicitatea la externalizarea pavilionului României unei căsuțe poștale din Cipru? Știți cum eram prezentați pe site-ul companiei ăleia? România, singura țara din lume care și-a cedat drepturile suverane de pavilion unei companii private … Bravo, măi …

Mai e ceva de făcut, mă întreb … și tot eu îmi răspund … Probabil că nu. Lucrurile sunt prea amestecate și prea greșite, greșite rău. Îmi spunea un cursant săptămâna trecută într-o retorică amară: dom’le, știți de ce în ANR nu sunt relații extraconjugale, nu? Că-s toți rude între ei … Bun, dacă te uiți pe forumuri, ar fi ceva relații extraconjugale, or fi scăpat … deși în încrengătura aia de neveste și socrii și gineri și nași și fini … greu de operat. Ar fi nevoie de un efort absolut pentru remedierea unor deficiențe de sistem și e complicat, time consuming, generator de energii negative și blesteme și mă îndoiesc că există cineva suficient de altruist pentru a-și strica viața un an sau doi pentru a răsuci autoritatea cu fața la clienți. E o lume întoarsă cu fundu-n sus în România …

Ce ne rămâne … hm, nici nu știu. Am tot vorbit pe tema meseriei noastre în tot felul de întâlniri și seminarii. Mai tot timpul am fost acuzat că prezint prea sumbru situația … Din păcate, nici chiar eu nu reușesc s-o prezint suficient de sumbru … În ciuda faptului că avem mare și avem 1025 de km din cel mai mare fluviu al continentului, în ciuda unei infrastructuri umane moștenite de la flota de altădată, în ciuda faptului că toate astea oferă niște oportunități de dezvoltare incredibile … prin lipsa knowhow-ului la eșaloanele de specialitate ale ministerului transporturilor, prin nepăsare, din cauză de aroganță și excesivă politizare, toate aceste trenuri vor trece pe lângă noi și, în câțiva ani, nu mulți, vom sfârși cu un sector maritim la nivel de diminutiv. Deja suntem cotropiți de antreprenoriatul academic care ne-a lovit consistent în nivelul produsului care este ofițerul de marină român. Odată ieșite din scenă masivele generații ale anilor ’80, furnizoarea forței de muncă bine instruită și, în special disciplinată, care ne-a ținut pe white list ale echipajelor mondiale … meciul se va termina cu înfrângere, cred … ce vine din spate, copiii ăștia provocați de bacalaureat, ne vor scoate de-acolo imediat.

Toate acestea și multe altele, probabil, sunt sarcinile rezultate din misiunea Autorității Navale Române care are sarcina de a veghea asupra continuității industriei în România, nu de a cumpăra sedii prin țară și de a îmbrăca cu uniforme cu grade până la cot contabilele prin sediu … că are și bagatelizarea uniformei de marină și a macaroanelor de pe mână consecințe la nivel mental. Eu am dat examen alături de douj’ de alți nebuni pe un loc la facultatea de navigație la Institutul de Marină din dragoste de mare, vapoare și de uniforma care e cea mai frumoasă din lume. Și am tras 10 – 11 ani pe mare să văd patru macaroane îmbârligate pe umăr că așa au avut toți eroii copilăriei mele, indiferent dacă erau reali sau îi chema Anton Lupan, Nemo sau Captain Ericson din Marea Crudă. Mă deranjează să văd toți liftierii cu grade până la cot, da?

Deci redefinirea rolului autorității în piața învățământului de specialitate, elaborarea unei legislații suple, în beneficiul userilor și nu spre justificarea angajărilor tembele, indiferent despre ce vorbim, că e navă maritimă sau un papuc de plajă plutitor și ordine prin clădire, adică transferul ședințelor de familie acasă și nu la servici …lăsați,  o să fie bine pe termen lung, prea mult contact uzează relația, dacă se vor vedea abia la masa de seară vor fi artificii și lumea mulțumită … Asta trebuie ieri, dacă se poate. Plus analiza continuă a impactului în zona de juridicție … câte nave, câte construcții noi, analiza calității resursei umane, misiune cu caracter permanent …

Hai să vedem ce-o să vrea al treișpelea director … poate-i cu bulan.

Anunțuri

2 gânduri despre “Autoritatea Navală Română. Între al doișpelea și al treișpelea …

  1. in primul rand domnii de la anr habar nu au cu ce se mananca navigatia fluviala. pentru dansii navigatia se rezuma la mare. au luat legislatia europeana, au tradus-o cu fundul si au incercat sa o aplice pe sistemul exstent iesind niste paradoxuri si bulibasesli de mai mare dragul. nu mai spun faptul ca legislatia difera de la capitanie , la capitanie, dupa cum au chef si ca se judeca cu dubla masura, pe principiul” hai sa-i f…m pe romani ca-s de-ai nostri si tac” . strainii care naviga pe la noi oricum fac ce vor si nu-i intreaba nimeni.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s