Bacalaureatul azi …

Stau și mă întreb cam ce poate fi în capul unui demnitar al statului, presupus a fi expert pe probleme de învățământ, ministru, ministru și iar ministru, rector și para-rector, autor de manuale de limba chimie, posesor al unui brevet de invenție, cap luminat, care va să zică, pentru ca, la (aproape) vârsta senectuții, să fie în stare să propună, indirect, că direct nu-și asumă, o lege care să trambulineze repetenții bacalaureatului direct în anul întâi de facultate …

În afară de tot felul de explicații suculente despre băboaie date-n mintea copilului, eu nu îi pot găsi o justificare.

Ceea ce s-a întâmplat cu învățământul din România de după 1989 mie mi se pare crimă la adresa viitorului acestei țări. Modul de autorizare a puzderiei de stabilimente ale prostituției academice așijderea … Bătaia de joc la adresa plusvalorii academice este, la fel, crimă … Masteratele și doctoratele, hârtia și nu competența pe care acestea le presupun, au ajuns criterii pentru tot felul de indulgențe … titluri de ți se umple gura, creșteri salariale, acces în răsfățate structuri academice … Și normal, odată indicat drumul spre traiul bun, cum să nu ne umplem de tot felul de doctori în nimic … și doctori de nimic. Citeam, nu demult, în presă, că se propune accesul liber la toate nu știu câte j’de mii de lucrări de doctorat ale României post 1989 … Minunat …. vom vedea atunci, clar și fără echivoc, cât suntem de putrezi … și nu mă refere neapărat la plagiat, ci la cât de jos am putut coborî nivelul unui produs academic care se presupune al elitelor, nu … un produs despre care se presupune că aduce ceva nou științei, cunoașterii, cercetării, omenirii dacă nu vi se pare o exprimare prea bombastică …

Bacalaureatul … deci, în țara noastră de licee teoretice, sunt în jur de 200.000 absolvenți de liceu, sau pe acolo. Din ăștia, vreo treime s-au predat înainte și nu s-au prezentat la examen așa că competitori au fost 161.682. De bucurat, la final, au fost 89.666 … adică în jur de 40% dintre absolvenții de 12 clase. Eh … cam astea sunt cifrele de pe vremea lui Ceașcă, give some, take some. Tot cam atâția bacalaureat-am la licee teoretice și industriale, restul de juniori erau la școli profesionale sau, mai grăbiți, în producție și seral sau direct la șaibă sau pe ogoare și prim pomii fructiferi.
Dar atunci erau centre academice puternice, regional presărate prin țară … dorita industrializare a României Socialiste își tăia partea leului din cifra totală de școlarizare, de-aia erau politehnici peste tot și pe toate palierele și specializările … și construcții de mașini și roboți industriali și automatica, energetică, sudură, telecomunicații, AR, MR, chimie, de toate … Facultățile de amestecat prin ceață erau, dar nu erau … câteva mii de absolvenți pe an … 314 absolvenți la drept în 1990 … 314. La IATC cred că erau 6. Sau 8 … ASE câteva sute … Și cum, necum, țara mergea, nu vi se pare? Absolvenții de învățământ superior, adică oamenii care datorau statului contravaloarea anilor de școală erau, în totalitate, absorbiți. Iar sistemul era gândit, sau cel puțin așa dădea impresia … Pentru flotă, Navromul își prognoza necesarul de resursă umană … cifrele de școlarizare urmăreau rata absorbției ofițerilor care, la absolvire, erau anagajați și, funcție de pile, plecau la voiaj într-un interval oarecare …

Acum … acum toate sunt pe dos … Acum există mai multe locuri în facultăți decât promovați la bacalaureat … sistemul, odată piramidal, a fost viciat. Mai mult, nu există nicio corelare între sectoarele de activitate, oricare, dinamica și nevoile lor și ce produce malaxorul ăsta care este România universitară … Bun, plecată fiind economia centralizată și cincinalizată, lucrurile sunt mai dificil de estimat, dar tentative trebuie să existe, mă gândesc …
Am să mă refer la ce mă pricep … Înainte de 1989 aveam 302 nave maritime comerciale și vreo 60 de pescuit oceanic, plus o flotă de pescadoare mici, pe-aici prin bătătură … Resursa umană superior specializată era pregătită de un institut de marină care acționa la comanda socială a Navromului.
Numărul locurilor scoase la concurs în 1986, anul admiterii mele, la disciplina navigație, comerț plus pescuit, a fost de 45. La electromecanici, probabil dublu și-un pic … deci, cu atâta amar de tonaj la dispoziție și școlarizați de o companie care avea peste 6 milioane de tone, am fost cu toții în jur de 150 … Acum, nu mai avem flotă, dar avem acces spre flota lumii, ceea ce s-a făcut tot pe spatele vechiului institut, ale promoțiilor anilor 80 care au consolidat un oarecare respect pentru români. Nu mai avem flotă, dar avem două școli superioare de marină și două vocaționale, tot de marină. În anul 2008, anul exuberanței, noul sistem a excretat de 10 ori mai mulți absolvenți ca în 1990 … care unde navigă ei … păi, nu navigă ei, decât o mică parte, puținii norocoși care au brevetat. Majoritatea navigă pe la mall, barmani, dizeuzi, unul servea la MacDonald’s …

Iar situația de mai sus se repetă peste tot … 8000 de absolvenți în domeniul juridic în 2012!! Păi, cum sună, 314 , în 1990, vs 8000? Nebunie … Cine îi absoarbe pe ăștia, unde vor munci? Științe politice, școală inexistentă altădată, acum produce mii de absolvenți … Vi se pare că politica din țara asta se derulează după vreun principiu, cumva? Jurnalism, sub sută altădată, alte mii astăzi, taman acum, când media se redefinește din temelii …

Pentru mine și, cred, cei de vârsta mea, învățământ performant înseamnă liceu de matematică-fizică și facultate de stat … Fostele licee industriale botezate în fel și chip și facultățile private îmi sună absolut fraudulos … Bun, e în mod clar o idee preconcepută, lucrurile s-au tot schimbat și schimbat, licee de renume sunt fabrici de fițoși iar altele, foste industriale, au ajuns temute pentru rigurozitate. N-o să mă convingă nimeni, însă, de utilitatea antreprenoriatului academic, la noi, absolut nefuncțional.

Sistemul de dinainte era departe de a fi perfect, dar era funcțional. Din păcate, am fost, ca nație, cum am fost … probabil, prea învrăjbiți pe țara care ne scotea forțat la muncă patriotică sau la defilări sau cine știe pe unde. Odată eliberați de jugul asupritor, ne-am căcat pe ea pe unde am prins.

Revenind la bacalaureat … Cum, necum, proprietarii de stabilimente academice private și interesele de tot felul au identificat inamicul … examenul de bacalaureat. Acum e filmat, urmărit … Bun, nu e perfect, umblă vorba că s-au știut subiectele, că se filmează dar nu se ascultă, whatever … Faptul că face, totuși, 70.000 de victime arată că plutește o umbră de corectitudine … drept pentru care, să faultăm bacalaureatul, tovarăși … se purta și altădată, mai acu’ vreo șaij’ de ani, academicieni fără liceu terminat … și tot la chimie, o fi ceva cu chimia asta, dar atunci erau cazuri izolate, ale stratosferei comuniste. Acum se vrea sport de masă. Sper să nu se reușească …

Sper, în schimb, să se reușească o amplă campanie de marketing dedicată muncii … viața de azi oferă mobilitate, mult mai multe oportunități într-un mediu mult mai nesigur, volatil și agresiv, dar asta-i viața de azi, așa cum loc de muncă la absolvire, apartament și butelie a însemnat viața de ieri.

Cum dracu’ de-am ajuns de la bacalaureat la butelie nu știu.

Anunțuri

Un gând despre “Bacalaureatul azi …

  1. Se pare ca lucrurile nu stau bine. Totusi, istoria ne da de gol…

    Sulina Un colț de Rai:
    Fosta capitală a piraților de la gurile Dunării a devenit o amintire. În localitatea așezată pe o insulă, la capătul celor de 2.860 de kilometri pe care îi parcurge Dunărea de la izvoare până la Marea Neagră, poţi vedea o altă lume decât cea cu care sunt obișnuiți locuitorii de la orașe şi sate. Cele mai multe familii au bărci cu ajutorul cărora pescuiesc, ori merg la cumpărături în magazinele de peste Dunăre sau în cel mai apropiat oraş, Tulcea. De altfel, aprovizionarea se face numai pe apă. De pe vapoare se vinde benzina sau motorina. Tot de acolo se cumpără şi butelii de aragaz.

    Aliniate de-a lungul ţărmului, stau deopotrivă vapoare vechi şi noi, nave ruginite sau hoteluri plutitoare. Unele vapoare vechi sunt folosite de localnici drept locuințe. “Sunt navele unde erau cazaţi muncitorii de la fabrica de conserve sau de pe şantier. Acum locuiesc în ele cei care au rămas aici sau familiile lor”, explică un localnic.

    În 2014, la Gala premiilor Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, la categoria Producții de televiziune, “Premiul de excelență în jurnalism” a fost acordat unei echipe aparținând Trustului de Presă al Ministerului Apărării Naționale, formată din căpitanul Constantin Mireanu (realizator), căpitanul Marius Gheorghe (imagine) și maistrul militar principal Ștefan Bratosin (editor-imagine), pentru reportajul “Sulina. Un colț de rai”.

    “Am spus mereu despre acest reportaj că este unul de suflet, în care se împletesc, într-un mod cât se poate de fericit, povestea cu imaginile și muzica. Dar, ceea ce nu am spus încă este că uneori am impresia, și nu este un caz singular, că anumite reportaje au propria viață, că se nasc folosindu-se de noi, jurnaliștii, ca de niște unelte care concură la apariția lor” – căpitan Constantin Mireanu (Surse: Evz și Observatorul militar)

    Mai multe de vazut, in video de mai jos (clasat 9.8 din 10):

    http://feedproxy.google.com/~r/FilmeDocumentareOnline/~3/DHtln3dH5zs/?utm_source=feedburner&utm_medium=email

    M. Miclos.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s