Bacul României reale …

Vineri, încă întuneric … în drum spre Iași, via Brăila. Dacă am drum în sus, up country, fac ce fac și o iau pe la Brăila. Pentru mine, Constanța – Brăila înseamnă drumul spre vapor a două generații de Mironești … E și drumul mai scurt, e și gol, are și o trecere cu bacul … cel mai important e că mă întoarce în timp, când îl făceam în vreo mașină plină de băieți spre și dinspre tură, cu hăhăială și plăci de vapor …

Știu pe de rost drumul … Ovidiu, spre Tulcea … la două cantoane, vira stânga, Slava Rusă, Slava Cercheză, Cerna lui Panait Istrati, Măcin … Smârdan, gata, ajungi la bac. Stau și mă gândesc, nu s-au schimbat chiar multe ultimii douăj’ de ani … casele, poate doar mai viu colorate, în general aiurea, roz, sau vernil, dar în rest … la fel de dărăpănate, scunde, parcă te-apasă numai uitându-te la ele … Bun, mai sunt și excepții, lipovenii din Slava Cercheză, tractoarele cu barbă transhumanți prin Italia sau Spania, și-au reinvestit banii adăugându-și module din beton și termopane la casele din chirpic de odată … ici, colo, vezi și câte-un Fiat sau Seat cu număr de afară … Una peste alta, același căcat, cu puțină spoială …

Ajungem la bac, 06.42 … Bac, un fel de-a spune, sunt mai multe, vreo 4 perechi, cred. De regulă, când apare o mașină, se activa câte-un aborigen, dirijându-te energic spre care bac s-o iei, acum a dispărut acest frumos obicei, sau o fi prea devreme …

Are o față … mamă, ce față are … a răsărit de după cotețul taxatoarei de la bacul spre Brăila. Mă uit la el … la vreo șaij’ de ani, răpănos, cu mustață și fes pe cap. Nu vă supărați, care trece primu’? Ăla, arată un deget mizer, direcția în care se ghicește un bac adormit, fără țipenie de om la bord. Da’ orice faceți, tot la 7 jumate pleacă … puneți pariu? Bre, dacă zici mata, ce rost are să ne aventurăm … Mi-a câștigat atenția, îl scanez … o geacă, blugi parcă bleu, rupți și jegoși. Se aventurează în niște explicații … se exprimă prețios, vrea să arate că nu-i chiar cum îl recomandă țolu’, ocazie cu care arată că are fix doi dinți galbeni în gură. Trec câteva minute, alt bac arată ceva activitate și strigă să procedăm. Cotoarba bătrână dă din umeri și-o ia agale spre bacul bun, pescuind la un moment dat o sacoșă jegoasă aninată de ghidonul unei biciclete rezemată de un mal de pământ. Urcăm, suntem prima mașină … frig, două grade, ziua nu s-a dat jos din pat. Covrigi prrroaspeți, cafea caldăă … covrigi prrroaspeți aveem … Cine avem, oare cine, oare cine … potlogarul doct și aburitor, cu sacoșa aia pescuită din praful înghețat. Sacoșa e o minunăție în sine, el o ține de toarte, adevărat, dar toartele trec printr-un covrig împletit, mostră la ce are înăuntru. Cafeaua nu se vede dar mi-e și frică să-l întreb de unde-o scoate …
IMG_0097
Până la plecare, confiscă spectacolul … dă relații tuturor, gâjâind elocvent, bălăngănind din sacoșa sugrumată de covrig, explică cum e cu bacul, face poante. Timpul trece, se face 7 jumate … odată îl vad la geam, mestecându-și buzele pe sub mustața plină de resturile vreunei mese … Șefu’, te-ai uitat la ceas, da? E și juma’ … Păi când eu spun că-i negru, e negru … Mă rog, era de discutat aici, ca să fixăm ce era exact negru … el, covrigii, cafeaua advertizată dar nescoasă la vânzare, bacul sau haina de pe el … Cert e că a vrut să aibă ultimul cuvânt în relația cu mine, să-și puncteze valoarea. L-am lăsat să fluture victorios din mustață pe malul Smârdanului bălăngănind punga … sugrumată de covrig, așteptând alți pasageri pe care să-i îndrume greșit, probabil.IMG_0098

Asta-i România reală, din păcate … o țară încremenită într-un traseu descendent cu oameni incapabili să facă față noilor date ale problemei … Drumul până la Iași and back nu face decât să confirme. Relativ puține tiruri, localitățile încremenite … Silozuri noi, nu, urme de fostă vegetație, construcții dărâmate pentru fierul vechi din betoane și poliție la greu. Ce paradox, domnule, păduri tăiate, fier vechi furat din betoane, capace de canalizare lipsă, dar poliție la pândă, peste tot … radare, filtre, de toate pentru toți.

Din păcate, nu merge ca poliția să asimileze întreaga populație, mai trebuie să fie și unii care să muncească …
Întreaga lume s-a schimbat post comunism, nu numai România. Reduși la covrigi prrroaspeți, noi suntem printre victime, se pare.

Anunțuri

2 gânduri despre “Bacul României reale …

  1. Tot citind, am am avut senzatia ca va insotesc pe acest atat de batatorit drum, apoi am condus cu atentie pe panta de coborare spre bac si, mai ales, la obloanele acelea, niciodata la acelasi nivel cu cheul, nici la urcare pe bac si nici la coborare. Contemplatie, liniste, pe timpul traversarii Dunarii !…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s