Curat justiție …

Acu’ vreo două săptămâni, mă sună maică-mea, eu la birou fiind. „Laurențiu, îți dau o veste proastă …” Ultima oară când a folosit tonul ăsta m-a anunțat că a murit taică-meu, vă dați seama că am înghețat … mi-au trecut vreo patru sute de gânduri prin minte într-o secundă … care mai de care mai catastrofă. „A sunat Gabi, de la Breaza … că au venit copiii lui Babette, popa ăla … și au pus niște țăruși, că e pământul lor … cu un executor judecătoresc care i-a arătat ceva, dar n-a apucat să citească … „

Bun, auzind care e vestea proastă, aproape că m-am bucurat că nu-i ceva mai rău. Și-acu’ să vă traduc, da? Deci, latura poetică a tatălui meu, altminteri sensibil exact cât un bocaport și-o pană de cauciuc de spate întâmplată în zona Brezei de Prahova l-au determinat să-și cumpere un teren în zona mai sus menționată. Atât pana cât și poezia bocaportului se întâmplau imediat după 1989. Bun, deci a cumpărat terenul, mai precis un deal, aproape un hectar. De la o babă, văduvă de vreo douăj’ de ani, care s-a lipit ulterior de call sign-ul Babette … La vreun an după ambiția investițională poetică și cauzată de pană, ai mei s-au apucat să facă o casă … mai precis un bunker. Mirosind bani, două dintre cele trei progenituri ale băboiului, dintre care una popă, au cerut bani de la babă … cică li s-ar fi cuvenit. Baba, care nu se înțelegea cu proprii-i copii, i-a trimis la plimbare. Ăia au dat-o în judecată … și i-au băgat și pe ai mei în proces, că aici vroiau ei să ajungă, cerând anularea contractului de vânzare cumpărare. Au pierdut, în câțiva ani, la toate instanțele de judecată, deci contractul a rămas în picioare, ai mei fiind considerați cumpărători de bună credință. Sentința civilă rămasă definitivă în decembrie 1997 consfințește progeniturile moștenitori, alături de băboiul cu care nu se înțelegeau, ai bunurilor familionului băboiului, mai puțin terenul vândut alor mei, considerați de bună credință … End of story, nu? Ei, bine, nu.

La aproape 17 ani după această clară și definitivă decizie, progeniturile trei, reîntregite în porcia lor de neam prost, se gândesc ele în sinea lor, de ce să nu facem noi o manglă … și caută un executor judecătoresc suficient de similar lor ca s-o pună în practică. L-au găsit cu ușurință și necăutând foarte departe … Ăla face o cerere de executare silită a primei jumătăți a sentinței civile care recunoaște ca moștenitori progeniturile, alături de Babette, neținând cont de faptul că din moștenire lipsește partea cumpărată de ai mei, de bună intenție. O rezolvă rapid, în câteva zile și în vacanță judecătorească … firesc în orășelul apropiat de două străzi și-o stradă. După câteva zile, primesc și încuviințarea de la un judecător, un prozelit al dreptății și adevărului … da, da … Și ce zice ăla, în încuviințare … ia executați-o pe băboaie, frate … luați și poliția, folosiți forța, faceți tot ce trebuie, stimați tovarăși …

De-aici și pornirea războinică a lichelelor … au intrat cu tupeu, au spart poarta, au măsurat, au înfipt niște fier betoane pe-acolo, l-au speriat pe Gabi, omul nostru … popa, licheaua șefă, se făcea că nici nu știe al cui e terenul, chiar, având o bruscă amnezie, nemaiștiind cine e proprietarul terenului pentru care se judecase 5 ani și pierduse ca un jeg ce este. N-au dus lucrurile la un capăt, n-au lăsat niciun act, proces verbal sau altceva … Nimic. Numai presiune, amenințări surde și două numere de telefon ale popii, unde să sun eu …

În fine, Gabi o sună pe mama, mama pe mine, eu mă sui în mașină a doua zi și ajung la executor … un poltron bătrân și gângav, care nu mi-a dat decât frânturi de informație, comunicându-mi că terenul, alminterea împrejmuit cu gard de 2 metri, era liber, că nu era nimeni acolo … și că să mă văd și cu popa, s-o rezolvăm … n-a spus în clar, da’ de ce nu mi-aș cumpăra eu terenul a doua oară … 

Toată chestia asta se va rezolva, într-un final … Pana dreapta spate care l-a blocat pe taică-meu, acu’ aproape 25 de ani, în curu’ ăsta de lume ne-a dat ceva bătăi de cap, dacă stau să mă gândesc … un proces de 5-6 ani, care chiar dacă a fost câștigat, tot mai aduce ceva mizerie acum, după alți 17 ani.

Ce mă surprinde, și chiar nu știu de ce, de fapt știu, pentru că sunt idiot iremediabil … ce mă surprinde e ușurința cu care niște jeguri rezolvă, din interior, sistemul în propriul beneficiu … Popa mizerabil îl navlosește pe executor, ăla unge lucrurile la instanță, capătă termen rapid, în vacanță judecătorească și primește încuviințare să execute silit un băboi, în baza unui act vechi de 17 ani … necitind sentința aia, fără să aibă o umbră de îndoială, mai există terenul, e tot al babei, mai există baba … E, poftim, s-a înregistrat premiera mondială, executarea silită a băboiului Babette, aflat pe moment la six feet under … Babette, săraca, n-a așteptat să fie executată de popa zămislit pe persoană fizică și a murit acum cel puțin zece ani … Pe ultima ei sută de metri, familia ei am cam fost noi, ai mei au transportat-o de la Brașov, de unde se măritase cu un moș distrus, ai mei au îngropat-o și ei i-au făcut pomeni și nu mai știu ce …

Deci, una peste alta, ia uite ce frumoasă filieră … cine știe la câtă lume au făcut genul ăsta de mangle, pe câți or fi lăsat fără proprietăți, fără bunuri, cine știe cu câte vieți s-au jucat …

Și, pe bune, chiar din postura mea de abuzat de sistem, purtat prin instanțe de minciunile unui nemernic care m-a acuzat de trafic de influență dintr-o funcție pe care n-o aveam, eu nu mi-am imaginat că ce scrie negru pe alb în sentința aia civilă, poate fi trecut cu vederea și generată, prin instanță, o hotărâre care să te lase fără proprietate fără nicio problemă. Nu mi-am imaginat și punct.

Bun, acum eu sunt recunoscător, într-un fel, popei, executorului și judecătorului … Am strâns atâta obidă fiind nedreptățit de mizeria asta de stat, nefiind în poziția să ripostez, deocamdată … Am să-mi direcționez toată elocința pe leprele astea penale, hoațe și abuzive … eh, și până termin cu dumnealor, poate ajung și la ce mă doare cu adevărat …

Anunțuri

2 gânduri despre “Curat justiție …

  1. Fix pix. Proprietarul are orice drept (inclusiv instrainare) asupra bunurilor proprii, fara acordul potentialilor mostenitori. Asta pentru ca, in logica evenimentelor, pot nici macar sa-i supravietuiasca pentru a ajunge sa si capete calitatea de mostenitor.
    Pisa-te pe ei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s