Dilema contabilă …

Dom’le, mărturisesc sincer, am o dilemă … o dilemă contabilă … și am această dilemă motivat, adică am o scuză. Scuza mea este că sunt o persoană care, abia de anul trecut începând, a trăit mai mult în post-comunism decât în comunism. Cu trecerea timpului mă aflu comparând din ce în ce mai des cum este cu cum era … mai tânăr dac-aș fi fost, comparației i-ar fi lipsit termenul de raportare. Nefiind cazul, îl am. Și compar.

Uite ce compar … am citit azi la gazetă, nu mai știu care, cum mândria de alt’dat a Oradei, combinatul de alumină se futu … proprietarii de drept ai stabilimentului cică ar fi încercat să-l eficientizeze, dar n-au reușit … și acu’l fac bucăți și din fierul vechi și teren își vor scoase investițiile pe care le-ar fi făcut. Proprietari de drept, niscaiva ruși. Combinatul a fost construit în 1965 și, până în ’89 livra alumină tubulară, peste sfertul de milion de tone pe an … în afară de ăsta mai era circa unul în Europa. Bun, de acum încolo, a rămas doar ăla, sau poate și altele, sau poate nici ăla, dacă s-o fi mutat în China sau în alt cur de lume.
40818021
Povestea combinatului de alumină din Oradea este un clișeu, la noi … este, în fapt, povestea fiecărui nod industrial al României, dacă ne gândim bine … chiar așa cum eram înainte, comuniști, fără libertăți fundamentale gen mâncat căcat in the open și călătoria peste graniță și avortul la liber, conduși de cizmarul respectiv, aveam câteva puncte tari, tari și nu puține. Combinatul siderurgic Galați e un exemplu, ăla de alumină de la Slatina, ăsta de la Oradea, tot lanțul de fabrici de îngrășăminte, mătasea, cimentul … La Mizil era o fabrică de armament unde munceau 9000 de oameni care avea, la momentul ’89, echipamente de negăsit în lume altundeva decât la americani și acolo numărate pe degetele de la o mână.

Calitativ, nu eram rude de valoare, corect … aparte de puține produse care găseau drumul spre vest, restul înfundau piețe din lumea a treia … unde nu te-așteptai, prin vreun cur de țară, te loveai de tractoare d-ale noastre, Roman-uri sau Dacii, Aro era deja răsfăț … pușcoace, nu mai vorbesc, am transportat bombonele Romtehnica până spre 2000, încoace … și acum, când văd AKM-uri pe la televizor prin Africa îmi pun o întrebare, dacă n-o fi de Cugir că, vorba aia, de la fabrica de biciclete de la Cugir, ce ieșea, tot a mitralieră semăna …

Prezentul ne arată România mult visată, cred. Uite, acum putem umbla liberi … și umblăm, după cum vedem … am confiscat toate stațiile de metro de la Paris sau intersecțiile din orice oraș mare al Europei, unde, dacă vezi un cerșetor, ai nouă șanse din zece ca ăla să fie român.
La orice viol de babă sau de găină sau furt anunțat prin Italia sau Franța sau Spania avem prima șansă să monopolizăm atenția.
Libertatea cuvântului am câștigat-o … mai puțin că e o libertate cam supravegheată … de măcar șapte instituții la vedere și alte câteva off the grid … am câștigat și libertatea de a ne distruge singuri țara … mă rog, aia rămasă după spolierea ei de ce-a meritat … Păi … să recapitulăm … Siderurgia e pa, cel mai nou combinat, cel de la Călărași, este demult demolat, tăiat, vândut, Galațiul are producție timidă, poate a zecea parte din ce producea înainte, îngrășămintele sunt înstrăinate, alumina la fel sau distrusă, cimentul la străini, care s-au cartelat și ne vând nouă mai scump ca la export, Mizilul din arme face saltele Relaxa și așa mai departe. Minunea de întreprindere de patruj’ de mii plus care era ICH-ul lui Țoringhibel, care a făcut portul Constanța, Mangalia, Canalul, PAM-ul, baraje, porturi pe afară, Nador, Safi, Libia și-aiurea s-a spart în tot felul de căcățele mici, mici, cu câteva zeci de oameni, care fac construcții mici, mici, sau nu mai fac deloc.
Acum, dacă vrem să reparăm un metru de cheu trebuie să facem licitație internațională la care n-avem acces, cum am putea …

Și situația se repetă orice-am încerca să construim … străzi, autostrăzi, cotețe, vapoare, baraje sau capace de canalizare.

Și de aici și dilema contabilă … la propriu și la figurat. Băi, asta am vrut? Le-am vrut pe toate la pământ că erau energofage și produceau necalitativ de aveam monopol pe niște piețe pe care se bat dezvoltații acum? Am vrut statul ăsta care are o administrație depășită în absolut orice situație, unde e bine să te rogi să nu ți se întâmple nimic, că ești on your own, de la cea mai banală boală până la un accident sau altceva? Am vrut transportul de energie externalizat și resursele de petrol la fel și telefonia și gazul și toate date pe doi lei?

Și toate astea în numele a ce? A democrației? A eficientizării? A protecției mediului și regulilor care ni se aplică numai nouă? Bună afacere am făcut …

Sunt de acord cu schimbarea și managementul ei … schimbarea este viața însăși. Dar nu cred că am administrat soluția care trebuie … am renunțat la prea mult, prea repede, prea ieftin. Am rămas fără intangibile, fără valori și ne e rușine de noi.

Am schimbat nu din rău în mai rău, am schimbat din rău în mult mai rău, iar socotind după ce generații vin, cele pentru care ecuația de gardul doi prezintă motive de catalepsie, mult mai răul e doar la început …

Încercați să mâncați un strugure la vară … sau o roșie. Mai bine, o roșie. Frumoase, fade … fără gustul de altădată, fără aromă, fără miros … toxice. Cam astea am făcut noi și cu țara, mai puțin că n-a ieșit frumoasă, dar toxică, da.

Anunțuri

Un gând despre “Dilema contabilă …

  1. Salut Laur!
    Te citesc cu drag.Scrii simplu, inginereste, asta trebuia țării asteia:INGINERI! NU ASE-isti.si securisti! Si procurori si avocați…comuniști innapoiati , peste noapte manageri de tara.cu diplome cumparate.Ai văzut ce frica le e de oameni ca noi! Ți-o pun imediat de un proces!Ne-am vândut si sufletul! Sistemul de represiune e american de data asta! Sofisticati astia…nu ca pe vremuri cand ne prindeam repede…Sănătate ție di familiei!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s