Flota noastră cea (in)utilă

Știți, eu nu sunt scriitor sau jurnalist de meserie … sunt doar un ofițer de marină cu mamă profesoară de română severă, deci nu fac greșeli gramaticale majore. M-am apucat de scris pe blog ca să trec peste o traumă. În timp am făcut un pas în afara scopului inițial și m-am exprimat și pe anumite subiecte mai mult sau mai puțin actuale, subiecte vis-a-vis de care mă simt profesional îndreptățit să deschid gura … așa a fost și cu ultimele materiale pe tema flotei, materiale postate pe blog și share-uite pe Facebook.

Până la ultimele năzbâtii ale denea, o parte a mediei, mai precis cam toată, aruncă în spațiul public panseuri inepte despre dosarul idioțeniei generalizate cunoscute sub numele de dosarul flota.

Ambele materiale postate au primit ceva atenție, în principal din partea unor foști sau actuali navigatori sau oameni din fenomen, cărora le-am stârnit și ceva nostalgii, care au considerat că ceea ce am scris este relativ conform cu propriile trăiri și impresii și, mai mult, s-au exprimat vis-a-vis de partea în care elaboram un scenariu de gen what if apropo dacă s-ar mai fi putut face ceva, dacă s-ar mai fi putut salva ceva din flota de transport maritim a Republicii Socialiste România.

Există câteva precizări pe care aș vrea să le fac de dragul clarificării contextului …

Mi-am explicat poziția față de meserie asta, da, am spus că este o meserie frumoasă și bărbătească. Aș mai fi putut spune și că e romantică sau poetică, dar am zis că poate nu e cazul să dau câștig de cauză laturii feminine din mine. Revenind serioși, pentru mine asta e povestea în care am crezut când am optat pentru școala de marină, asta am trăit unșpe ani cât am mers pe mare și în asta cred și acum chiar dacă știu că lucrurile nu mai stau așa de multă vreme, așa cum a punctat un coleg. Asta a fost povestea multora dintre noi, a copiilor crescuți cu cheia de gât din România, noi, care am devorat Un căpitan la 15 ani sau Doi ani de vacanță sau Insula misterioasă și care am crezut într-o lume a călătoriilor și a aventurii așa cum era definită ea atunci și am considerat că meseria de marinar poate oferi răspuns crezului nostru. Și am fost norocoși că a existat un nene numit Ceaușescu, dictator de meserie, care și-a văzut țara pe care o păstorea, o mare putere maritimă … și-a făcut el sute de nave și școli de marină și șantiere și nu mai știu ce. Cum le-a făcut și ce s-a întâmplat cu ele sunt întrebări care fac parte din altă poveste.

Astăzi sunt alte coordonate, complet diferite, mult mai pragmatice, cu mai multe și mai puține oportunități deodată, dacă vă puteți imagina. Cei care doresc să acceadă în sistemul de marină din România, sistem care nu oferă decât o cvasi-formală pregătire teoretică și-o imensă incertitudine pentru cariera ulterioară au altă motivație, cred în altă poveste, dacă cred în vreuna. Întâlnindu-i destul de des pe culoare la centrul de perfecționare al marinei, unde îi văd la cursurile de la catedra de navigație, am momente când mă întreb ce-o fi în capul lor dar asta-i numai o manifestare a conflictului dintre generații, probabil.

Discuția despre starea tehnică e un lucru documentat. Raportul lui Dăscălescu arată destul de clar ce tragică era situațiunea la finalul anilor ’80. Raportul Comisiei Parlamentare din 1993 a extins perspectiva și asupra contextului financiar, datorii în piață etc. Remarcele unor colegi care s-au simțit atinși spunând că, de fapt, navele mergeau sunt, probabil, manifestări de afecțiune pentru compania care ne-a fost casă și masă, că așa erau vremurile. Peste ani lucrurile rele se estompează și rămâi cu cu impresia că toate erau frumoase, așa cum spun și eu acum că meseria e imposibil de frumoasă … Navele nu mergeau, fraților. Proiectele reușite le puteai număra pe degete … cel puțin cargourile, care erau preponderente. Chiar și noi fiind, erau un cimitir tehnic în mișcare … Să construiești în era containerizării forțate cargouri cu coridoare și magazii inferioare închise cu minginii și bocaporți ca cele de la Tulcea de prin ’88 și ’89 e o insultă la adresa productivității siguranței la bord … iar exemple de gen pot fi date la infinit.

Posibilul scenariu cu vânzări de nave neperformante și Navrom companie de management și păstrarea unui nucleu de 50 – 60 de nave a fost un exercițiu imaginar care s-ar fi dorit o variantă mai bună la pierderea totală întâmplată în practică. Eu am convingerea că, dacă s-ar fi acționat rapid, categoric și, cel mai important, de bună intenție, la momentul anului 1990, în baza unei strategii de criză, s-ar mai fi putut face ceva, ceva.

Opinia majorității colegilor exprimată în comentarii este că ceea ce s-a întâmplat nu este o surpriză iar lucrurile nu avea cum să decurgă altfel. Punctul de vedere cel mai pragmatic, chiar dacă cinic, sună cam așa:

Nu cred că starea tehnică a navelor la momentul revoluției a fost relevantă pt ceea ce s-a întâmplat cu flota României. Cred că mult mai importante au fost viziunea politică asupra domeniului maritim (ca să fiu mai exact – lipsa acesteia) și capabilitatea managerială de fi competitiv pe o piață internațională bazată pe principiile economiei capitaliste (din nou, pt exactitate – lipsa acesteia). Personal, mi se pare foarte normal ceea ce s-a întâmplat și nu cred că s-ar fi putut evita în niciun fel. Cum ar fi putut un sistem politic și managerial construit timp de 50 de ani pe principii total diferite de shippingul internațional să facă față peste noapte unei schimbări atât de majore ? Misiune imposibilă. Chiar cu 300 de nave noi construite în Japonia, deznodământul ar fi fost același. CARANSEBES outbound Malta WSS-Archiv coll Wolfgang Kramer

Și altele asemenea … Cu alte cuvinte …

  • Am avut o flotă comercială de transport maritim … și ea era mare, mare … prea mare, construcția și morfologia ei nefiind bazate pe economia de piață;
  • Plecând de la o bază eronată, odată retrasă subvenția mai mult sau mai puțin mascată a economiei centralizate, tot acest parc imens de nave ieșite din parametrii de consum și productivitate ai epocii a făcut implozie;
  • Acțiunile destinate supraviețuirii din perioada post 1989 au fost destinate eșecului.

La fel ca și colegii mei, consider fără echivoc, principala cauză responsabilă pentru dezastrul care a urmat lipsa de reacție politică vis-a-vis de subiectul Flota maritimă a Republicii Socialiste România. Am trăit vremurile alea. Îmi aduc aminte atmosfera primilor ani după ’89. Lumea, indiferent de poziția în lanțul de decizie, nu a conștientizat exact gravitatea situației și s-au pierdut ani foarte importanți. Nu s-au luat decizii categorice care să țină cont de o prognoză pe termen mediu a costurilor de exploatare și a poziționării unei entități atât de energofage într-un mediu devenit concurențial peste noapte. Nu s-a prevăzut prăbușirea sectoarelor economiei ceaușiste responsabile pentru volumele de marfă monopolizate de flotă. Nu s-a prevăzut deschiderea piețelor materiilor prime și a lipsit o politică protecționistă care să amortizeze efectele și să cumpere timp flotei. Nu s-au prevăzut multe. Navele date în bareboat n-au fost urmărite așa cum trebuia. Unele, în timp, au generat costuri tot pentru Navrom care le-a acoperit sau nu le-a acoperit și le-a pierdut prin lumea largă.

Navele s-au dus … Mulți dintre cei care se aventurează public să explice ceea ce, de fapt, nu știu, voit sau din prostie, acreditează ideea că navele s-au dat pe degeaba. Nu s-au dat, tovarăși. Tot ce s-a vândut s-a vândut pe bani … Fondul proprietății de stat a încasat bani la greu. O mare parte din ei s-au cheltuit pe tot felul de datorii generate de proasta exploatare. S-au reparat nave care n-ar mai fi trebuit reparate. S-au achitat tot felul de prostii. S-au mai și sfeterisit bani … mangle punctuale, ici, colo, lumea le mai știe … toate astea însă, in the big picture, nu contează așa de mult. Ce contează este că n-am fost pregătiți ci așa o moștenire … am fost copilul de bani gata căruia i-a murit părintele responsabil pentru avere și asset-uri și care din prostie și răsfăț și lipsă de școală a vieții ajunge să piardă tot ce-a agonisit ta-su în patruj’ de ani de muncă.

Problema după ’90 a fost lipsa managementului. Încercarea timidă de a aduce expertiza în sistem (de exemplu asocierea cu Klaveness ce s-a transformat în vestitul și cretinul dosar „Flota”) a fost o idee excelentă dar … too little too late … spune alt coleg, completându-l pe cel de mai sus și aici închei …

Noi, foștii copii de trupă ai Navromului suntem, dacă nu cei mai afectați, cei mai în temă pe acest subiect și avem atât legitimitatea cât și expertiza de a ne exprima. Pe noi nu ne întreabă nimeni ce credem sau cum vedem situația în schimb sunt prezenți tot felul de papuași care bălăresc incredibil, amestecând noțiuni din auzite, tragând concluzii și generând un parfum penal pe un subiect foarte serios. Am fost, majoritatea, emoțional atașați de nave, de școală, de un anumit mod de viață. Majoritatea noastră o duce bine, să fim serioși … plecați pe afară, armatori străini, bani cât n-are mai nimeni în țară. Noi, vorba altui coleg, am avut meseria în cap și n-am făcut greve în piața Victoriei. Sunt și părți negative ale poveștii dar sunt subiective și depind de fiecare în parte. Ideea e că tot ce se elaborează în public despre flotă este o prostie.

Abordarea managerială a Petromin – Petroklav a fost tardivă, da, dar a fost corectă iar interpretarea milițienească care i-a urmat este un abuz infinit, prostesc de care acestui stat ar trebui să-i fie rușine.

Dosarul flota este o invenție generată de nevoia de a-l elimina din politică pe Băsescu. Nu l-a eliminat, din ce mi-am dat eu seama … dar viața a 81 de familii din România a fost distrusă pentru ani buni. Flota nu s-a furat ci s-a pierdut. De ce? Opinia cvasi generală a oamenilor de meserie cu suficientă competență să înțeleagă și să se exprime pe acest subiect este că nu avea cum să se întâmple altfel. Am avut o moștenire prea mare și prea grea pentru nivelul nostru de pregătire de la momentul în care am primit-o. E o chestie general aplicabilă economiei noastre dar flota e la modă, despre flotă vorbim. Dacă vedeți pe la televizor domni sau doamne producându-se pe acest subiect, puneți-vă măcar pentru o secundă, întrebarea dacă au pregătirea necesară. Și dacă vă puneți întrebarea asta înseamnă că n-am bălărit degeaba pe aici …

m/n CARANSEBEȘ, Malta, courtesy of Cristian Munteanu LNR

Anunțuri

5 gânduri despre “Flota noastră cea (in)utilă

  1. AI PERFECTA DREPTATE,,,LA FEL TOATA INDUSTRIA ROMANIEI PASBELICA COMUNISTA, PROBABIL NU AR FI FOST COMPETITIVA IN ALT SISTEM DAR NU CAPITALISM DE CUMETRIE SCANDINAVO ILESCIAN,,,,,POATE SAR FI PASTRAT SI INDUSTRIA GREA O PARTE SI O PARTE DIN NAVE,,NU SA VRUT, NICI MACAR NU SA FURAT, MANAGEMENTUL NU DEZASTRU,,,MAI DE GRABA SABOTAJ ,,DAR SA NU SPUN VORBE MARI, CIND VIZI UN CONBINAT DE LACALARASI NOU IMPORTAT DIN GREMANIA LA FIER VECHI CE ESTE ASTA NICI MACAR NU MAI POT SA II SPUN FURT.
    CEI MAI BUNI MANAGERI DUPA 1990, PODARU DE LA CADRE STRUNGAR LICEU LA FF INSTITUT LA FF SARACU NEA IULICA CIOCAN (DUMNEZEU SAL IERTE) LE GASISE CELOR DE LA CADRE LICEUL AGRICOL DIN COGEALAC LA FF CA IN CONSTANTA NUMAI CU SPAGA SI FARA SA TE PREZINTI NU GASISERA LICEU, COMANDANTUL STEAJA UN DEZASTRU, ZEICU, SI, SI, BINE CA NU AM FOST IN TARA PLECASEM DIN 88

  2. Intr-adevar, tragedia flotei maritime romanesti – in contextual ‘revolutiei’ din 1989 – a fost si ramane una din multitudinea dezastrului economic si social care a urmat in anii de dupa intorsatura.

    Probabil ca dupa 40+ ani de indobitocire comunista, adaugat la gravele schimbari in demografia miscarii sat-mahala-oras, este inca necesar sa mai treaca cel putin tot atat timp pentru ca educatia, mentalitatea, profesionalismul si caracterul romanului sa se schimbe in sensul alinierii cu restul experimentului UE.

    Dupa un sfert de veac de la inceputul schimbarilor, consider ca este prea putin relevant cine a vandut, profitat, sau condamnat pe urma potlogariilor politico-economice care au transformat (citeste distrus) economia si infrastructura Romaniei – asa cum era la 1989.

    Important este ce s-a invatat din astea, ce inteleg si ce pot face tinerii care preiau stafeta in reconstructia unei tari putrede de bogate in resurse, comparativ cu vecinii ei balcanici, si de la Est de ei…

    Ca fugar las, stabilit in SUA din 1982, pot remarca cu mandrie ca se observa mari schimbari in bine in ansamblul general, politic, economic, commercial si educativ in viata Romaniei.
    Din stirile internationale aflam ca Romania este azi cel mai putin lovita de dezastrele zilnice din Occident si din zona. Se pare ca Romania are cei mai buni indici de stabilitate economica, monetara si de investitii comparativ cu restul tarilor EU-ropene care nu s-au afiliat inca la Euro-Zone, ba chiar mult mai buni decat multe din tarile falimentare din Euro-Zone.

    Speranta ne ramane in cei tineri si doritori de carte si munca cinstita.

    MM.

    1. Ba tu esti prost facut gramada! Csre tara putred de bogata? Ce tragi pe nas, serios? Zi si mie ca-s tare curios! Care economie si parametri, americanule? Tu ai fost in Romania sa vezi cum arata fantoma asta de tara? Baaaaaaa, Evul Mediu timpuriu occidental este mult spus pentru a descrie atmosfera mioritica! Multumeste-i celui de Sus ca ai plecat in State unde, desi criza a distrus orase, comunitati, destine, nu vei gasi niciodata nenorocirea post-comunista din Romanistan! Si ba, ca sa inchei, o crestere de 3% pentru o tara de tranzitie este fix frectie la piciorul de lemn! Ia exemplu de la Vietnam, Laos, India, Cambodgia care baga cresteri anuale de cate 9-10% si tot coaja de copac mananca aia!

      1. In primul rand, marturisesc ca sunt impresionat de felul in care DVs va reprezentati… Sa va fie rusine, perfect ok.

        In al doilea rand, cred ca ar trebui sa va fie rusine. pentru unnecessary care, but I care for it!

        MM.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s