Portuarul Bonduelle …

De când cu facebook-ul, am un rezervor de aduceri aminte … am ceva direcții predilecte de vânturat … clădiri interbelice, România anilor ’80, nave românești, șantiere navale, institutul de marină … mă rog, nu mă plictisesc. E, stând într-o seară la împușcat timpul, găsesc pe Turism de altădată un chip cunoscut … foarte cunoscut.601909_461486530595043_540004601_n

Mazăre pe munte … 1985. Apuseni. I-auzi, domnule … în anul întâi de Institut aveam un gradat de anul IV de la bacteri, bucureștean … bucureștean dement, aș putea adăuga, întruchiparea peste ani a nazistului perfect, mergea pe munți, alega la patrulă, în fine … Bobby … Odată depășită perioada de instrucție, am ajuns prieteni și mi-am adus aminte că mi-a povestit cum în vacanța de vară de dinaintea anului în care promoția mea a intrat în școala de marină, s-a întâlnit cu un puștan haios și sportiv pe munte, prin Apuseni, că a dat și ăla la școala de haiduci, dar la mecanici și că-l chema Mazăre. Văzând poza asta mi-am adus aminte de povestea lui Bobby și mă gândeam ce mică e lumea, de fapt.

Revenind la poză … dom’ primare avea înfățișarea și postura caracteristică liceenilor anilor optzeci, cu freza bros lacrimă și chică la spate … jambiere și rucsac și cort și alte acareturi … și mă frapează cât era de normal omul ăsta atunci. Și era normal, că, din ce știu, a făcut liceu de matematică fizică, adică de deștepți, a intrat printre primii la Institutul de Marină, ceea ce nu era puțin lucru la concurența aia … și a supraviețuit în școala militară de marină fără să împuște pe nimeni sau să conducă vreo revoltă. Eu fiind la navigație, nu ne-am cunoscut înainte de ’89, ori nu-mi aduc aminte. Mai bine l-am cunoscut pe Nicușor, zis în intimitate și Hunter, cu care m-am încăierat cum am dat ochi unul de celălalt, miza fiind exact privilegiul de a ocupa un teren de fotbal după instrucție.

Ce s-a întâmplat cu fostul licean și institutar Mazăre după 1989 ține de umorul pe care viața ni-l rezervă câteodată … Știți, până la un moment dat, făceam greșeala de a privi oarecum depreciativ traiectoria domnului politician Mazăre … mă gândeam, ce mare căcat a făcut ăsta … putea să aibă o carieră frumoasă pe mare, fără să se irosească făcând pe ziaristul sau vorbind la propria-i televiziune … din ce îmi aduc aminte, nici nu-l puteam urmări, schimbam programul. Când am auzit că a ajuns deputat în ‘96, parcă am ridicat o sprânceană … m-am gândit, ce dracu’ știe ăsta, la 28 de ani, despre legi, politică … la vremea aia eu mergeam pe mare, eram secund, devenisem părinte, mă pregăteam să ajung comandant, altă viață, alte date ale problemei … Cât am mers pe mare, până în septembrie ’99, auzeam de el când și când, îl mai vedeam pe la televizor cât eram în țară, mă uitam la el ca la o chestie zgomotoasă inexplicabil … când se mai filma el pe la tribuna parlamentului înfierând proletar pe unul sau pe altul mă întrebam ce are de e așa de supărat și mânuie el cuvinte așa mari, de unde știe el tot ce bălărește pe acolo.

Bun, viața a avut partea ei comică, ulterior tragică și în ceea ce mă privește. În ’99 am rămas la uscat, am fost rămas la uscat, mai bine zis. Eram directorul portului Constanța când Mazăre, colegul meu de la facultatea vecină și prietenă din Institutul de marină, a ajuns primarele Constanței. L-am votat, recunosc … nici nu aveai cu cine altcineva, să fim serioși. Mihăieși, alesul care a legiferat nănicul la prânz, Baltă, de la PSD, nu era și Vișoianu, omul care a dus standardul funcției de director al portului la nivelul unui șef de sală de cantină? Parcă era și el … În fine, a ieșit Mazăre. Primarul Mazăre. Iar recunosc, m-am bucurat pentru el, m-am bucurat pentru noi, decrețeii absolvenți de institut …

Cred că nu m-am putut înșela mai tare niciodată în privința unui om politic … că om politic este, știe joaca … o știe bine. Se mișca exact în siajul tarelor de caracter ale adunăturii care e populația Constanței … mocangii, na pachete, până vă săturați … fițe și bășini, na cluburi și vestale și samba și poze în oberst’ nazist și mașini de epocă sau de ne-epocă … și evoluând pe această orbită, are șaptej’ la sută. Dacă prin absurd, în ultima săptămână înainte de un scrutin local, Mazăre cade cu avionul sau cu parapanta sau anunță că nu mai vrea să candideze, apăi Mazăre tot iese primar în Constanța … asta în condiția în care, dacă întrebați orice constănțean cu creier, o să primiți răspunsul că orașul nostru a ajuns o vomă … Că vomă a ajuns …

Constanța este un oraș care nu are o urmă de concepție de management urban, este orașul căruia îi mai lipsește puțin până își pierde identitatea arhitectonică, este orașul fără un bazin olimpic de înot, orașul fără terenuri de sport. Constanța este orașul în care au crescut blocuri la doi metri de alte blocuri, este orașul fără vegetație și fără parcuri …

Deciziile proaste ale primăriei lui Mazăre sunt destul de dese și ample … cred că nu mai sunt multe orașe din lumea asta în care s-a înlocuit un mod ecologic de transport cu unul poluant și cred că este singurul oraș situat pe-o coastă a lumii considerate civilizate care permite unui schelet de construcție să stea neatins, mai mult de 10 ani în zona portului turistic …

E, și acu’ după ce-a făcut o tragedie dintr-un oraș relativ decent construit cum era Constanța de dinainte de perioada Mazăre, lu’ dom’ primare i s-a pus pata pe portul Constanța. Nu știu la ce-i trebuie … probabil că vrea să-și pună condurul pe ultimile beregate care au tupeul să mai lase sânge să circule fără să-l întrebe, pe operatorii portuari. Am așteptat cu oarecare interes mare emisiune protevistă care, adeptă a iubirii de Românie, a iubit și portul Constanța zilele trecute. Mă rog, portul, emisiunea ar fi trebuit să poarte P de la publicitate, ca să fie în ton cu mesajele. Despre port și trecerea lui într-o parte sau alta o să avem ocazia să mai vorbim. L-am văzut pe dom’ primare, în schimb … am realizat că, în definitiv, vremurile în care vorbea revoluționar de la tribuna parlamentului nu s-au schimbat foarte mult … vorbește la fel de revoluționar despre lucruri pe care nu le cunoaște. Din păcate, postura electorală pe care și-a câștigat-o, îi dă o anvergură pe care n-o merită … are posibilitatea de a se exprima, de a cere și de a primi jucării a căror proastă folosire ne va afecta pe toți, ăștia, câți am mai rămas pe meterezele shippingului autohton.

Știți de ce-mi pare rău … Îmi pare rău că de la înălțimea unde Mazăre s-a cocoțat în cultura electorală a Constanței, un primar bine-intenționat ar fi putut să reformeze cu adevărat acest oraș. Marile proiecte de infrastructură, sistematizările și eficientizarea urbană devin posibile în dictaturi sau în circumstanțe electorale de acest gen, în care se pot lua, în numele interesului public, hotărâri poate dureroase pe termen scurt. Nu e cazul cu fostul licean din fotografie, cu puștanul ăla haios întâlnit de fostul meu gradat prin munți. Din păcate s-a transformat într-o chestie când verde, când roșie sau roz, într-un om între două vârste căruia nu-i mai stau bine acrobațiile astea cu tentă macho cu domnișoare cărora le putea fi tată de o bună bucată de vreme … omul a devenit un produs eminamente politic care acționează fără o umbră de sentiment pentru acest oraș.

Iar după cum se vede treaba, după cum sistemul pe care îl stăpânește, a reușit să impună din partidelor aparent adverse, contracandidați semianalfabeți sau cu stagii profesionale dubioase, slabe șanse ca următoarele două cincinale să ne ofere vreo surpriză la primărie. Păcat. Și-mi vreau votul din 2000 înapoi …

Fotografia descărcată de pe profilul Turism de altădată/Facebook.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s