Mapa nu demisonează în veci …

Câteva ultime considerațiuni vis-a-vis de evenimentul domnului Iovan și al domnișoarei Ion … Nu-mi permit mai multe, că plafonul e acoperit de tot felul de erudiți care descoperă, surprinși, pe unde face pipi găina … De fapt, am impresia că notorietatea domnului Iovan și aproape imposibilul altruism al studentei din avion ridică ceva dificultăți administrației acestui stat expertă în a se ascunde după cireș, împiedicând-o în a ascunde totul sub preș.

Este interesant cum un accident de avionaș devine termometrul incompetenței absolute spre care tindem cu țara asta, al situației absolut tragice și alarmante al infrastructurii de orice și, nu în ultimul rând, al resursei de energie pe care o mai avem.

Nu am fost niciodată fanul domnului Stroe. Absolvent de școală de marină, rămas fără aviz de navigație, domnul, pe atunci tovarășul Stroe, a îndeplinit funcții de mare răspundere gen secretar UTC pe Navrom and shit. La un moment dat, s-a refugiat prin ministerul transporturilor, sau l-or fi refugiat alții, nu mai știu, cert e că, pentru mine, omul a avut profilul politrucului perfect. Fără vreo specializare de tânăr, dar stâlpind ministerele și holurile și anticamerele … prelungirea perfectă a mapei … omul pe care îl găsești întotdeauna, dar absolut întotdeauna, cu un stilou la el.
Omul mapă & stilou trece, cu grație, momentul ’89 și începe să emită și sunete. De pe hol s-a consolidat în anticameră, apoi a trecut în birou … și după aia, din birou în birou, uite ce-am pățit noi, românii, a ajuns ministru … și nu o dată. E, și vine momentul în care, ca ministru de interne, ți se cer vagi urme de profesionalism și ceva mai mult bun simț.

Afirmația domnului Stroe că îi pare rău că evenimentul s-a întâmplat în timpul mandatului său poartă efectele prodigioasei sale cariere schițată mai sus … după zece ani de politică, de mâncat și de înghițit tot felul de rahaturi, am considerat că puține declarații mă mai pot surprinde, dar tov Stroe mi-a demonstrat că așa ceva nu există, întotdeauna fiind loc de mai rău.

Accidentul este suma tuturor mizeriilor la care ne-am supus țara asta, dacă nu vi se pare un lucru prea mare spus. Eu n-am să-l consider pe domnul Iovan erou, că nu cred că despre eroism e vorba aici. Omul a fost bărbat și pilot și om până la final. Nu mă pricep suficient la avioane, la givraj sau degivraj, dar am idee de ce înseamnă să ai niște suflete în directă responsabilitate, să iei o decizie în regim de presiune și știu exact ce înseamnă search and rescue, fiind același lucru ca la marină … în cazul unui sinistru maritim, baliza care indică poziția se declanșează și emite pe toate frecvențele de urgență, semnalizând ultima poziție unde nava s-a aflat la suprafață. Din ce se povestește pe la televizor, baliza avionului n-a plecat pe 406 KHz, de aia nu s-a transmis poziția de la locul căderii. N-o fi fost setată, s-o fi paradit la căderea abruptă, n-am idee … că a emis pe 121,5 nu înseamnă nimic, ăla-i un soi de canalul 16 la nave, îți dă o idee aproximativă de poziție pe o rază de 20 km, de-aia l-au auzit avioane dn zonă și nu altcineva …

Din momentul în care avionul era în pom se declanșează spectacolul idioțeniei. Ooamenii căzuți cu avionul și înfipți prin pomi își transmit poziția și nu există, în toată infrastructura asta de urgență plătită exact pentru momente de-astea, niciun nene suficient de capabil să înțeleagă ce s-a transmis … Și uite-așa, oamenii sunt găsiți după aproape 5 ore, mai puțini și în hipotermie, de niște oameni care n-aveau nicio îndatorire pe acest subiect. Că supraviețuitorii au fost transportați pe brațe de săteni, înțeleg … fiecare secundă era prețioasă … Dar transportul domnului Iovan de către aceiași săteni și tăierea avionului cu drujba și remorcarea lui cu tractorul în sat mi se pare de un grotesc maxim și arată o perfectă radiografie a ceea ce suntem noi, de fapt … niște cretini nesimțiți, fără umbră de respect și fără idee de ceea ce ar trebui să declanșeze un astfel de eveniment.

Acest accident este al treișpelea ceas pentru noi … ar trebui să realizăm asta. Ar trebui să vedem ce s-a întâmplat exact și să începem să ridicăm bariere în calea incompetenței interdisciplinare generalizate, să declanșăm politica NU-ului … NU se poate să cumpărăm echipamente și servicii de pe la toți cârnații, NU se poate să pui un meteorolog la nu știu ce agenție specializată în aviație, NU se poate să mai zburăm cu toate căcaturile de avioane, NU se poate să angajezi toate pizdulicile în companii specializate, NU se poate să treci pe toată lumea la examene și așa mai departe … Cât o să mai avem politica lui se poate orice o să ne zbatem în aceeași mizerie … Dar cum să vezi exact ce s-a întâmplat? După ce tai avionul cu drujba? Ce rahat să mai vezi? Și, vorba unui domn pilot aseară, cine mai face ancheta, că oamenii care știu sunt din ce în ce mai rari … Și când spun anchetă, nu mă refer la procurorul care amușina pe la spital să vadă dacă doctorul plecat după ficat nu făcea trafic cu organe … bun băiat și ăsta, merită avansat direct la Curtea Constituțională.

Cu astfel de oameni și de proceduri, țara noastră e în real pericol. Deocamdată a căzut un avion. Mic. Au fost două victime. Dacă va cădea un avion mare? Dacă va fi o explozie, un cutremur, un atac terorist? Dacă … dacă … La oricâți de dacă ne gândim, facem regula de trei simplă și aflăm numărul victimelor …

Dintre toate ecourile care au confiscat emisiile televiziunilor se distinge, atipic, cazul domnișoarei care a murit. În trendul prezentului, o tânără puțin peste douăzeci de ani, să fie dispusă la efort și la risc pentru școală … Iar fratele mi s-a părut absolut remarcabil … și-a descris sora în câteva cuvinte, n-a învinuit pe nimeni, a fost decent și demn … nu știu câtă lume ar putea demonstra atâta demnitate în atare situație … eu, unul, n-aș putea. Păcat că un om așa de frumos, cu așa valoare și atâta potențial a fost lăsat să se stingă așa de devreme.

Ieri, a plecat un secretar de stat direct de la interne. Cică ar fi fost responsabil pe subiect. Mie nu prea mi s-a părut că înțelege ce s-a întâmplat prin aer, prin pomi, cu semnalele telefonice, cu serviciile cărora se căca pe el să nu le pronunțe numele … Un om absolut chinuit, mai bine îl lăsau secretară, sau dizeuză, ce-a fost el înainte, pe unde a fost.
Domnul Frâncu, directorul general al Romatsa și-a dat demisia. Un om competent, cu peste 15 ani în spate în aviație … dar cu o mare vină. Are salariul foarte mare, cel mai mare din țară … vă dați seama ce tir pe omu’ ăsta căruia aviația din România îi datorează enorm. Eu nu știu care ar fi vina Romatsa, în condiția în care baliza avionului n-a funcționat. N-am văzut explicații de la Autoritatea Aeronautică. A plecat și cel de la IGSU. Nu cred că era el în pole position pentru un astfel de gest … trebuiau să i-o ia mulți înainte, în primul rând fostul secretar UTC … atât pentru modul rușinos în care s-a comportat acum, cât și pentru lipsa de combativitate pentru întărirea ministerul care înregistrează un deficit de investiții de aproape jumătate de miliard de euro numai în mobilitate, dotări și alte alea. Strategie de uniformizare a dotărilor și de redimensionare a costurilor, strategie dedicată pentru managementul resursei umane, poziționarea instituției în lanțul contingențelor, toate lipsesc, dar de la nivelul mapei nu rezolvi nimic, chiar dacă ai stilou mereu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s