Bine era odată … vrem și azi

Eu am ajuns la concluzia că ne-a plăcut prea mult comunismul, nouă, românilor … Nu neapărat comunismul, ca ideologie, cât beneficiile lipsei de responsabilitate pe care ți-o conferă absența actului de proprietate pe orice … Istoria menționează cifrele notabile ale comunismului în România … 8 mai, ziua Partidului Comunist, 30 Decembrie, ziua Republicii, 6 martie, Petru Groza, 1965 venirea lui Ceaușescu și încă alte câteva … Eu consider că ziua cu adevărat de ținut minte și de spurcat este 11 iunie 1948, data în care s-au naționalizat principalele mijloace de producție și s-a definit proprietatea întregului popor … din momentul ăla a fost creat conceptul, dus spre perfecțiune spre finalul anilor ’80, al frecării mentei la stat, a fugii continue de răspundere, a lipsei de asumare. Iar conceptul ăsta se pare că nu ne părăsește nici în ziua de azi … când cetățenii României așa zis capitaliste venerează locurile de muncă la stat …

De unde și până unde pornirea mea de a scrie pe acest subiect … păi, uite-așa, în calitate de consumator, de user al sectorului privat cu mentalitate de frecător de mentă la stat …

Sunt, cred, mai mult de zece zile de când căutăm o firmă … poate avea și un angajat, și jumătate de angajat, și jumătate de sfert de angajat … o firmă, deci, care să se ocupe de partea electrică la o navă mică, mică. A fost operată de cowboy d-ăștia de apă dulce, fără disciplină și fără respect pentru proceduri … și toate sunt alandala … Sună alarme prin mașină ca la pompieri, un motor nu se oprește de la distanță de la boton, ci de la cheie, indicatoarele de azimut la elice (plural, două, mind you … ) funcționează și nu funcționează, ecranul computerului de pe babord face un black-out de frumusețe când și când … nava a stat doi ani, trebuie luată cu binișoru’ … bun, ați înțeles, electricieni, electroniști, whatever …

Am vorbit cu două firme … corifeii electrotehnicii în portul și anume Constanța … Vin cu niște fețe de-astea de apostoli asceți, spiritualizați, veniți în vizită printre mogâldani să-i lumineze și să-i aducă pe calea cea bună … Unul dintre ei, tartorul, după vârstă și salopeta cu dungă, cu schema indicatoarelor în mâini, mă întreabă dacă am schema … zic, bre, te ții de ea strâns … A, da’ asta-i de pe internet … așa, și? A, dar noi lucrăm profesionist … Lucrați un căcat, spun, plin de diplomație … Parcă sunteți pe vremea lui Ceașcă … ați venit trei, vă dați balene-n polonic și-mi spui, cu mare emfază, ce eu știu de 5 ore … Păi, fără scheme nu discutăm … el, cu ea în mână fiind … ce să … m-am predat, angajat într-o luptă fără sorți de izbândă …

Am scris la Olanda … a dat omu’ ăla și indicatoarele și indicații, cum vine, pe unde vine, de ce vine … fără scheme, zice, că le găsiți pe site … Păi să nu te duci să le dai marilor specialiști cu electronica în creștetu’ ăla de bovină?

Era mai bine-n comunism … unul cu sapa, șapte cu mapa … două lipituri, o măsurare, o letcon, un măslină, gata ziua de muncă, gata luna de muncă … treij’ de zile de concediu pe an, o săptămână la Olănești, moca, vara la Eforie Nord la sindicat, nămol, gata anu’, gata cincinalu’ … hai, dreacu’, la pensie, să nu mai facem nimic …

Și … uite-așa a mers și-a mers … că stai și te întrebi de ce s-au bucurat că l-au împușcat pe Ceașcă. În ziua de azi, toată suflarea din România își vrea angajate odraslele la stat, băieți buni și fete de mare perspectivă, absolvenți de particulară, toată lumea vrea la stat, în administrație, la vreo autoritate … salariu mic, da’ nu ne batem capul, mai o primă, mai și a doua … mai pică o cafea, o ciucalată, nu ne plângem.

Nu … plângem unii dintre noi, în schimb. Și atitudinea față de muncă nu e singurul lucru de care să te plângi … Am dat o groază de bani pe două indicatoare de căcat, cu două potențiometre din același material, toate fabricate în Olanda … Numai în Olanda. Păi, da, că noi am ajuns colonie, noi nu mai suntem în stare să facem nimic … aparate de măsură, capace de canalizare, nimic, toate se importă. Fabricate în România mai sunt prea puține, materia primă … cheresteaua și, dacă avem noroc și plouă când trebuie, cereala … în rest …

Și ăsta-i doar începutul … Politehnica, creuzetul de altădată, desființează facultăți, admite fără examen și produce absolvenți fără competențe. La ce ne putem aștepta? Bine că vrea toată lumea la drept și consilier juridic la stat … Deci, în concluzie, tare ne-a plăcut comunismul …

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s