Domnul timonier … tovarășul timonier …

Domnul din poza alăturată nu este domn ci tovarăș … Așa arăta un tovarăș timonier din flota Republicii Socialiste România îmbarcat pe tancul petrolier Oltenia, în anul de grație 1971.

Nava se afla la reparații într-un șantier putred de capitalist … cel mai probabil în Suedia, iar tovarășul timonier tocmai pleca în oraș. După amiaza.

Scanare 2Este o fotografie care mă urmărește, vă spun cât se poate de sincer. Mă urmărește pentru că este reprezentativă pentru ce-am fost și ce nu vom mai fi vreodată … și nu numai în termeni maritimi aplicabilă, din păcate.

Produs cumpărat din Japonia și nu construit indigen, Oltenia, primul tanc petrolier cu acest nume a fost parte a efortului României de a se consolida ca apariție maritimă în flota lumii. Achiziția lui arată o determinare absentă astăzi din vocabularul politicienilor din România … determinarea de a conta, noi, ca nație, pe orice subiect. În cazul de față, discutăm despre subiectul transportului petrolului și produselor derivate spre și dinspre România. Atunci, ca și acum, era mai eficientă achiziția transportului din piața liberă … probabil. Dacă o iei strict contabilicește e absolut corect. Dacă pui toate influențele orizontale și verticale în coș, cu școli, cu șantiere, cu piese, cu materiale de întreținere, cu joburi generate la uscat și, cel mai important, cu importanta libertate de-a lua o decizie pe acest subiect, atunci achiziția navelor, că n-a fost numai una, s-a justificat pe deplin. În timp, țara a mai achiziționat câteva tancuri de la japonezi … Dacia, Banat, Muntenia etc … iar de prin ’75 s-a apucat să-și facă singură, la Constanța … Independența, Unirea, Libertatea, Biruința … Bun, deci la momentul ’60 – început de ’70 n-aveam șantiere apte de astfel de construcții, deci nu făceam noi, le luam de la șmecheri … Suedia, Japonia …

Bun, nu numai că le achiziționam, da, da’ le și reparam tot în șantiere de șmecheri, ca pe Oltenia în 1971 … și Prahova făcea șantiere pe afară și Argeșul vechi … deh, mațe fine. În 1971 așa eram, se pare.

Cât despre tovarășul timonier … practic îl cunosc de când mă știu. A fost parte a familiei cu care taică-meu mergea pe mare în anii de început. Asta e mai puțin important și nu de-asta mă urmărește fotografia lui … la momentul în care a fost prins în poză, omu’ pleca în oraș. Își terminase treaba, vopsit, urmărit reparațiile, ce făceau ei pe acolo și pleca la o limonadă cu vodcă sau ce era la modă. Lejeritatea cu care stă în costum pe coverta Olteniei arată că așa se purta de regulă și nu că era duminică, în drum spre nuntă. Îngrijit, cravată, fizic spectaculos … dacă îi acoperi fața poți să crezi că e pozat vreun Beatles, ceva …

Duse vremurile. Azi nu că nu mai contăm, dar nici nu ne mai trece prin cap să ne dorim asta. Industrie autohtonă, hai, lăsați … unde a mai mers câte ceva au fost cocoșați, rupți, sancționați după reguli aplicabile numai nouă. Bun, sinceri să fim, puține cazurile astea … să mai meargă câte ceva … de regulă s-au oprit pe drum … fostele întreprinderi comuniste, construite cu prețul efortului a multor generații de români, au fost jecmănite, privatizate MEBO, rupte în bucăți, vândute pe bucăți, la fier vechi sau pentru potențialul imobiliar al sediilor … microbul autodistrugerii a rezolvat simplu avantajul competitiv pe care multe sectoare de activitate din țară îl aveau, grație beneficiilor economiei centralizate din comunism.

Vrei să construiești ceva azi? Du-te, băi, de-aici … n-ai aia, n-ai ailaltă, de cele mai multe ori îți lipesște exact basca roz pe care o are o multinațională aterizată într-o garsonieră cu niște leptoape … CCH-ul de altădată a construit portul Constanța, terminale portuare în Maroc, Iran, Iraq … stabilopozii imitați astăzi de toată lumea sunt invenția noastră. Mai putem azi construi vreo frântură de dig, de cheu, de ceva? Construim, corect, la a doua, a treia sau a patra mână. Din poziția de slugi dedicate principiului contabilității n-ajungi să-ți permiți să decizi în nimic.

De-asta mă urmărește fotografia tovarășului timonier. Postură dreaptă, de om stăpân pe el, singur, vertical, nu dat pe după grup sau stâlpind vreo suprastructură, sănătos, pe-o navă românească, scumpă, reparată într-o țară scumpă, că așa a vrut poșeta noastră … totul exprimă exact ce nu mai suntem azi.

Anunțuri

Un gând despre “Domnul timonier … tovarășul timonier …

  1. Si mie mi-a ramas in memorie numele primului timonier cu care am impartit cabina – fiind in stagiu de ‘apprentice’ in 1963, pe ‘Victoria’.
    Am vazut prima oara spuma de ras in tub, masina de ras Gilette, si higiena pe vas… ce sa mai spun, evolutie!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s