Adio, dar ramân cu tine …

1988 și primăvară. Tovarășului elev sergent Nae, elev al Institutului de Marină, anul III, navigație comercială, tocmai i se explicase de Rangul I Barbu, șeful Facultății Navigație, de ce nu poate pleca în voiajul de practică din anul III, cu nava școală Neptun. Ai să-mi mulțumești mai târziu, glăsuiește șeful facultății ultimativ, dând de înțeles că acest mic sacrificiu va fi la originea unei cariere fulminante în flota civilă pentru colegu’ Nae, nedumerit de ce i se reproșează lui chestiuni absolut nereproșate altora, de exemplu fiului tovarășului Barbu, absolvent cu doi ani în urmă … Bun, deci n-am plecat în voiaj, asta-i clar … dar am plecat la o ciorbă de burtă, într-o dimineață, cu Fane (alt absolvent 1989), la Marinaru’ … cum, necum, vine după noi o patrulă, cu unu’ Gâtlan, alertați de amiralul Iordache, care ne-ar fi văzut din tramvai, în fața restaurantului, cu șepcile date pe spate … noi fiind în haine de oraș, nu și-a imaginat că n-avem învoire, că n-aveam nici de-aia, șepcile date spre ceafă erau problema … Ăia ne-au găsit, noi am tuns-o cu șepci cu tot și i-am lăsat acolo … s-a dat alarmă, ne-au căutat, ne-au găsit, ne-au dus la OSPI (n.r. Ofițerul de Serviciu pe Institut) care era Pepeu’ (n.r. CR I Petrescu Petre, profesor de filozofie) … ăla, om normal la cap, ne-a făcut cum i-a venit la gură, ne-a pus să dăm un teu pe culoarele alea și ne-a gonit la clasă, dând de înțeles că s-a încheiat treaba … E, de-aici nu știu ce s-a întâmplat, cert e că în scurt timp am intrat în senatul facultății navigație, de unde-am ieșit amândoi, Fane și cu mine, cu ultimul avertisment. Am fost lăsați să intrăm în sesiunea de vară chiar dacă scandalul nu s-a potolit, nu știu cine făcea valuri … am intrat în senatul institutului terminați amândoi, deși telefoane s-au dat, iar mă-sa lui Fane era nu știu ce prin Marele Stat Major și măritată a doua oară cu nu știu ce apevist … Nea Costică (CR I Constantin Constantin, șeful catedrei navigație) ne-a luat apărarea, a spus în plenul senatului că, dacă tot se aplică regulamentele riguros, ar fi trebuit exmatriculați și cei doi jokeri prinși cu două săptămâni în urmă … Aici a sărit un bacter să spună că, datorită clemenței manifestate în cazul celor doi jokeri, Școala de maiștri s-a mobilizat și a avut nu știu ce realizări cosmice, că nu e cazul cu noi, că noi suntem niște derbedei de la marina comercială … Au mai fost încă vreo două persoane care ne-au luat apărarea, dar după ce-am fost invitați afară să delibereze ei în liniște, rezultatul a fost exmatriculare cu unanimitate de voturi. Au fost câteva zile în care ne învârteam fără scop prin institut, zile în care am slăbit de la 98 la 78 de kile … Ai noștri erau disperați, mama s-a dus la Mușat (comandantul marinei), care a dat-o de gard ocazie cu care mama l-a făcut varză, că ea s-a rugat cu ceru’ și pământu’ să nu stau aici, că atunci când am venit să dau examen de admitere, anii mai mari strigau de după garduri nu vă lăsați copiii aici, că-i nenorocesc animalele astea, dar că eu am vrut la marină și uite ce se întâmplă, că am fost la o ciorbă de burtă … E, și un grangure de pe-acolo, i-a zis mamei, doamnă, vreți să rezolvați ceva, mergeți la București, că ăștia n-au nicio treabă. Și la București a fost mama, la ministrul apărării Milea, care era tot din Argeș, povestindu-i toată tărășenia, de-a rămas ăla prost … Doamnă, eu am probleme reale, uite, aici în scuaru’ ăsta a vrut un soldat să detoneze o grenadă, sunt violuri, s-au împușcat doi în post prin Moldova, cum adică, pentru o ciorbă de burtă, că la mine a ajuns că au vrut să-l bată pe Iordache … Păi, verificați … A verificat Milea, l-a sunat pe Iordache, ăla a confirmat că ne-a văzut din tramvai, Milea că ce căutai tu în tramvai, ditamai amiralul și uite-așa, ca la nebuni … Și când tocmai fuseserăm instrucționați să predăm cazarmamentul, că suntem repartizați la diribau, eu la Arad și Fane la dracu’ cu cărți, aflăm că s-a vărsat și să ne vedem de treabă … E, ia spune tu, cum să uit eu chestiile astea … cum se căca pe el unu’, în senat … mai ai frați, mă? Am, o soră și un frate … lasă, mă, te duci acasă în târlă, la voi acolo la Rucăr … Cu ce se ocupă frații tăi, la oi, nu? Da, la oi … sora e anul 6 la medicină iar fratele e anul doi la stomatologie … Cum au făcut ei legenda că am vrut noi să batem un amiral, când noi sărisem gardu’ la o ciorbă și aveam, poftim crimă, șepcile date pe spate … Nu știu cine a rezolvat-o, mama, care s-a luat de piept cu marina, mă-sa lu’ Fane, măritată cu apevistu’ ăla … ideea e că eu nu cred în armată, eu am venit să învăț carte și să plec pe mare, ofițer al marinei comerciale, nu să trag cu pușca, să săp gropi, să salut toți cretinii sau să fiu pus pe același plan cu jokerii pe care-i băgaseră ăștia în institut, dacă mai ții minte … La Academia militară de la București, studenții, care erau militari după absolvire, erau încazarmați un an de zile, după care aveau tratament de civili, dar cu uniformă la cursuri, iar noi eram civili, civili și băteam pas de defilare și măturam recolta să n-o vadă Ceaușescu din elicopter …

10694202_10202860278689341_8438434898432346596_o

Și așa s-a terminat epopeea bătăliei lui Nae cu sistemul ticăloșit … S-a terminat bine, a avut noroc, într-un final. Recunosc multe din povestea lui, și atitudinea unor domni încă tovarăși de prin Liga Navală care nu-mi pot ierta mie, președintelui Ligii, apartenența la marina comercială, recunosc și mecanismul lucrăturii … întâi i-au vopsit frumos, că derbedei, că au vrut să omoare amiralu’ marinei române care se sacrifica generos mergând cu tramvaiul la muncă, după care cum să nu-i dai la diribau … recunosc și lipsa de respect pentru valoarea resursei umane, ce contează că aveau note mari, ce conta că Navromul plătise douăzeci de mii de lei pentru fiecare an de școlarizare … Dar mai mult decât orice, recunosc lipsa de interes pentru adevăr, a contat comanda și nu ce s-a întâmplat exact. I-a durut fix la bască, noi suntem șmecheri, suntem ofițeri ai marinei militare a republicii socialiste, suntem aleșii instituției în senat, iar ăștia sunt niște fraieri la mâna noastră, hai, la revedere … Ehe, stimați domni și doamne, din păcate, azi, peste atâția ani și-o revoluție, nu s-a schimbat mai nimic esențial prin țara asta de doine și balade denumită România. Mă rog, nu mai e republică socialistă.

Da, s-a terminat bine pentru Nae din comuna Rucăr, județul Argeș. A absolvit în ’89 și a apucat să vadă nava școală Neptun abia în stagiu, adică-n ultimul semestru al celor patru ani de școală de marină, cu seria a II-a a anului III, promoția mea și uite-așa am mers împreună la Casablanca și Amsterdam și Anvers în iunie – august 1989. N-am informații dacă a mai apucat să-i mulțumească lui Barbu în vreun fel. N-a ajuns nici înapoi la Rucăr la soră și la frate, că nici n-avea unde să ajungă, sor-sa fiind medic iar fratele chirurg buco-maxilo-facial în București … a ajuns în schimb comandant de cursă lungă bine-mersi și acum, după 10 ani de funcție, ce ironie, parte a business-ului medical al familiei, împreună cu sora și fratele luați peste picior de-un bacter curajos nevoie mare, în senatul institutului de odată. Și-a ajuns toate astea pentru că maică-sa nu s-a lăsat intimidată și a știut una și bună, ea și-a trimis copilul la școală să învețe carte, iar cât copilul a învățat și a livrat note bune, apoi atunci nu avea cum să fie dat afară dintr-o instituție de învățământ pentru că a sărit gardul de foame. La o ciorbă. De burtă. Și așa a ajuns la Milea și-așa ar fi ajuns, sunt convins, și la Ceaușescu dacă n-o rezolva … Și grației ei și a înțelepciunii lui Milea, ministrul apărării în ultimii ani de comunism, crima șepcilor date pe spate și a ciorbei de burtă a fost amnistiată iar Institutul a produs doi ofițeri de marină comercială în plus chiar dacă detașamentele de diribao de la Arad sau altundeva în curu’ țării au suferit aprig după două lopeți în minus.

Anunțuri

4 gânduri despre “Adio, dar ramân cu tine …

  1. Erau vremuri grele in platforma studenteasca Coiciu (Institutul de Marina Mircea cel Batran). Pentru mine a venit la fix rascoala din ’89. Aveam un 4 la munca politica in armata si un 2 la socialism stiintific. Nu cred ca treceam clasa. Apoi la IMC s-au abrogat cele doua mizerii de materii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s