Constanța de ieri, Constanța de azi …

Zilele libere de sărbători au talentul să mă pună pe gânduri, să mă arunce în tot felul de analize interne și de evaluări. Cele proaspăt trecute n-au făcut excepție și, stârnit de provocările lansate pe Facebook grupului de mirciști constănțeni, am stat să mă gândesc ce s-a întâmplat cu orașul în care m-am născut și pe care, până la un moment dat, l-am considerat acasă.992972_474795782597451_1517103543_n

În mintea mea Constanța are atașate zonele într-o strictă dependență de perioade, ca la fotbal … pitici, cu Republicii și Traian și blocul A5, terenul de fotbal din spate la A6, generală 25, Ciuperca, Patebaru’ și cinema Republica și Maracana și plaja Modern, valea portului, bazinul Parc, Parcul Pionierilor … junioratul, cu liceul Mircea și cinematografele de prin jur, unde intram la film doar ca să nu calce în picioare Faiter, la vreo oră de română, cu simigeria de la Crizantema și stadionul FC Constanța și Mamaia, cu plaja musai la Internațional și străzile vechi din peninsulă pe unde ne plimbam și ne pupam de ni se înroșeau boturile, cu Esplanada cu ale ei fotolii de răchită și cafe-frape și marea din față … tineret-speranțe cu Institutul de marină din Coiciu și gara Constanța tranzitată săptămânal cu ocazia învoirilor pe bune sau nașpa … și echipa de seniori cu portul Constanța și punțile tuturor vapoarelor românești pe care am făcut serviciu …

10155533_622613047815723_8547575723763886935_n

Nu-mi mai place Constanța … și nu de ieri, de azi, nu-mi place de ceva vreme. Dac-ar fi să identific momentul exact n-aș putea dar probabil că, începând cu noul mileniu, Constanța prezentă s-a despărțit categoric de Constanța mea, aia în care am copilărit și am învățat și am intrat în viața de om (de) mare. Încerc să fiu obiectiv și să mă gândesc dacă aversiunea mea față de Constanța prezentului are vreo legătură cu nostalgia fiziologică a vârstei 40 + sau cu faptul că mai nimic din toate astea nu există, iar dacă există, sunt sufocate de kitch și prost gust și țopârlănism agresiv.

Bulevardul Republicii nu mai e Republicii … seamănă și nu mai seamănă cu cea fost odată artera deplasărilor noastre per pedes sau pe bicicletă … zonă de centru fiind a căzut pradă obsesiei țopârlanului auto-considerat realizat condiționat de domiciliu în buricu’ orașului. Au crescut blocuri peste tot … între alte blocuri, în curtea cinemtografului, în curtea interioară a blocului SNC, lipit de Dioda … nicio disciplină în construcții, nicio fluență, niciun concept arhitectonic care să îmbine art-deco-ul antebelic cu austeritatea anilor ’60 și cu ceea ce avea să se contruiască după 1989 … nu, frate. Un kitch grețos, aglomerație, lipsă de locuri de parcare și culori cretine de-ți provoacă nervul optic. Terenul de sport dintre A6 și A7, locul unde s-au sfâșiat sute de mingi, de piele sau de 35 și de perechi de teniși chinezești și de Drăgășani, locul ăla plin de poezie nu mai există, aflat sub o construcție sediu de nu știu ce … școala 25 nu mai e școală, ci o anexă de liceu de repetenți, Ciuperca e tot acolo, gazdă de botezuri și parastase și fără chichirezul de altădată și, cel mai trist, fără marinarii ieșiți din tură, retrași strategic la o ciorbă de burtă și măcar o vodcă … Patebarul, Ștefan cel Mare colț cu I. Ghe. Duca, nu mai amețește trecătorii cu mirosul ăla de plăcintă și pateuri și bragă de nouăj’ de bani … acolo ba se vând covoare, ba mobilă … Cinematograful Republica, centru major al existenței noastre, locul unde-am văzut măcar o dată filme care ne-au învățat cum arată eroii adevărați, e închis de vreo 10 ani, valea portului nu mai e, forfecată ca să facă loc unui proiect amplu dovedit falimentar până la urmă, nu mai e nici vegetația aia de-acolo și nici copacii unde eram toți Tarzan … bazinul Parc, blasfemie, bazin olimpic de 50 de metri, unul dintre primele moderne din țară ba e bingo, ba e salon de nunți … Parcul Pionierilor nu mai e al pionierilor ci al copiilor și încă rezistă, da’ nu-l văd bine, parcă aud că-l cere vreo nepoată de mătușă cu trecere pe la primărie, care și-a adus aminte brusc și flulgerător cum se trage ea din Movilă sau alt proprietar de la facerea lumii.

Cinematografele din jurul centrului nu mai există, stadionul, un produs arhitectonic decent al anilor ’50, pierde și el teren, ciuntit de tot felul de interlopi cu spălătorii și alte virtuți antreprenoriale … FC Constanța nu mai există, hotelul Internațional s-a rebotezat imperial Rex și a luat foc măcar de vreo două ori în ultimii cinșpe ani iar plaja enormă din fața hotelului, display al liceenilor de la Mircea în anii ’80, a rămas la nivel de diminutiv, redusă de mare și de bătaia întreprinzătorilor de prin jur, gata să-și dea cu șezlongurile în cap pentru un metru în plus.

Bun, deci bucata mea de oraș nu mai există. Mamaia mea, a noastră, a generației mele nu mai există nici ea. Ce există acum este Mamaia câtorva, un pol de puroi imund și nefiscalizat, care nu are nicio legătură cu stațiunea de altădată. Mamaia noastră era frumos desenată, suplu, cu spații largi, terenuri de sport, piscine și bazine cu apă și verdeață multă. Mamaia de azi e tot ceea ce nu era Mamaia noastră, aglomerată de prost gust și kitch de import aterizate pe țopârlănismul celor câtorva care s-au jucat cu aprobările pe aici. Mamaia de azi nu mai are nimic care să te atragă. Văzând cine investește acolo nici nu te miri de rezultat … un jeg. Partea nasoală e că jegul este pe termen lung, atât Mamaia cât și Constanța sunt mutilate iremediabil.

Acum să nu vă imaginați că am pretenția ca să rămână toate precum erau când aveam șapteșpe ani. Din 11 ani cât am mers pe mare, aproape 9 am avut Anvers cap de linie, după alți câțiva ani, tot în Anvers am stat un an la școală, orașul ăla s-a modificat și reinventat sub ochii mei. Și acolo au dispărut magazine și business-uri … clădirea fostei fabrici General Motors, enormă, travers de danele 120 – 140, găzduiește acum un super cinematograf cu vreo treij’ de săli și un Decathlon, zona piețarilor noștri de altădată, locul de unde făceam aprovizionarea cu tot ce ne trecea prin cap navromiștilor mai mereu prezenți prin port, e integrat într-un proiect imobiliar de lux, care a înglobat și portul vechi, distrus și în paragină în anii ’80, chiar și ’90 … Orașul e tot ăla, mai curat, mai fluent, mai atractiv pentru turiști … portul a migrat spre adâncimi mari, navele nu mai stau cu săptămânile prin port iar marinarii nu-și mai fac veacul prin oraș, dar locul lor a fost luat de turiști, mult mai numeroși ca altădată, iar businessurile locale se conservă iar modul de viață al locuitorilor de acolo se conservă ținând și pasul cu vremea. Și asta înseamnă o victorie a comunității asupra realităților lumii de azi.

Aici, la Constanța, n-am pierdut meciul cu globalizarea și cu nu știu ce industrii care să plece și să ne lase fără resurse … am pierdut meciul cu prostul gust și cu lipsa de administrație și de interes și de responsabilitate a celor care au condus orașul ăsta. Niște maimuțoi cărora le-a căzut briciul în mână și s-au jucat cu el în fel și chip … că de fapt asta-i și partea cea mai tristă … că ne-au umilit niște repetenți, nu știu cum ajunși să dicteze resursa orașului și direcția, mai bine zis, lipsa de direcție a dezvoltării Constanței.

Știți, la un moment dat mă gândeam că nu se poate, că ar mai fi ceva de făcut … plecând de la ideea grupului de mirciști, ăștia, care ne complimentăm pentru ținerea de minte pe Facebook. Mă gândeam, dom’le, poate ne strângem ăștia absolvenți de Mircea, la care se vede încă, după atâta timp, aroganța celor care au aparținut structurii de învățământ cele mai constante în performanță a orașului, oameni ajunși în funcții, cu businessuri și angajați și voce, să facem ceva … nu știu ce și de unde s-o luăm, dar să încercăm să oprim căderea orașului ăsta. Greu, tovarăși … și nu numai pentru că suntem români și cunoscuți pentru vârfuri și nu pentru inițiativă publică … dar pentru că în termeni de volum nu mai suntem reprezentativi. Și pentru că energia aia de altădată nu s-a transmis generațiilor care au venit după noi, firul s-a rupt. Numai auzind cine se va produce în iunie la banchetul organizat de clasele terminale din liceul Mircea mă încearcă o ușoară senzație de vomă … Ionuț Galani și alți maneliști. Pentru cine să protestezi că orașul a ajuns în halul ăsta, pentru ăștia? Păi ăștia asta-și doresc. Bulevarde sufocate de retardați geluiți care își transmit bezele din mașini și cafenele unde să dea din degete pe aifoane …

Suntem condamnați la discuții efervescente pe forumuri, se pare. Să mai zică cineva că realitatea asta virtuală nu are partea ei bună … mai evadezi din cotidianul mizer. It is what it is, ca să închei cu un non statement preferat de-al lui Seinfeld.

Anunțuri

2 gânduri despre “Constanța de ieri, Constanța de azi …

  1. Mare adevar. Anii trec si locurile se schimba, ca si oamenii. Pentru noi, cei plecati de zeci de ani, socul schimbarilor se amplifica de zeci de ori.

    Dar socul mare l-am primit de la oameni, cand in 2008, fiind in vizita la Constanta, am schimbat dolari in RON la o ghereta lipita de Casa Alba.
    Am cazut prada unei scheme: mi s-a cerut o semnatura pe un petec de hartie care-mi scria (si eu nu am citit) ca tranzactia era finala…
    Am pierdut pe loc $200 – schimbul era de 10% din valoarea valutara a zilei…

    Nu am facut scandal din frica – eram alaturi de Casa Alba – asa ca am plecat cu coada intre picioare, si cu o amintire dureroasa… Cine era in spatele acestui ghiseu de schimb murdar?

    Asta poate spune putin unui localnic, dar mai mult unui roman venit in vizita…

    Rusine mie, rusine noua la toti !!!

  2. Revenind la acea experienta materiala (rusine sa-mi fie), am aflat ca recent s-au petrecut mari schimbari estetice sau arhitecturale in zona Peninsulei din Constanta, de la Ovidiu la Cazinou si pe faleza…

    Sa fie adevarat oare? Are cineva poze de postat cu schimbarile?
    Ultimele poze din zona aratau lugubre…

    Suntem in mod deosebit interesati, in special cu privire la reuniunea SMSM de 50 ani din Sept. 2015.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s