Irelevanți …

We’re an Irish band, we come from Dublin City, Ireland … Like all cities, it has it its good, it has its bad … this is a song called Bad … Pam, pam, satelite of love, satelite of love …Live Aid Concert at Wembley Stadium

glăsuiește Bono … un Bono de 25 de ani, cu creastă și coadă și cizme cu toc … Și era treișpe iulie optzeșcinci … după amiaza, seara devreme … And I was a Romanian boy seventeen years old … stând pe o bucă pe o canapea acoperită cu o covertură moale și puțin cam mirositoare, în camera bunicilor unui vecin și prieten, cu televizor alb negru setat pe bulgari … care bulgari transmiteau live Live Aid … mâncare pentru Etiopia … noi, nu. Noi nu dădeam meciuri, nu dădeam campionate mondiale, noi eram prizonierii societății socialiste multilateral dezvoltate. Chiar aș fi curios ce căcat de program a avut televizuina română pe 13 iulie 1985 …

În fine, ce zice Bono, mai zilele ăstea … că U2 devine irelevantă pentru industria muzicală. Stau și mă gândesc că are dreptate … încet, încet, muzica lor, mesajele lor, versurile și ritmul, toate devin o ștampilă vintage care certifică o altă eră, o eră în care lumea își îngăduia să mai și respire … O lume cu prespălați bufanți și tunsori și coafuri țicnite, cu Eddie Murphy tânăr și Bruce Willis cu păr și Stallone fără botox … În 1985 industria muzicală și-a permis să confiște o zi din viața lumii și să concerteze la Philadelphia și pe Wembley pentru o Etiopie înfometată și plină de toate bolile din lume … A existat această nobilă și frumoasă pornire … și i-au strâns pe toți și au ieșit două producții belea, scoase în decembrie ’84 și-au clădit peste și-au creat orizontul de așteptare și în iulie 1985 planeta a cântat pentru Etiopia …

Despre ce Etiopie am putea vorbi acum, nu-mi imaginez … artiștii sunt altfel construiți, pe facebook și tweeter … nu mai vorbim de oameni plecați de jos, prin cârciumi și baruri … sunt lansați direct în eter și fotoșopați și retușați muzical prin studiouri și bașii sunt eminamente electronici, perfecți, dar văduviți de povești …

Boh … are dreptate Bono. Au devenit irelevanți. Devenim irelevanți cu toții, probabil. Sper să n-ajungem ca-n Demolition man, când Sandra Bullock îi povestea lui Stallone cum e cu făcutul dragostei în anul doo mii șaij’ nu știu cât … în subconștient și no fluids exchange … puah …

Cert e că lumea se învârtea mai încet. Irelevant, acum se învârte mai repede … prost.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s