Și-mi luasem și la revedere …

Nu multă lume știa ce este Liga Navală Română. Nici acum nu știe. Din păcate, Liga este o necunoscută chiar și pentru oameni din breaslă, oameni care merg pe mare sau de prin port. Din varii motive, da, o organizație a cărei denumire o declamă a fi de marină este necunoscută oamenilor de meserie.

Google-ind după dânsa afli tot felul de fapte de arme … că a avut președinte pe regele Carol al II-lea, că ajunsese la vreo 14.000 de membri și filiale prin toată țara, că a stat la originea efortului statului de a avea o flotă comercială și pe Mircea, nava pe care s-au sprijinit visele multor de-ai noștri … că organiza tot felul de întâlniri la care pledau oameni de seamă ai țării iar toate astea erau duse înainte de cuvântul scris tipărit în Marea Noastră, revista Ligii … vremuri frumoase, în care țara creștea ajungând a cincea în Europa, vremuri în care cineva devenea ofițer dacă era recomandat de familie, educație, venituri, maniere și se însura dacă comandantul îi valida aleasa inimii …

Duse vremurile … Știam despre Ligă, nu extrem de multe, taică-meu fusese membru și, când era director la Roliship, de dragul fostului său șef al școlii de marină, președinte de onoare al Ligii acum, ajutase la tipărirea câtorva numere din Marea Noastră. Tot pe aceeași sensibilitate, am ajutat și eu, cum am putut, când am putut, cu ani în urmă.

Nici nu-mi dau seama ce exact m-a făcut să mă implic în Liga Navală Română … tot marea, afecțiunea asta cronică și iremediabilă de care sufăr … sau amintirea tatălui meu pentru care vapoarele și marinăria au fost valori intangibile … sau poate desprinderea de politică și nevoia de a folosi ce-am învățat spre a îndrepta multele neajunsuri din orizontul nostru de activitate … cel mai probabil, câte puțin din toate. Și m-am implicat și președinte de Ligă am ajuns … Bun, n-a fost neapărat simplu sau neapărat neted, am avut un contracandidat serios, un mic domn ieșit la pensie comandor și ajuns contraamiral, pentru merite deosebite de pensionar, fără cea mai mică îndoială … Uitându-mă la el chiar mă gândeam, dacă pierd alegerile în dauna acestui domn de 74 de ani, nu mai candidez în veci, nici pentru președinte de scară de bloc de nefamiliști …

Sincer, n-am fost mulțumit de ce-am realizat ăști patru ani de mandat … Bun, s-au scuturat niște prejudecăți, nu suficiente, s-au desfășurat niște activități, tot insuficiente, am inițiat câteva acțiuni cu potențial impact real, pe cât de insuficiente, ca număr, pe atât de lipsite de succes … Încet, încet și păstrând proporțiile, Marea Noastră a recăpătat parte din strălucirea de altădată și este, acum, după patru ani de la redefinire, un produs coerent, atrăgător și marinăresc … un frumos manifest pentru viața noastră.

Anii ăștia am intrat în contact, în numele Ligii, cu partea militarizată a lumii noastre, mi-am revăzut foști comandanți și foști colegi și foști subordonați, fiecare cu viața lui, fiecare cu activitatea lui … Am devenit mult mai conștient de neajunsurile de ansamblu ale cadrului în care evoluăm, atât marina comercială cât și cea militară. Dacă e ceva care m-a frapat este că mai toți foștii mei colegi separă, foarte clar, partea materială de visul de altădată, visul care i-a îndreptat spre marină … Cu visul și dorința de călătorie și de cunoaștere am rămas noi, ăștia de la cheu, refugiați în amintiri și fapte vitejești care poate nici nu au fost atât de vitejești pe cât ne place să credem …

Și toate astea adunate la care s-a adăugat și faptul că sprijinul material a venit de la din ce în ce mai puțini oameni cărora la mulțumesc cu toată căldura de care sunt eu capabil și faptul că standardul la care a ajuns revista reclamă o prezență pe care nu o pot garanta mereu … ca să nu mai vorbim de controversa în care mă zbat de câțiva ani … toate m-au făcut să concluzionez că 4 ani sunt de ajuns. Chiar m-am gândit, dom’le, să vină altul și îi doresc tot succesul din lume … mi-am luat și la revedere în ceea ce am crezut eu că va fi ultimul editorial … am anunțat colaboratorii, pe cei care depun un frumos efort altruist care are ca rezultat revista Marea Noastră.

Dar n-a fost să fie … Știți, corect, mi-aș putea folosi timpul în folosul meu sau al familiei mele sau resursa financiară pentru altceva, dar, mă gândesc, viața nu are numai coordonate materiale. Mie mi se pare meseria de marinar cea mai frumoasă din lume … iar porturile mi se par lumea pe repede înainte, locurile unde se întâmplă orice, rapid, condensat … păi nu-i păcat ca toate astea să rămână zugrăvite prin presă de tot felul de puleți și toante, în goană după rating sau alt parametru important, gen fă-l pe ăla, sau pe ălălalt? Nu-i păcat ca o mie de kilometri de Dunăre să rămână neapărați de nimeni în fața prostiei autosuficiente a autorității de stat, incapabilă să înțeleagă ce plus de bunăstare poate aduce fluviul ăsta tratat cu insuficient respect? Sau portul Constanța, dorit de un primar maimuțoi și fanfaron, pentru a-l transforma în loc de joacă cu zmeul sau zmeoaicele?

Bun, acum nu sunt eu pavăză în calea tuturor și nici Liga nu are vreun drept de veto … dar Liga are legitimitatea unei entități care a tras marina după ea … cu succes, atunci când România era altceva iar Liga concentra un pol de aristocrație … bun, nu mai sunt condițiile de atunci, dar măcar putem atrage atenția, putem puncta deficiențe, putem, cu efort și cu noroc, ajuta la transformarea aerului shippingului românesc într-unul (mai) respirabil.

Da, n-a fost să fie … La adunarea de alegeri mi-am spus povestea, m-am arătat disponibil să ofer locul oricui se consideră apt să ducă mai departe ce s-a realizat, m-am lăsat insultat de amiralul de butaforie, peste care au mai trecut patru ani … nu fără efecte … parcă mi s-a părut mai mic, un pic … și-am fost ales din nou, președinte al Ligii Navale Române.

Mulțumind tuturor acelora care mi-au făcut complimentul de a îmi acorda încrederea lor … din nou … și acelora care nu mi-au acordat-o … pot să îi asigur că vom duce mai departe Liga și revista și maniera de comportament care exclude cenzura și reverența în fața celor care nu merită, exersând-o în fața acelora care își datorează reumatismul mării și fierătaniilor de nave.

Anunțuri

3 gânduri despre “Și-mi luasem și la revedere …

  1. Despre Liga Navala Romana:

    Intre anii 1948-1960: Nu stiu daca exista dovezi istorice despre Liga aceasta, in primul rand deoarece nimeni nu se gandea la acestea… in scurtul nostru trecut. Cel putin dupa anii gloriei socialismului.

    Candva, dupa asta, Ministerul Tr.Tc. a hotarat ca o Scoala de marina sa fie infiintata, posibil ca in continuarea traditiei marinaresti, insa ca fiind doar inclusa, dar nu prioritara.

    Prima promotie a S.M.S.M. (Scoala Militara Superioara de Marina) din Coiciu, Constanta – a cuprins doua Sectii (una Militara, alta Comerciala), din anii 1960-1964, care a promovat ofiteri de marina, la ambele sectii.
    A nu se uita faptul ca la anii ’60 armata (obligatorie) la marina era cea mai grea, sau cea mai indelungata – cea de patru ani, neintrerupti.

    A doua promotie a S.M.S.M. a avut un alt aspect:
    Promotia civila (sectia comerciala) cuprindea doar clasa lui Corneliu Mironescu (sef de clasa, comandant batalion) – cu program de Patru (4) ani de studii pana la promovare.
    Ministerul a hotarat insa, ca in 1962, sa fie infiintata o noua promotie – cea de Trei (3) ani, intre 1962-1965, in scopul acoperirii necesarului de cadre pentru cresterea planificata a Flotei NAVROM, la maximumul ei.

    Asa incat, la 23 august 1965, ambele promotii: una, Clasa de 4 ani a lui Mironescu, odata cu cele doua Companii (Navigatie si Electro-Mecanici) care intrasera cu un an mai tarziu (1962-1965), adica promotia de Trei ani – sa absolve la aceasi data, Ofiteri Trei, si Locotenenti in Rezerva.

    Deoarece cu totii am imbatrinit si cred ca nu ne mai pasa de micile infrangeri, mici ranchiuni, sau ce necazuri ne-or mai fi ramas din tinerete,
    ar fi cazul sa plecam capul si sa intelegem ce de fapt ne uneste.

    Probabil ca Liga Navala Romana ne va aduna de pe ale noastre drumuri si ne va ajuta sa vorbim unii cu altii, asa cum vorbeam acum 50 de ani!

    Mircea Mike Miclos, M.N.I.
    Durham, US.
    ______________________________________________

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s