Ecuația flegmei …

Mă întreb câtă lume își imaginează ce este de făcut pentru a reuși organizarea unui eveniment așa cum este regata velierelor mari, cea care se desfășoară as we speak la Constanța … Bănuiesc nu foarte multă … n-ar avea de unde. Proiecția cetățeanului român, asta care ne-a reușit după douăj’ de ani de post comunism este amară … avem mentalitate de veșnic angajați la stat, fentând responsabilitatea și transformarea și noul în orice, suntem dependenți de circ ieftin, visăm aifon la cartelă și beemve deși suntem restanți la întreținere și nicio realizare pe care am putea-o avea nu egalează orgasmul avut când moare capra vecinului … așa că, de unde veliere, regată internațională sau organizări de mega evenimente nautice …

Judecând orizontul maritim din România, regata asta a velierelor mari este un eveniment pe care nu-l merităm … nu-l merităm deși avem unul dintre puținele veliere mari rămase în lume. Construit la Blohm & Woss, șantierul naval care a pontat și Bismark și Tirpitz și alte zeci de borne ale istoriei navale a lumii, bricul, de fapt, bark-ul Mircea ne poziționează într-o companie selectă … Noi … noi nu avem mai nimic … nu mai avem nave comerciale, alea militare sunt cum sunt, într-o plutire inofensivă, să zicem, nu mai avem administrație maritimă, avem o autoritate portuară care se dorește înșfăcată de Bonduelle Robin Hood Mazăre și așa mai departe … una peste alta, suntem de hândel … dar îl avem pe Mircea. Bun, să știți că nava asta nu a avut o viață ușoară în ăști 75 de ani sărbătoriți astăzi … A avut parte și de ceva ani pe la ruși, pradă de război, deh … era șă fie și tăiată, la un moment dat, înainte de retehnologizarea din 1966 – 1967 … era să se și scufunde în drum până acolo … iar post revoluție a avut parte de o reparație capitală la Brăila, dar asta după ce s-a constituit într-un semn de întrebare pentru oarece căprari luminați … oare ne-o mai trebui … da’ nu ne costă cam mult … da’ nu … ?

În fine, azi îl avem pe Mircea și nu știu cum, dar mi se face pielea de găină când mă uit la el, dom’le … suplu, maiestuos … un simbol al unei marine care nu mai există, cu ofițeri domni și nobili și uniforme cum nu mai sunt … fiecare părticică de navă este o dovadă că altădată, oamenii știau să pună suflet în munca lor … corpul nituit, curbat poetic și puntea de lemn de tek și prova aia demențială … Astăzi, navele sunt, pur și simplu, altfel … otova, făcute la limita rezistenței, mai mari și mai mari și mai aseptice și mai fără sulf consumatoare și parcă navigația nu mai e navigație. De fapt, ce parcă … sigur.

Buun … existența lui Mircea sub pavilion român este un compliment nautic de care beneficiem, deși nu-l merităm și, poate, nu-l apreciem la adevărata valoare … Auzeam acum vreo două ore la televizor un atârnător d-ăsta eternizat prin emisiuni și care își dă cu părerea despre orice, cum am rămas noi cu același etern Mircea și cum nu avem nimic mai nou cu ce să ne lăudăm … un bou, ca mulți alții.

În fine … Regata a izbucnit dintr-o nebunie a unor oameni frumoși la suflet. Au fost mai mulți care s-au ațâțat unii pe alții și toți l-au stârnit pe Gabi Comănescu gesepe, promoție ’89 la școala de haiduci de Coiciu și energia astfel creată a avut rezultatul de azi … rezultat la care a contribuit toată lumea noastră, fiecare cu ce a putut, unii mai puțin, alții cu mai mult, câțiva cu foarte mult …

Și cum, necum, de joi au început să vină velierele … mai timid, două … vineri, mai multe … și azi, cea mai mare, Sedov, 118 metri. Sunt acostate în dana de pasageri … totul e curat și pus la punct și organizat. Ca om care a organizat ceva evenimente la viața lui, pot să spun că ce este azi, la regată, bate orice am văzut până acum în România.
A venit și președintele, normal, să-l decoreze pe Mircea, că Mircea e sărbătoritul, aniversează 75 de ani de pavilion român … 75 de ani de rezistență în munții de indiferență ai statului … Vine garda, cu Gabi Moise comandantul în frunte. Primește pavilionul, pleacă garda, se duce să-l arboreze la pupa navei. Se rezolvă, iar președintele închide ceremonia cu un discurs.

N-am să comentez discursul președintelui. Sunt subiectiv. Și, cred, sunt cam tolomac … l-am auzit de zeci de ori vorbind despre vapoare și comandanți și școala de marină și de colegi și așa mai departe. Nu știu cum, dar mă emoționez de fiecare dată, deși nu-mi spune nimic nou. Am exact aceeași senzație pe care o aveam la plăcile despre voiaje și vapoare ale tatălui meu … îi știam colegii, poveștile, poantele, înfloriturile, tot … chiar și așa, de fiecare dată când îl auzeam, rămâneam cu gura căscată și trăiam fiecare manglă de parcă n-aș mai fi auzit-o.
IMG_0272
Băsescu apreciază nava, se vede după cum a acentuat fiecare cuvânt astăzi. Se vede că a apreciat școala, militarizată, așa cum a fost ea. A pus accent pe validarea pe care ți-o dădea Mircea la voiaj … la fel zicea și taică-meu, la fel o zic și eu, acum … Dar, din păcate, toate se opresc aici. Școala nu mai e militarizată și, de fapt, nu mai e școală … camaraderia, bărbăția sau alte valori care nouă ne sună în minte ca importante, ne sună numai nouă. Generațiile care vin după noi gândesc altfel … mult mai pragmatic, mult mai direct, mult mai superficial, în general, mult mai eficient, câteodată … Școala de marină ne-a dat un bagaj cu care ne-am descurcat, cu care ne descurcăm, încă … din păcate, nu ne-am descurcat în a transmite ce mai e util din bagajul ăsta … și, uite așa, ne vedem în situația de a ne raporta mereu la trecut și de a nu programa viitorul, cumva, să existăm ca breaslă și peste ani.

Finalul apoteotic este de un grotesc prost gust … Cetățeanul domiciliat la cartierul de containere al lui Bonduelle, un tânăr de 39 de ani, șomer, încearcă să-l flegmeze pe președinte. Lumea a sărit să-l spurce, sepepeu’ l-a pus jos și l-a luat în custodie. Asistența se scandalizează, presa la fel, oamenii se întreabă unii pe alții dacă ce-au văzut e adevărat … Da, e adevărat, domnilor … Munca de un an de zile a colectivului lărgit, banii cheltuiți, timpul și energiile tuturor nu mai contează. Regată? Veliere? Ne lăsați … Mircea? Cine e Mircea ăsta? Totul a devenit ecuația cu o singură necunoscută a flegmei … Iar necunoscuta poartă numele de respect.

Anunțuri

2 gânduri despre “Ecuația flegmei …

  1. Un emotionant eveniment petrecut la Perla Marii Negre…

    Contrastul intre ce reprezinta aceasta regata: parada a vremurilor bune, cand a fi fost roman si marinar nastea mandrie – si ce in realitate se petrece in locurile sfinte si in viata marinarului roman in zilele de astazi, aceasta disproportie si cadere in neant – te pun pe ganduri si-ti dau lacrimile, pe cuvant!

    Cred c-am spus destul.

    M. Miclos – marinar pe duca.

  2. Stai linistit ca s-a facut si calculul de stabilitate in cazul in care 7,4 milioane de cetateni l-ar fi FLEGMAT in mufa pe IDOLUL TAU .
    Cica ar fi iesit cam 8 metri cubi de FLEGMA suficienta sa-l inece pe el si pe toti PDL-ISTII PMP-ISTII SI ALTE CREATURI BIZARE CARE l-au pupat si inca il mai pupa in BAS pe CHIORU.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s