For the love of the game …

N-am mai scris demult. Aș fi putut scrie câte ceva, că fauna breichiniuzului cotidian oferă oportunități, dar nu sunt convins că e chiar înțelept să comentez tocmai eu puroiul generalizat … mie nu-mi ies considerațiuni politically correct … de regulă, eu mă plasez corect, dar absolut politically incorrect și fix inoportun, așa că … mai așteptăm, mai așteptăm cu dezvăluirile cutremurătoare și cumplite …

Îndreptându-mă spre stadion mă gândeam când am mai avut eu, în ultimii spre zece ani, ocazia să îmi petrec o dimineață spectator la un meci, de fotbal sau whatever … Am uitat de când. Am uitat drumul spre stadion dimineața spre prânz, am uitat să mă simt ușor emoționat că văd niște echipe luptând pe un teren, am uitat mirosul ăla de iarbă proaspăt tunsă, am uitat cum e să fii normal. Mie mi se pare un parametru al normalității prezența sportului în viața fiecăruia. Nu practici, nu-i nimic, te uiți, admiri, urli sau scuipi, înjuri sau aplauzi, nici nu contează, vezi oameni alergând și consumându-se după o minge mai mare, mai mică sau mai ovală într-o competiție corectă. Chiar și dacă-i furată de vreun manglitor de arbitru sau trântită de vreun bărboianu e mai corectă decât statul prin cafenele sau mersul la biserică cu eterna speranță că cineva ne va adăuga ceva acolo unde ne lipsește cevaul.

Bun, nu că aș fi singurul care a uitat, eu măcar am scuza că sunt ocupat și că muncesc inclusiv diminețele din w/end. Toată țara asta de doi lei a uitat. Sportul nu mai e la modă. Infrastructura e putredă, tot sistemul e putred și nu mai atrage.

Și totuși … azi dimineață îmi parchez mașina și mă caut de bani prin buzunar să plătesc biletul de intrare la un meci de rugby … joacă Farul cu Sportul Studențesc. Nici n-am știut că Sportul are și echipă de rugby … e, uite că are, și-a venit să joace cu Farul care, printr-un miracol, încă are. Degeaba m-am căutat prin buzunar că la Constanța, la un meci de rugby de divizia A, intrarea e exact liberă … Mă așez și mă uit la protagoniști … și mă uit și nu-mi vine să cred … Frate, da’ băieții ăștia nu-s cam trecuți, așa …. întreb la colegul care m-a invitat la meci. A, da, păi uite, ăla cu negru pe sub tricou are 49 de ani, ălălalt are 48, uite-l pe Sasu Cătălin, jucător de națională, 47, ăla are 42 și tot așa … Cum, necum, cu băieții ăștia formați de Daciada sub Ceaușescu, Farul intră la pauză în avantaj, 13 – 10.IMG_0523

Stadionul nu e în paragină dar cochetează serios cu ea. Betonul tribunelor dinspre stadionul de fotbal e fisurat și a luat-o la vale, există niște scaune de plastic roșu, galben și albastru, ca un apel la patriotismul inexistent al prezentului, în jurul terenului sunt aninate niște reclame de tablă care promovează companii care nici nu mai există. Pe acoperișul micii și penibilei tribune acoperite tronează un manifest care face trimitere la performanța Consiliului Județean Constanța, promovat și pe alte garduri, de altfel.

Tot ce se întâmplă în teren și pe lângă teren mi se pare absolut neverosimil și ce aflu, așijderea. Se pare că nu demult, Consiliul Județean plecat în urmărirea Noii Zeelande, probabil, cheltuia sume exorbitante echipa de rugby, populând-o cu jucători din Fiji sau alte zone la fel de exotice. Salariile erau astronomice pentru lumea acestui sport, legenda nu face distincție între ce salarii erau pe hârtie și cât luau aborigenii ad labam, cert e că atunci când Consiliul Județean a intrat în spirala eternului penal, totul a făcut implozie. Echipa „puștilor” de azi joacă pe gratis, probabil, doar for the love of the game. Și pe dragostea asta chiar nu poate s-o ia nimeni. Nici pe a jucătorilor, veniți cu nevestele și copiii mici la meci și nici pe a spectatorilor, puțini, dar avizați și cu aerul că sunt membri ai familiei lărgite a echipei.

Consiliul Județean Constanța este încă proprietarul clubului și nu pricepe cum de echipa este înscrisă încă în campionat. Bun, eu nu sunt proprietarul clubului, dar nici eu nu pricep cum mai există echipa asta … Bine că nimeni nu s-a gândit să scoată formal sportivii la pensie.

Repriza începe iar studenții, care au fețe de orice, dar de studenți nu, încep să profite de împleticeala alor noștri, vizibil mai înceți, vizibil mai congestionați. Un eseu, încă unul. La transformarea unuia dintre ele, îi bârâim pe ăla de încearcă de o lovește pe minge de n-ajunge până la poartă … Eh, n-a mers tot timpul … Ăia au mai dat, ai noștri au început să se împiedice din ce în ce mai des și așa s-a scris istoria meciului fără istorie, încheiat cu strângeri bărbătești de mâini și un grătar de mici care deja sfârâiau înfumegați la 15 metri de linia de fund dinspre vestiare.

Romania, or more appropriate, Manelia, are un cadru legislativ atât de bine făcut încât poate băgă la pușcărie orice ordonator de credite din adminstrație care sprijină sportul. Pinalty, ăla de la Ploiești? Hm, doar la ăștia s-au uitat. Sunt convins că vor veni și alții, dacă vor deveni incomozi sau prea populari sau dacă înjură pe vreun procuror la stop. Pe de altă parte, au și ăștia dreptate … sprijinim sportul, corect, dar nu poți tu, primar, să dai din bugetul public, bani pentru salariul lui Mutu sau alt trepanat, care semnează într-un an pe o sumă echivalentă cu salariul lui Johannis pe 5 mandate … și în schimb? Joacă un rahat, fițe, mașini și bășini în spațiul public, ca gogoșarul ăla de la Steaua care a „investit” în nuntă. Infrastructura sportivă ar trebui să fie o prioritate a oricărui ales, oriunde ar fi el, la orice nivel. Alesul ar trebui să o facă judicios, cu cap, curat, cu bun simț, iar succesul lui trebuie măsurat în liberul acces al marelui public la sport, la orice sport. Eu am mai tot spus, bunul simț nu poate fi cuprins în lege, regulamente, coduri sau proceduri, suntem la mâna celui care le aplică, dacă le aplică prost, ar trebui să-l sancționăm la alegeri, dar în penuria asta de modele, ce să sancționezi … când electoratul e prostit, se prostește și devine din ce în ce mai manipulabil de la o zi la alta. Probabil asta ne-a fost scris să devenim.

Până una, alta, Farul încă mai se zbate, încă mai pâlâie. Iar feștila o țin oameni de 40+ care se încăpățânează ca, măcar pentru o zi, să nu înțeleagă lumea de azi care ne-a lăsat fără nimic, fără școală, fără sport, fără industrie, fără nimic. A fost o zi mișto azi.

Anunțuri

24 de gânduri despre “For the love of the game …

  1. vrei sa fii un freelancer dar de fapt esti un papagal vorbitor,care nu are nici cele mai mici cunostinte in legatura cu situatia acelei echipe, probabil esti si paltit sa faci asta, nu ma deranjeaza (PNL PSD PMP etc.) dar macar intereseaza te cine a platit prima deplasare la bucuresti a celor implicati . pan atunci vino doar ca spectator , si daor atata. nu ca latrau platit

    1. Domnule dragă, eu nu vreau să fiu nimic din ceea ce ai putea înțelege mata … În niciun caz freelancer. Cu plătitul și partidele ești prin miriște. Eu am scris doar de starea stadionului și de faptul că un oraș cum e Constanța a ajuns să facă acest sport așa cum îl face, în atmosferă câmpenească, mici, cu o echipă cu o medie de vârstă absolut incredibilă. Asta trebuia să înțelegi din ce-am scris eu. Ca spectator o să mai vin, da. Poate te identifici pe la stadion, dacă tot m-ai făcut papagal vorbitor.

    2. Prietene esti sigur frustrat! A fost invitat de cineva din echipa.Da ti si numele daca consideri ca ai dreptate. Esti in stare? Ce plata? Despre ce vorbesti? Sa blamezi e usor!!! Intentiile bune trec neobservate. Hai sa incetam sa mai fim rai daca tot ne pasa de sportul asta si de Farul. Nu trebuie sa fii de acord dar nici contra.

  2. a face un gratar dupa meci,cu miros de mici face parte din familia rugbystica…stadionul are locuri de aproape 2 ani de zile,acum 3 ani nu avea acele scaune, vino mai des pe acolo, esti binevenit, dar nu arunca cu pietre

    1. Bun, hai să ne înțelegem, stimabile … Faptul că stadionul ăla are niște scaune nu înseamnă absolut nimic față de ceea ce ar merita acest oraș să aibă … față de ce ar merita toți fanii acestui sport să aibă, față de ceea ce ar merita tradiția rugbistică din Constanța. Acolo ar trebui să fie un stadion mic, cochet, similar celui de la Arcul de Triumf din București, unde lumea să vină ca la spectacol, pentru că rugby-ul chiar este un sport de gentlemani. Cu tradiția micilor după meci … hm, eu în calitatea mea de om care face sport de la 3 ani, n-o înțeleg. Aș înțelege o bere împreună, un șpriț, o invitație la o terasă, orice activitate împreună cu echipa adversă din teren și prietenă în afara terenului. N-o înțeleg la stadion, stadionul e pentru sport și gata … dar oi fi eu prea de modă veche.

  3. mergi prin franta si ai sa vezi ca de obicei, la echipele din esaloanele inferioare se practica grill-ul dupa meci,dar probabil de la 3 ani incoace ai fost doar la high level si nu ai avut timp sa vezi ce se intampla la amarati..

    1. E și asta posibil … să-mi fi dorit eu ca în primul eșalon din România să nu se întâmple ca în eșaloanele inferioare din Franța. Bun, nici măcar asta n-ar fi cel mai rău, adică m-aș bucura să miroasă a mici și stadionul să se învârtă după soare … În fine, ăștia suntem.

  4. Eu îți sugerez să te oprești aici, că ar fi mai înțelept. Vezi-ți de mici, scaune și alte victorii pe care le-ai avut până acum și nu îmi intra în raza de interes. Am pierdut timpul destul de mult cu tine deja.

      1. Nu uit cine sunt, crede-mă, domnule Mihai. Cum am aruncat cu noroi nu înțeleg, că eu de fapt am scris că e absolut superb ce s-a întâmplat acolo și că rugby-ul merita mult mai mult atenție.

  5. domnule laurentiu, probabil ca ati acumulat putina frustrare de pe vremea cand erati politician, in acea perioada,d ec e nu veneati la teren,s a dati o mana de ajutor?
    -respect

  6. Ma bag si eu in discutie, ca unul direct implicat in ceea ce se intampla acum la echipa de rugby Farul. Abia astazi am reusit sa citesc acest articol care mie nu mi se pare nici jignitor, nici murdar sau in orice alt fel negativ ati mai dori sa-l etichetati. Mi-as dori sa-l cunosc pe cel ce-a scris aceste randuri, poate se va si intampla acest lucru. Ceea ce trebuie inteles si din aceste cateva cuvinte este ca rugby-ul in Constanta sta cu un picior in groapa si noi, cei ce refuzam sa lasam lucrul asta sa se intample, ne dorim sa mentinem vie traditia echipei Farul. Altfel e pacat de tot ceea ce s-a realizat la nivel de copii si juniori, e pacat ca acesti copii ce vrem sa ne reprezinte la nivel de club de seniori nu mai au idoli, nu mai au motivatia mandriei de a reprezenta Constanta. Speram sa reusim, asa batranei cum suntem unii dintre noi, sa tinem in viata echipa si copiii ce vor avea vointa si valoare sa joace pentru Farul s-o faca si din mandria de a juca pentru o echipa ce-a scris mai multe pagini in istoria rugby-ului. Si peste 5-6 ani, poate vom avea din nou Farul campioana, cu 90% din jucatori crescuti aici, asa cum s-a obtinut de altfel si ultimul titlu de campioana. Cu constanteni (nascuti sau asimilati aici). Cam atat am avut de spus si in loc sa dam cu pietre mai bine am face ceva impreuna sa incercam sa salvam traditia acestei echipe.

  7. Sint plecat de 15 ani, am avut colegi care jucau fotbal (Zahiu de ex.) si am ramas la Farul,Portul si Hidrotehnica Constanta in memorie. Insa, de aici, de la 2 mii de km doresc tot binele din lume orasului pe care l-am iubit ! Cu precadere pentru minunatii locuitori ai orasului ! De cind Suleyfasole conduce orasul, s-a distrus tot. Pentru el, doar cluburile aveau valoare, si „prafurile”. De la cele in ochii constantenilor, la cele care te purtau in zona industriala la o „liniuta” sau ceva drifturi. Generatia noastra, ramine melancolica gindindu-se ce erau odata : Pelikan,Rosu si Negru (Piata Ovidiu)Republica,Progresul,Miga,Dacia,Trandafirul,Miorita,Cocosul rosu, Colonadele,,Dobrogea, Satul de vacanta, Cuptorul cu placinte, Crush ‘In,Scandinavian,Castel,Cherhana,Butoaie,Hanul Piratilor…etc.etc.etc.Ce au ajuns acum,…este opera descreieratului parvenit din Bucuresti, care a cumparat „drojdierii” pensionari din armata , cu un pui inghetat, un litru de ulei,un kg de zahar, etc.etc. Ma tem ca nu voi revedea curind ce a fost odata Constanta ! Sa nu uitam ca orasul era tinut in picioare de port, cu cei peste 50 mii de oameni care lucrau acolo, de fabrica de ulei si Fabrica „Dobrogea” . Din pacate,…a avut grija Fasole sa distruga tot.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s