Golden era a noastră, fraților …

Amestecate reacțiile după postarea mea de ieri, despre nava școală Neptun. Pentru cei care n-au văzut primele episoade din epopeea națională care-și plânge flota maritimă comercială, îmi permit să recapitulez …

Am mai scris aici … Comunismul a fost cel mai mare armator al României. Cu toate răgetele fanilor pânzarului lui Ștefan sau ai bătăliei de la cotu’ Măcinului când, la 1877, am scufundat din greșeală un cuirasat turcesc din lemn, eu nu cred că, în termeni navali, am contat înainte de comunism. N-aveam mai nimic … oarecum normal, nu credeți? Ieșirea noastră la mare nu are nici 150 de ani, iar proprietatea porturilor dunărene este destul de incertă … suntem, și acum, apologeții Comisiei Europene a Dunării care a regularizat fluviul și a pus Sulina pe hartă. De unde tradiții maritime la noi? De niciunde, să fim serioși …

Al doilea război mondial ne-a găsit cu embrioni de flotă … aveam câteva cargouri, două pasagere și-o navă școală, un yacht regal, trei submarine și câteva nave militare. Cargourile erau construite prin Anglia și cumpărate, la diverse stadii de vârstă și uzură, pasagerele au fost construite în Danermarca, yachtul regal pe Clyde, în Scoția, un submarin în Italia, restul în țară și cam asta era totul … Până la mijlocul secolului trecut, forța de muncă migra în flota mondială, se întâmpla, la o scară mult redusă, ce se întâmplă astăzi … iar pregătirea ei, hm, on-the-job training sau calificare la locul de muncă … ofițerimea marinei comerciale române avea toate șansele să provină din marinari mai ambițioși decât din absolvenți de ceva, deși au fost și căpitani școlarizați prin Franța sau Italia.

După război, țara praștie, proprietatea a trecut în mâinile întregului popor care a demarat construcția României de azi. Baraje, Bumbești-Livezeni, electrificarea … toate au absorbit volume enorme de materii prime și mărfuri de tot felul, a fost nevoie de vehicolul pentru a le aduce … s-au mai cumpărat nave, s-au demarat construcții navale maritime și fluviale, au apărut șantiere navale peste tot și așa s-a amorsat totul. Până la începutul anilor ’60 când a demarat prima serie de cargouri, Galați type, parcul de nave al României era relativ redus, iar promoțiile școlii superioare de marină nu atingeau două sute pe an, la toate specializările. Venirea lui Ceaușescu la putere a exponențializat totul … s-a vrut o flotă mare, s-au vrut vapoare mari cu cât mai puține echipamente importate … necesarul de oameni a fost enorm, s-a pus presiune pe Institutul de marină, au absolvit câte două promoții pe an, în ’65, în 68, în ’76 … Până la apariția Neptunului, absovenții plecau în stagiu ca oriunde în lume, câte doi, trei, cinci, pe câte o navă din flota Navromului … Decizia achiziției unei nave dedicate pregătirii studenților din sistemul de învățământ de marină a fost bazată, probabil, pe ideea că proprietatea întregului popor va dura o veșnicie, flota socialistă va crește în continuare iar ofițerii care o vor opera vor trebui să fie pregătiți pe undeva …
44474_539819222792449_1549713438_n
„Probabil in comunism era posibil sa subventionezi o nava scoala pentru marina comerciala. Insa nevoia de a avea voiaje regulate, cu incarcatura limitata, si o gramada de studenti la bord impune prea multe restrictii. Fara indoiala, majoritatea voiajelor facute de Neptun erau in pierdere (financiar vorbind). Nu am idee cum se face practica zilele astea pe la UMC sau Academia Navala insa sper ca viitorii ofiteri apuca sa faca ceva stagiatura pe nave adevarate. Studentii US Merchant Marine Academy fac aproape un an de practica pe diverse nave americane (dar cate unul, doi pe nava). Deci nici macar ei nu isi permit sa tina o nava scoala. Sunt sigur ca si pe vremea Navrom-ului ar fi fost mult mai bine sa fi avut modelul asta in loc de „turma” trimisa cu Neptun-ul …”

îmi scrie colegul Adi Grigorof pe Facebook și are dreptate. În lumea reală a economiei de piață, aberațiile investiționale sunt imposibile. Nu există e economie bazată pe eternul echilibru dintre cerere și ofertă care să își permită, să construiască șantiere navale de care nu are nevoie pentru a construi nave de care nu are nevoie care să fie operate și explotate de o resursă umană rezultantă a unui amplu și enorm sistem de învățământ pe care n-avea niciun motiv real să și-l permită.

Nebunia ca România, țară mică proaspăt ieșită din feudalism, să devină o putere industrială deservită de o super flotă a distorsionat, de la un moment dat, toate sectoarele de activitate implicate … n-aveam arhitecți navali și proiecte și proiectanți, n-aveam forță de muncă prin șantiere, n-aveam oameni pentru a-i școlariza la foc automat și a-i trimite pe mare … echipamentele forțat asimilate s-au constituit în rebuturi născute pentru a pune în primejdie navele și oamenii și așa mai departe …

Dealtfel, modul abrupt în care s-au dus toate la vale după 1989 este explicat de bazele șubrede ale șandramalei care a fost flota, născută tehnic moartă. Prizonieră în proiecte navale vechi, refuzul de a se orienta spre port-containere, flota a fost operată și de generații cu origini sănătoase și orientate spre marinărie cu forța, care s-au transformat în sindicaliști veroși imediat după ce au avut curajul să iasă din sub pat. Peste toate astea și multe altele, lipsa unei strategii de stat care să poată face trecerea de la o ultra capacitate navală subvenționată la o structură eficientă și privatizabilă care să poată oferi un orizont poporului dependent de nave și vapoare și șantiere a făcut ca de toate să se aleagă praful.

Emoțional vorbind, lucrurile stau altfel … există oameni pentru care marina comercială a României socialiste a însemnat și școală și casă și loc de muncă. Acești oameni au parcurs parțial sau întregul segment, licee de marină, școli profesionale sau institut, au parcurs cariere de ani de zile la bordul navelor noastre, așa cum erau ele, și s-au bucurat de libertatea pe care o oferea mersul pe mare.

„A fost golden era a navigatiei, fara isps, fara ism, fara birocratie, siamo stato liberi, adesso … fuck off, sa vezi cati cititori de hartii manaca o paine dupa o nava, e nebunie …
asta e, pentru noi a fost frumos, golden era: bisnita, fete, chefuri, easy money, într un cuvant: libertate, chiar daca era securea, poarta doi …”

spune un alt coleg, mai mare cu doi ani, tot pe facebook … Și golden era a fost, domnilor și doamnelor și colegi și nu neapărat colegi … amintirile ne chinuiesc, amintirile ne urmăresc.

Oricât de conștient aș fi de toate cele de mai sus, nu am cum să regret ceva sau să cârtesc împotriva angrenajului din care am făcut parte … sunt recunoscător și chiar mândru. Cu toate minusurile acestui angrenaj, când trag linie, sunt pe plus … am făcut o școală foarte bună care mi-a dat o meserie incredibil de frumoasă și de bărbătească și de poetică și de orice … și de-ar fi să mă mai nasc de-o sută de ori, aș lua-o exact pe același drum.

PS. Fotografia m/n Neptun – colecția personală a domnului Constantin Cumpănă, cu mulțumiri.

Anunțuri

Un gând despre “Golden era a noastră, fraților …

  1. Eu cred ca navele existente in momentul 89 erau absolut ok, la fel personalul navigant.

    Si Neptunul nu cred ca a fost perdant complet, cheltuielile se puteau recupera de la viitorii angajatori in ideea in care la vremea respectiva aveai contracte ferme de formare cu Navrom si IPO si procesul de invatamant era oarecum sub control. Nu uita si ca in restul anului Neptunul putea face voiaje normale, chiar daca avea o capacitate pentru marfa oarecum redusa.. sau ai fi putut face charter out si / sau un fel de croaziere asa mai dure, cu siguranta gasesti amatori de trai la nava „pe bune”.

    Marea fractura a fost insa la shore-office acolo unde o liota de incompetenti controlau partea de brokeraj, operare, juridic si de reparatii. Cu exceptiile de rigoare care se stiu: uitati-va in stanga si in dreapta si vedeti care mai are nave si e clar cine a fost competent si cine a fost gaina.

    Ca sa revenim.. era de aur ? Cu siguranta 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s