Despre inconștiență

Inconștiența rules … am vrut elicopter de căutare și salvare pe proiect transfrontalier, am căpătat elicopter de căutare și salvare sau elicopter kit din preșpan și puțin aluminiu, ici, colo? … Am vrut misiuni de căutare și salvare, am fost conștienți că asta implică foarte multă logistică, efort de resursă umană și materială, iar toată această punere în scenă implică, afară de mulți bani cheltuiți în numele conceptului de salvare a vieții umane și foarte multă știință de carte, sistem de management de siguranță, proceduri operaționale și de urgență etc? Am respectat aeronava odată achiziționată sau ne-am bătut joc de ea, depozitată în vreun hangar, doar pentru motivul că ordonatorul principal de credite, responsabil de cumpărarea ei, are o treabă cu justiția pe-aici? A intrat aeronava într-un algoritm funcțional odată transferată la SMURD? A existat vreun feed-back de la profesioniști, de la echipaje, vis-a-vis de eventualele nonconformități?

A fost resursa umană angrenată într-un proces de pregătire continuă impus de orice sistem de siguranță a managementului? Există înregistrări ale bateriei periodice de exerciții de urgență ale echipajelor aeronavei? Există feed-back vis-a-vis de deficiențe de procedură sau totul a fost okay în pregătire și numai în practică s-au descurcat de-au murit cu toți?

Există un gestionar al zborului sau singurul capabil să emită sunete pe acest subiect este domnul Arafat care nu prea le nimerește … și nici nu ar avea cum, că nu e de meserie … adică poate explica cineva care a fost planul de zbor sau cum îi spun ei la deplasarea asta de la A la B pe drumul cel mai lung și pe deasupra unui lac pe unde n-ar fi trebuit să zboare? Și poate explică cineva și de ce zbura pilotul la 2 centimetri de suprafața apei în condiția în care, cel puțin la momentul ăsta, nu se bănuie defecțiuni sau altceva …

Deznodământul a fost cum a fost … Aparent, pilotul și-a desfăcut centura de siguranță și impactul l-a dat de toate pe acolo, mandibula ruptă și alte paradeli … cum, necum, el avea cele mai mari șanse să scape dacă ar fi avut parte și de o intervenție din partea terțelor părți care ar fi trebuit să intervină în timp util, să zicem 10 – 12 minute de la impact … Pe motiv de lipsă de comandă, pe motiv de lipsă de coordonare, pe motiv de lipsă de antrenament, pe motiv de lipsă de creier, pe motiv de barcă desumflată și vâsle mici și pompieri defetiști și lipsiți de training de „barcagii” intervenția a fost de un penibil tragic iar șansele avute de pilot s-au spulberat de temperatura de 6 – 8 grade a apei lacului. Pentru prima persoană găsită, doctorița, aruncată la impact și scoasă de sub coada elicopterului și resuscitată șocul hipotermic a fost prea mare … jumătate de oră în apa aia … incredibil că a mai mișcat după ce a fost extrasă din apă. Ceilalți doi, copilotul și asistenta n-au avut nicio șansă … blocați în centuri, n-au reușit să le desfacă, șocul impactului, apa rece … Toată cronologia, atât înainte de impact cât și după, impune o singură concluzie … oamenii nu au avut scăpare nefiind pregătiți pentru reacție în caz de eveniment. Odată ajunși în apă, gata. Dotare, ioc, nu veste de salvare, nu costume hidroizolante, nu poziția „brace” să-și conserve energia, mai câștigau 5 – 10 minute acolo … Gestionarea unei prăbușiri, unei scufundări, în general a unei situații care discută despre viața ta și a colegilor din echipaj, trebuie să răspundă cu succes primei provocări puse de situație și aia este panica. Panica îngheață reacția oricui om fără mental antrenat, iar momentul Siutghiol este caz școală de lipsă de reacție, inclusiv cea de conservare … IMG_0108

Cred că lumea nu e conștientă de importanța unor mici chestiuni, gen … viața, viața copiilor și a părinților și a celor apropiați, valoarea a 4 – 5 milioane de euro puși la bătaie de țara asta, respectul, încrederea oamenilor în instituția care ar trebui să se ocupe de salvarea altora și nu de goana temerară după scuze și explicații și, în principal, de răspundere …

Am văzut că tovarășul prefect a rămas fără scaun … înțeleg de ce, că e în fișa postului să se ocupe de situațiile de urgență, dar să fim cinstiți, cum să responsabilizezi un politruc, fără pregătire specifică, să se ocupe de situații de urgență … nici să țină legătura telefonică nu l-aș pune … poate omite ceva, poate se pierde, poate … poate. Eu sunt stupefiat cum toată comunicarea pe subiectul prăbușirii elicopterului este lăsată pe Arafat … unde sunt ăia de specialitate care ar fi trebuit să ia decizii profesionale, strict profesionale … a căzut aeronava, sună acolo și acolo, care-i mai aproape, care sunt mijloacele disponibile în zonă, în cât timp le aducem la locul faptei … a fost comanda la Arafat? Dacă asta a fost situația, suntem penibili o dată în plus.

Tot ceea ce s-a întâmplat în ziua de 15 decembrie este grotesc și nimic mai puțin de atât. Sistemul nu trebuie reformat, că el nu există. Sistemul trebuie înființat, dat pe mâna unor profesioniști, gestionat de profesioniști iar singurul imperativ venit din partea unui politician cum este oricine acela care ocupă o funcție administrativă, în caz de accident, este „Șo pe ei … Salvați-i! Și mai fuguța, că vă sparg … ” Iar oricine se încumetă să își dorească o funcție administrativă în sistemul ăsta ar trebui să înceapă cu parcurgerea unor momente ca cel de ieri, cu înmormântări și copii secați de lacrimi … să conștientizeze ce se întâmplă dacă nu-și fac treaba.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s