Coana Aurica

Sună telefonul, eu în ședință cu experții colegi. Mă chiorăsc la ecran, cum o fac din ce în ce mai des, din păcate … nevastă-mea. Da, am treabă. Bine, a murit Aurica, am vorbit cu maică-ta. Îmi pare rău, asta e. Da, pa. Pa. Ședința se reia, reluăm programarea în simulatorul de navigație și uit de Aurica care doar ce murise.

Aurica … Aurica era locatarul din casa noastră de la Breaza. De lângă Breaza, mai precis. Acum parcă o mie de ani, imediat după 1989, mânat de o bruscă și absolut inexplicabilă pornire de fermier, taică-meu s-a apucat să călărească munții să cumpere un loc de casă, de cabană, de gospodărie, de orice … Și tot căutând, făcu o pană în dreptul unei idilice așezări prahovene unde, peste câteva zile, pentru vreo doo mii de dolari a cumpărat un deal. De la o babă.

Eh, neinspirată roată să se lase pătrunsă de un piron tocmai acolo … Niciodată n-am sesizat poezia din așezarea aia feudală, parcă, chiar și azi. Plină de puturoși și bârfitori și hoțomani … la câțiva ani după ce am devenit stăpâni de deal, văzând noua construcție de care ai mei se apucaseră, ne bate un popă la ușă, că el e moștenitoru’ lu’ tat-su și vrea bani … Băboiul avusese un boschet de soț, cu care se împuiase, dar boschetu’ murise cu vreo douăj’ de ani în urmă, parcă se și despărțiseră înainte, iar ea era unic moștenitor … da’ pe popă, văzând bani mișunând prin zonă, îl năpădise grija de moștenirea neamului … Proces, cheltuieli, s-a rezolvat, într-un final … exact cât să-l apuce sictirul pe taică-meu, care n-a mai dat atenție dealului și casei care s-a înălțat și nu s-a terminat nici până azi. Casa, că dealul era gata.

Casa, așa neterminată cum e, generează cheltuieli … a stat ea de capul ei un an, sau doi, cât trăia și taică-meu, cel fermecat de locul cu pricina. Bineînțeles, aborigenii din zonă, s-au îndestulat cu lemne, cu una, cu alta … și așa, ai mei au apelat la coana Aurica, o cucoană din zonă care-i mai ajutase și înainte și-au mutat-o în casă. Îi plăteau toate cheltuielile și îi mai puneau căteva sute de lei femeii care, din pensie, nu strângea mai mult de trei, patru sute de lei pe lună.

Parc-o văd … nu foarte scundă, cu ochii mici și mobili, slabă moartă, cu fața scobită și mâinile și degetele ca nișe ghiare, adusă de spate dar cumsecade și atașată de ai mei … chiar și de taică-meu care nu era un gingaș și după două șprițuri devenea foarte inventiv și plin de miștouri și caterinci corozive … Tot timpul ținea lună în casă și se bucura când mai dădeam pe acolo, la casa noastră care era mult mai mult a ei decât a noastră … Nici n-am știut vreodată ce a făcut în viața ei și cu ce s-a ocupat … Știu că fusese măritată, sau mai era, dar, ca orice femeie din zonă și-a luat omor de la bărba-su, avea casă, dar stătea la noi în casă, avea copii mari, din care unul, Gabi, aproape de vârsta mea, a tras și ăla ceva lozuri pe dos și-a sfârșit tot la noi în casă … Un om tăcut, curat și trist.

În noiembrie am dat o fugă pe-acolo … am stat doar o noapte. Aurica ne-aștepta cu ușa deschisă, frângându-și mâinile alea îmbârligate și scuzându-se că nu era mai cald, dar vroia să facă economie la lemne … Tot curat în casă, lună … La plecare n-am scăpat fără să ne umple de mere … avem niște meri, pe acolo … mai veniți … Da, Aurico, sigur …
N-am mai apucat. Aurica s-a decis să moară. Maică-mea, întoarsă pe dos, s-a încotoșmănat până la poștă și i-a trimis lui Gabi 5 milioane, să aibă de înmormântare, cerându-și scuze că pe zăpada asta nu poate ajunge și ea. Și gata … Coana Aurica se odihnește și sper, că măcar acum, să n-o mai doară mâinile și degetele ălea îmbârligate ca niște ghiare …

Epilogul interesant … Săru-mâna, doamna Mironescu. Da, Gabi, cum a fost? E, cum să fie, ne-am descurcat … nici nu știm cum să vă mulțumim pentru mama … Ți-au ajuns banii, mai e nevoie de ceva? E … Spune, măi … Știți, au ajuns de toate, mai puțin că am rămas dator 2 milioane la popă …

Dom’le, eu recunosc smerit, nu sunt bisericos … și, dacă mă introspectez foarte tare, nici măcar foarte credincios nu sunt. Eu am învățat la școală că pionierii sunt corecți și nu mint și ajută babele care trec strada și nu vorbesc urât la vecine, nu m-a învățat nimeni să îndes cruci și să belesc ochii străpuns de o transă enigmatică la trecerea pe lângă vreo biserică. Și, știți ce, chiar cred că religia este opiu pentru mase … și cu cât masele mai idioate, vezi România, cu atât rolul bisericii mai amplu. Îmi aduc aminte foarte exact, când eram la școală în Anvers, când ne-au întrebat care, ce religie are, să știe ce meniuri ne dau la masă, 3 din 4 belgieni erau atei. Bun, Belgia e o țară unde peste 60% din populație vorbesc 4 limbi, greu să le explici ălora că dacă stau la coadă două zile de sfânta Paraschiva o să se elibereze de necazuri …

La noi, care suntem o țară în deficit de orice și unde politicul, sesizând biletul câștigător cu religia, speculează și finanțează din bani publici năzbâtiile la afaceriștii ăștia sutanați, e simplu. Ia uitați ce spelndidă risipă … catedrale de juma de miliard de euro, ca să aibă enoriașii un’ să se dea cu capul de pereți că nu câștigă la 6 din 49 … fast, păduri, biserici peste tot … Umblă ca milogii prin case să sfințească de nu știu ce sărbători, bolborosind pe repede înainte cu gândul la ce le dai …

Hai să facem o paralelă între câte școli s-au construit după ’89 și câte locașe de cult … câte terenuri de sport, câte stadioane, câte bazine de înot … Cred că raportul e unu la zece …

Și când e să moară vreun amărăștean, cum e coana Aurica, pentru care viața n-a fost vreun compliment, tovarășul afacerist de popă, costă cât jumate din bugetul de înmormântare … și probabil ar trebui să fim mulțumiți că a lucrat pe datorie, nu?

Epilog la epilog … Să vedeți ce șut în cur îi dau eu ăstuia când ajung pe acolo …

Anunțuri

4 gânduri despre “Coana Aurica

  1. Au trecut 2 luni. Sper ca si-a primit sutul acel popa. Astia il vand pe Dumnezeu in felii si cubulete. Nu-i de mirare ca nu-L mai cunoaste aproape nimeni. E mai bine sa fii ateu decat sa ai de-a face cu astia imbracati in rochii negre.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s