Niște concluzii …

Acum aproape o luna, promoția 1989, promoția ultimilor mușchetari ai Institutului de Marină Mircea cel Bătrân a celebrat 25 de ani de la absolvire, moment la care am fost invitat și cu onoare și emoție am participat. Am scris un material mult mai amplu care va apărea în Marea Noastră și pe blog. Postez acum doar câteva concluzii, că restul mai trebuie pieptănat.

Greu de pus niște concluzii. Mixed feelings. Am să încerc, totuși …

Din punct de vedere al transferului de cunoștințe, între ce-a fost și ce este prefer ce-a fost … Nu cu procentaj maxim, dar structura și organizarea școlii de marină din ultimii ani ai deceniului IX, chiar dinainte de 1989, a fost aproape desăvârșită, în opinia mea.

Accesul era dificil, nu intrai dacă nu știai carte, de aici și proveniența selectă a celor admiși, în majoritate de la licee de matematică fizică. Primii doi ani erau aproape de politehnică, mici diferențe ici și colo și împănați cu materii de specialitate care deveneau majoritare în anii mari. Practica ponta spre un an din patru, aproape două luni în anul întâi, una în anul doi, voiaj internațional în anul trei și un semestru în flotă în anul patru. Bun, nu intră-n discuție disciplinele sociale comunistoide, care erau, slavă domnului … filozofie, istorie, muncă politică în armată, socialism științific … am îngurgitat cu toții la rahat în anii de institut să ne ajungă pe-o viață și încă jumate …

Oamenii care predau specialități aveau, în majoritate experiență pe mare. În cazul nostru, navigația s-a făcut la un nivel superlativ cât a fost institutul institut … Că a fost CR III Suciu Pavel sau nea Costică (CR I Constantin Constantin), Lombo (CR III Zaharia) sau Cpt. lt. Trifănescu, n-a contat pe cine am avut la clasă, navigația a fost navigație iar teoria transportului la fel … Bun, erau și excepții gen tov. Georgescu, politruc fost exmatriculat de la Ștefan Gheorghiu, care se făcea că preda exploatarea comercială a navei când el nu știa să scrie.

Una peste alta, zic eu, am ieșit instruiți la un nivel superlativ … iar asta o datorăm școlii, așa cum a fost. Bactereala, adică milităria, ne-a pus nervii pe moațe, cu ale ei încercări … și muncile agricole și alarmele și marșurile și tragerile de zi sau de noapte. Multe ne-au întărit, unele ne-au maturizat, eram niște copii, în definitiv. Ne-au inoculat camaraderia și prietenia care nu a dispărut încă și nu va dispărea cât mai suntem alive and kickin’ … Întâlnirea ultimilor mușchetari, promoția 1989, mi-a întărit convingerea asta, au rămas un grup, cum erau și atunci. Cât despre încercările cotidiene ale unei instituții militare în vremea comunismului, hm, majoritatea mie îmi par aproape delicioase, acum, după 25 de ani … pe de altă parte, eu nu am avut parte de mizeriile întâmplate altora, lucruri care au sechele și acum, după atâta vreme. Asta îmi oferă detașarea de a considera școala ante 1989 mai bună, dar asta ca fiind parte a unui sistem de învățământ piramidal, în care examenele, în imensa lor majoritate, erau pe bune, noțiune aproape imposibilă astăzi. Sistem care punea alt preț pe școală, avea o organizare mult mai bună, pe niveluri și competențe, pe licee de matematică fizică, puține, pe industriale, multe, pe școli profesionale, destule … un soi de clopot al lui Gauss care îndrepta pe cei doritori să învețe spre facultăți, de unde nu ieșea mai nimeni tabula rasa.

Consider că toate mizeria anilor de apus ai comunismului și manifestarea ei în viața institutului de marină putea fi depășită cu niște comandanți mai luminați, mai înțelepți, mai oameni, în definitiv. Am avut și d-ăștia, câțiva. Prea puțini, totuși, mult prea puțini. O școală militară este o școală pentru caractere și poate fi o școală pentru lideri. Bărbații adevărați se formează greu și nu trebuie cheltuiți aiurea, trebuie apreciați și ajutați să devină oameni responsabili, cu viziune, să poată livra societății înapoi ce a investit în ei. E, dacă m-ar întreba cineva dacă Institutul a furnizat ceva lideri, eh, la o primă recapitulare aș avea ce spune: a dat președintele României în funcție, primarul în funcție al Constanței, primarul în funcție al Voluntariului și alți mulți primari și președinți de Consilii Județene, deputați, senatori. Dacă toți aceștia ar fi fost lideri cu adevărat, dacă în noi toți s-ar fi inoculat niște principii corecte și de nezdruncinat, România ar fi arătat, probabil, un pic mai bine, dar, oricum, un răspuns mai exact la această întrebare ni-l vom da singuri, în timp.

Revenind la școală … implozia societății de după 1989 a lovit rău sistemul de învățământ al României, lucru care deja ne costă amarnic și o să ne coste și mai și … Mizeria liceală generalizată de azi care a ridicat bacalaureatul la nivel de barieră în calea analfabetismului unor persoane care nu trebuiau să ajungă până acolo, antreprenoriatul academic agresiv, cu intrări în facultate pe bază de dosar, auzi … standarde scăzute de la an la an, manglele examenelor considerate cumpărabile apriori și, peste toate, corpul profesoral prost plătit, prost pregătit și prost privit, toate astea formează prezentului un portret sumbru și viitorului unul și mai sumbru.

N-ar fi trebuit ca opinia mea, a unui user al sistemului învățământului de marină, să fie favorabilă situației trecute. Opinia mea ar fi trebuit să poarte parfumul nostalgiei fiziologice, vai, tu, eram tineri și nimic nu părea greu, dar școala uite ce bine arată iar studenții sunt din ce în ce mai buni. Eh, nu pot să zic asta, sorry … Școala arată și nu arată, iar studenții arată ca și când n-au fost alergați cam demult … Nu mai vorbesc de curățenie pe sectoare, comportament, mod de adresare … deh, nu-i democratic. Prezentul ar fi trebuit să ofere altceva, oportunități enorme, atât pe perioada anilor de studii cât și după. Decontând calitatea noilor intrați, deși școala devenită academie a investit în simulatoare și tot felul de programe, produsul final al școlii nu creionează nici portretul unui ofițer de marină competent, cu atât mai puțin al unui lider. Iar minusurile sunt prezente atât la nivelul cunoștințelor cât și, în special, la nivel comportamental și al atitudinii. 1795559_10201583040042627_1543197171_n

Rămân la concluzia că mersul pe mare nu este pentru oricine. Este o meserie pentru bărbați deștepți … ups, pentru oameni deștepți, adică și pentru doamne. Este o meserie bine plătită, cu care te scoți rapid și definitiv. Vezi lumea gratis, ba mai ești și plătit pentru asta … ai acces worldwide în business-ul ăsta sau în altele conexe … și atunci? De ce se intră pe ușa din spate, fără exemene, fără probe sportive reale? Că altfel n-ar fi unii care să arate ca niște gogoșari gelați prin bătătură … De ce costă așa de ieftin școala de marină? Prin comparație, piloții plătesc, pentru doi ani de școală pe module, 50.000 de euro la București și 37.000 de euro la Tuzla … și, să știți, la final, un comandant de navă e mai bine plătit decât unul de aeronavă … Selecție, disciplină justificată, nu bactereală și școală scumpă, asta-i cheia … și așa vor apărea și produsele de excelență și liderii … Până atunci, mai bine era înainte, chiar cu munci agricole și socialism științific.

Anunțuri

Un gând despre “Niște concluzii …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s