Neptun … nava, nu zeul …

12 ianuarie 2 mii paișpe … Cafeaua de dimineața, browsing ză net … Cum, necum, ajung tot la vapoare, normal … intru pe shipspotting, și dau de Neptun … m/n Neptun … doamne, ce navă …

Pe shipspotting e pozată cu tribordul la cheu, în Constanța, în dana 16, în fața magaziei lui Nea Ilie, meșterul electricelor de la Navromul vechi … Mi-o aduc foarte bine aminte. Corpul vopsit albastru, suprastructura albă, toate pline de rugină … decrepite … O navă amară. Trist.

Neptunul a fost o navă plină de-o energie aparte a flotei noastre … nu neapărat pentru că era un vapor bun, deși era un vapor bun. Era nava în care ofițerimea produsă de România socialistă dădea nasul cu marea și lumea de dincolo de propagandă … aici, ca elev al institutului de marină, făceai primele carturi pe mare, aici erai botezat când intrai în Atlantic, aici vreo hulă de fund te dădea cu capul de chesoane sau te făcea să-ți verși mațele prin vreo budă …

Flota socialistă ponta, la momentul ei de apogeu, peste 300 de nave iar furnitura umană pentru toate navele ăstea era generată de o întreaga mașinărie … licee, școli profesionale, post-liceale pentru telegrafiști, electricieni și ajmeci, you name it … Nu mă pot împiedica, pentru a nu știu câta oară, să remarc, nu fără admirație, cât de judicios gândită era arhitectura sistemului de învățământ de marină de dinante de 1989 … High end-ul sistemului era institutul, școală de marină militarizată, un creuzet care măcina 4 ani și din care ieșeai un produs aproape finit … Matrița era un amestec aproape perfect între teorie și practică, toate ambalate în bactereala aferentă unităților militare … la momentul ăla am urât armata și pe ăia puși să ne-o inoculeze, dar rămâne aici, între noi … am senzația că după anumite momente în școala militară, nimc nu mi s-a mai părut foarte dificil. Cert e altceva … în mult spurcatul comunism, nimeni nu și-a permis să dea pe mâna unor oameni nepregătiți navele construite cu efortul întregului popor … nimeni nu și-a permis să școlarizeze atâta amar de oameni pe uscat, fără să-i călească, măcar într-un voiaj, două … iar Neptunul exact asta făcea … definitiva, cu o ultimă tușă de penel, construcția care eram, după trei ani de școală … 184799_4590149353099_1471230314_n

M/n Neptun a fost construită în Polonia, la Szceczin … în 1976. N-a fost singura din serie, au fost vreo șase, fiecare țară din CAER avea câte una, două … cât am navigat, am mai tot recunoscut silueta, când și când. Neptun era un cargou, cu facilități de cazare extinse, cred că putea lua în jur de 150 de elevi în practică, cazați în cabine de câte 8. Nava era proiectată pentru școală, iar valențele ei de transport erau lăsate în plan secundar … deși amplă, peste 130 de metri, nu lua decât vreo 4200 – 4500 de tone de marfă. Avea 4 magazii, din ce-mi aduc aminte, 3 în prova, dintre care una frigorifică, redusă, chiar în fața castelului și una în pupa, operată de un cranic. Magaziile din prova aveau bigi, una chiar de greutate. Sub comanda de navigație, exista o replica a acesteia, comanda școală, cu aceelași design și echipamente, unde făceam cart elevii, la începutul voiajului, să ne obișnuim cu serviciul, să nu trecem direct în comanda mare să călcăm în străchini pe acolo … Parcă era și o stație radio școală. În mașină, aceeași gândire, totul proiectat amplu, echipamentele erau dublate, erau și două DG-uri complete în plus, totul pentru a oferi front de studiu pentru mecanici.

Nava avea relații relativ stabile de transport … încărcare Constanța, rar de la Dunăre cu completare Constanța, pentru Casablanca și unul, două porturi nord continent … încărcare Anvers pentru Levant și casă. Mai niciodată voiajele nu săreau de două luni. Voiajul de practică al elevilor de la marina comercială era programat pentru anul III … se pleca pe serii, începând cu luna martie, apoi iunie … la promoții mari, se discuta și de a treia serie.

Plecarea în voiaj era o epopee în sine … După prima sesiune din anul III, în țol de oraș, încolonați, cu stângu’n tobă … procedam la pozat pentru carnet de marinar. Cândva în anul III băieții de la Ce-I (contra-informații, adică) începeau lucrul la dosarul pentru avizul de navigație … care dura. Îți luau toate neamurile la puricat, mai întrebau în bloc dacă ascultă tac-tu Europa liberă și comentează în lift ce aude acolo … După un anumit interval de timp, avizele începeau să curgă. Nu neapărat în ordinea depunerii, în ordine alfabetica sau pe clase … Veneau … sau întârziau. În martie se decreta prima serie … plecau din toate clasele, pe facultăți, deci, funcție de avize. Seria nu mai făcea cursuri, ci aveau parte de pregătirea de voiaj … Veneau oameni de pe la toate instituțiile să povestească cum să ne comportăm într-o situație sau alta … grănicerii, vama, căpitănia, Navromul … contrainformațiile, mind you …

Cu vreo săptămână înainte de plecarea în voiaj, papa, tutu … Băgăjelu’, fiecare cu sacul în spate, uniforme, tot … îmi aduc aminte cum ne-au obligat să ne scoatem de pe mâneci însemnele de an și gradele … majoritatea eram sergenți … și să ne dăm jos cucii de pe șepci … ne-au dat crabi, mă rog, ancore, de la Navrom, să ne punem la șapcă … plecam în Vest, dușmanul ascultă, deh, vă imaginați ce putea face capitalismul retrograd dacă știa că un V auriu însemna sergent, iar trei liniuțe orizontale, roșii, ne poziționau în anul cel de-al treilea … brr, nici nu vreau să mă gândesc …

Am plecat în voiajul de practică cu Neptunul într-o marți, 13 iunie 1989 … mă rog, ne-am desprins de la cheu pe 12, pe la unșpe jumate seara, dar se făcuse deja marți, când am ieșit printre faruri.
Paișpe puntiști, majoritate de la noi din clasă, vreo doi, trei de la cealaltă, întârziați în aviz. Mecanici și electricieni mai mulți, vreo 70 … Șef de practică era un rangu’ ntâi, comandantul crucișătorului cu lansatoare de rachete din placaj, Mărășești … Nu-mi dau seama ce rol a avut el pe acolo, altul decât că a confiscat aparatul de fotografiat unui coleg … aparat destinat bișniței, să recunoaștem smerit …

Casablanca – Amsterdam – Anvers – Iskenderun – Istanbul, plecare 13 iunie, acostare Constanța 3 august 1989 … Dacă fac un mic efort, îmi aduc aminte ce-am făcut în fiecare zi de voiaj … Noi, cei paișpe, am fost organizați în patru grupe care se roteau … trei zile cartul opt – doișpe, trei zile zero – patru, trei zile patru – opt și alte trei zile, premiu, veselari la bucătărie, opătari, fată-n casă, ce era nevoie prin bătătură … Echipajul era super rodat, același de multă vreme … Popescu Aristotel comandant, Nini Angelescu secund, nu mai știu cine era șef, Lia Adrian mecanic I, Sorin Bustea 2 punte, Călin Septimiu 3 punte, Lucică Gavriș telegrafist, nea Gică albanezu’, fratele lui Nicu Constantin, Florin Chirculescu doctor, nea Iliescu șef electrician … 575753_4590150313123_1234297477_n224877_524697820887774_288293000_n

Mă îndoiesc să pot fi suficient de explicit pentru a descrie impactul porturilor din nord continent asupra noastră … puștani, foști pionieri, adolescenți ai anilor ’80 congruenți cu frigul din case și pauzele de curent și muncile agricole an de an și două, trei ore de televizor pe zi … intrarea pe canalul Amsterdam, Anversul … Anversul era Mecca noastră … primii shipchandleri veniți la vapor cu oferte de-ți luau ochii … Ne Niki Ducan, grec de prin Brăila, plecat după război și furnizor de de toate pentru echipajele românești … mai era Vasile, pe un colț, prin centru … destinație pentru băieții rămași pe acolo … cred că și Pădure, ospătarul ajuns milionar și primar tot de-acolo s-a lansat în stratosferă …

Escalele în porturile din nord lăsa borne mentale tuturor … Neptunul avea statut special … am fost primiți de reprezentantul Navromului la Anvers, ni s-a organizat o lecție deschisă de cel mai mare broker al Navromului, mister Zenveldt … pentru elevi, Navromul organiza circuite turistice de-o zi, ne plimbau pe la obiectivele turistice majore, pe la morile de vânt și fabricile de saboți și prin piețele centrale, fie ele în Amsterdam, Bruxelles sau Anvers …
Și viața era frumoasă și noi tineri și, cu te miri ce-ul ăla cumpărat cu 90 de cenți pe zi cât era diurna și cafeaua de trântit la întoarcere, eram împărați … 404187_325634324124878_829259697_n

Back to the bright present …

Personajul trist, nava școală Neptun, acostată la începutul anilor 2000 în dana 16, este demult tăiată … mă doare inima numai când mă uit la cum s-a derulat tranzitul Bosforului în marșul spre Aliaga … nava împinsă de un remorcher, așa, în silă, cum duci o cotarlă păduchioasă spre eutanasiere … Sistemul de învățământ de marină nu mai există ca sistem … nu mai sunt licee de marină sau școli profesionale, nu mai sunt școli de electricieni sau ajmeci … nu mai există navă școală … există, în schimb, mirajul școlarizării superioare pe bandă rulantă care a făcut să existe două universități de marină și alte două colegii vocaționale, care toate produc aproape pe stoc … maxim 15% din produse brevetează … despre calitate nu vorbesc, că n-am suficientă diplomație să mă rețin de la spurcăciuni. 1922837

Anversul din 1989 există numai în mintea unora dintre noi … Navele au devenit din ce în ce mai mari și stau din ce în ce mai puțin în port, la dane tot mai îndepărtate de oraș … Must-have-urile marinarilor români, Donna și Ne Niki și Vasile au închis demult obloanele … Fabrica General Motors din apropierea danelor Navromului s-a transformat în cinematografe și un Decathlon … în Falcon Plein, în mijlocul străzilor cu tanti surâzătoare în vitrină a răsărit o prozaică stație de poliție care supraveghează ca actul copulativ plătit să se desfășoare în liniște …

Din echipajul Neptunului de altădată … domnul Popescu este la pensie, nu de multă vreme, a navigat mult după 60 de ani … de secund nu știu pe unde mai e, Adi Lia era business man, Sorin Bustea a murit nedrept de tânăr, la câțiva ani după 1989, răpus de un cancer … tot de cancer a murit și Vasile, din 23 august, motoristul care îl întrupa pe Neptun, naș al câtorva mii de ofițeri, la primul voiaj ca elevi … Septimiu navigă, comandant de superyacht, iar dom’ doctor se luptă cu sistemul ticăloșit din sănătate pe la televizor … Ofițerii și profesorii noștri, unii ne-au lăsat să ne batem capul singuri, pe aici … Domnul Beziris în 2008, rangul întâi Ranca, de la marinărie, acum vreo cinșpe ani, nea Costică, șeful catedrei navigație anul trecut … alții, cei tineri atunci, luptă încă … Vasile Dobref decanul facultății de marină militară în Academia Navală, iar Teo Popa mi-e coleg la centrul de perfecționare al marinei civile …

Timpul a trecut și multe s-au întâmplat de atunci … cu lumea, cu noi, cu fiecare dintre noi. Nu sunt apologetul vremurilor trecute și înțeleg, chiar explic și altora, de ce sistemul a făcut implozie și flota comunistă s-a dus dracului … Ce nu pot explica este de ce nu am pus nimic corect în loc …

Și mai e un lucru interesant … cu toate mizeriile pomenite, și frig și muncile câmpului și lipsurile de tot felul, aveți cuvântul meu de onoare că nu mi-a fost, o secundă, rușine că sunt român … iar cum eram, disciplinați și-n în uniforme și aranjați, la patru ace, în mod cert nu inspiram nimic de care să ne fie rușine, ba dimpotrivă. Acum, la patrușcinci de ani și aproape 25 de la voiajul meu cu Neptunul, după ce, într-un final, m-am convins că România pe care mi-am dorit-o nu există, după ce fiecare zi ne oferă încă un motiv care ne umple de jenă, nu mai pot spune treaba asta …

PS Fotografiile de epocă provin de pe profilul de Facebook „Colegii noștri de altădată” al promoției 1988 – IMMB Constanța și http://www.shipspotting.com.

Anunțuri

11 gânduri despre “Neptun … nava, nu zeul …

  1. Pertinent si dureros de adevarat. Mult timp am visat ca aceasta nava sa fie bagata in portul Tomis sa serveasca drept hotel, restaurant, discoteca si mai ales ca obiect de studiu pentru viitorii marinari. Si intrtinuta tot de ei. Benevol! Vise…A fost mai usor s-o dea la fier vechi…

  2. Am fost pe Neptun in al 2 lea voiaj programat in 1982 ca stagiar mecanic. Constanta- Agadir- Casablanca- Constanta. Voiaj sub 30 de zile din cate imi amintesc. La Casablanca cativa dintre noi mai nerabdatori am fost prinsi cu maieuri chinezesti si pesti dar nu de vamesii marocani ci de boacterul in civil care ne insotea. Bineinteles ca la intoarcere ne-a dat pe goarna la Anghelescu care bineinteles a facut spume la gura cu invective tipice timpuli cum ar fi : magari, bufangii etc.Drept pedeapsa am fost tinuti inca o saptamana la sfarsitul anului scolar sa sapam si sa nivelam terenul in spatele piscinei ccare era in constructie. Fiind bufangii cu spirit intreprinzator l-am manjit pe unul de la diribau care erea sofer pe un excavator si in cateva ore intr-o dupa amiaza a facut toata treaba care ne-a fost data. A doa zi ne-am dus la boacter ( nu-mi mai amintesc cum il chema) si i-am spus ca am terminat si sa ne dea voie sa plecam acasa. Bineinteles ca nu a apreciat spiritul nostru intreprinzator si ne- a tinut o saptamana sa adunam bolovani. De pe Neptun nu-mi mai amintesc decat de Cafeleanu ( porecla ) de meserie motorist. Neptun a fost o nava care a fost construita foarte bine si ar fi trebuit salvata intr-o forma sau alta. In orice caz memoriile de pe Neptun nu pot fi uitate usor.

    1. Cornel Luca,promotie 1983,mecanici,la pisica.
      Imi aduc f.bine aminte de acel voiaj.A fost frumos si toate cele mentionate de tine,colega,sunt adevarate. O nava deosebita,cu echipaj asemenea.
      Toate cele bune tuturor care au fost in acel voiaj si nu numai.

  3. Abia astazi am reusit sa citesc aceasta postare din 2014. Frumos scris, amintiri nemuritoare, eu unul n-am servit acest voiaj din anul trei, desi au fost chiar trei in acel an 1983. Avizul imi venise din prima serie, insa Abilu’ ma avea la suflet si-a facut in asa fel incat sa nu plec deloc. Am avut si ceva de castigat de-aici, in toamna anului 1983, in timpul muncilor agricole (la cules struguri, la Ostrov, cu Sucata), m-am casatorit…

  4. Frumoasa poveste. Ma apuca nostalgia cand imi vad colegii in poze (Schon veselar si ceilalți împreuna cu Cămărașu si Floricica).
    Am fost si eu in voiajul ăla, am facut Constanta-Casablanca-Anvers-Casablanca-Constanta.
    Tot Aristotel Popescu comandant, cu Coco Dimitrescu secund. La mașina Adi Lia era doiar, mec 1 era Giani Dăscălescu, sef Teodorescu Romeo.
    Pe restul nu mi-i mai amintesc, a trecut multă vreme. 🙂
    E greu de descris ceea ce am simțit atunci, la primul contact cu viitoarea noastră meserie.
    O remarca: Nani Ki Dukan nu era grec din Brăila mea natală, era la origine ceva indian, sau de pe acolo.
    La ghișeu, unde serveau ei aveau niște plăcute pe care scria Nani si Nana, la nevasta-sa.
    De fapt nevasta-sa ii zicea Bernard.

  5. Excelent scris si descris. Eu am absolvit UMC-ul si aceasta istorisire a umplut un vid de curiozitate legat de viata de marinar, de felul in care se pregateau inainte de ’89 ofiterii romani. Cum nu am cuvinte pentru a exprima bucuria citirii acestui text, nu pot spune decat: Multumesc Laurentiu Mironescu!

  6. promotia 1980, electro-mecanica , am fost si eu in 1979 la Casablanca, Agadar,Tanger, Cadiz, Bilbao ; am cateva poze de pe nava ( desi era interzis cu aparat foto ) …

  7. Scuze, pardon ca ma bag si io….

    Dosarul pentru avizul de navigație la puricat…
    Dom’le in anii 80 era normal sa asculti Europa Libera. Toata lumea asculta Europa Libera (Ma rog nu stiu daca si BP al CC al PCR si alti mair mahari) … nu te credea nimeni ca nu asculti (nu cer sa ma credeti – eu nu ascultam .. Preferam Vocea Americiii ca era „oficila” pls ca nu stiu de ce prindeam cu prea muklti paraziti Europa Libera.. Sa n=o lungesc pana la urma am primit sfaturi – in particular – cum sa [prond mai bine t. De la un activist de sector !!!)
    Puteai sa asculti dar trebuia sa fii atent la ce si cum vorbesti.
    Insa la dosaru ala intrau multe. Da iti intrebau vecinii – insa sa nu uitam ca mai erau intrebari de genu „ce fel de baiat este? Golan? Ne face de ras?!” si daca auzeau ca esti cam betiv si scandalagiu gata sa dai cu pumnu’ .. adios chiar si excursie la Varna! Daca se mai auzea ca ai inclinatii de bisnitar …(chit ca toti se asteptau ca sa se faca nitel comert. Printre turistii ONT care mergeau a 3a oara la Moscova circula gluma „hai la ȚUM, hai la GUM si la vama cum?!” – . ȚUM si GUM erau mari magazine universale … unde umpleai valiza si 2 sarsanele… insa cu 12 caciuli de blana era cam greu la vama..)
    In plus se stabilea cam cate sanse sunt sa „alegi libertatea”
    Daca ieseai bine – la locu lui, politicos, corect, din familie onorabila, sigur se intoarce, nu ne face de ras In anii 80 era mia putin importanat ce fusese bunicu sau babacu. Asta daca bababacu nu era la a 3a condamnare ptr delapidare -caz in care te stergeai la bot! Nu te aranja nici fratele bisnitar, nici soara cu opcupatie incerta care frecventa hotelurile mari si ca cei mai buni amici ai tai tocmai erau la parnaie ptr un viol in grup.
    In rest micile probleme cu originea .. ei bine trebuia sa fi atent ce declari. Ca nu prea mai verica nimeni! Asa ca am avut 2 fosti colegi de liceu care au intrat in PCR .. insa nu declarasera unu ca tac-su fusese legionar sef de cuib si al doilea ca familia avusese ceva avere (moara, crama, vie, carciumi vreo 2)
    Asta dupa 1972-74 ca in anii 50 ….. te verificau pana in panzele albe !

    Si cu scosu V ului si pusu crabului. Nu cred ca pe motive de contrainformatii – in definitiv „toata lumea” stia ca pe bamporu ala erau elevi ofiteri. Insa voi erati elevi ofiteri in Romania.. in alte porturi erati doar marinari (matrozi) nu sergenti nu anul 3 …. Personal ma avut norocu sa pun mana poe cateva Jane’s (cumparate de la unu colecta desuri de hartie) si trebuieste sa zic ca m-a apucat greata de cate stiau aia. Sau la noi manualul de explotare a tancului T 55 era strict secret. Insa Molodjnia i Tehnika a publicat „secretul” ala in rusa, germana, engleza si franceza!!! Da la noi manulau era inca stric secret si dupa 10 ani de la publicarea in 4 limbi!!!

  8. Promotie IMC 1994 mecanici.Am facut voiajul de anul III in ian.-feb.1992 cu plecare de la Brăila, descarcare Trieste,incarcare Iteea ( am vizitat Delphi) si descarcare la Tulcea cu escală de o noapte la Sulina, in total 23 de zile care nu pot fi uitate cred de nimeni. Neptun – o navă „teapana” ,am trecut la sud de Matapan printr-un bulau de faceam coada la budă si nu mai manca nimeni de au facut economie la provizii cam 3 zile! Păcat ca s-a renunțat așa ușor la ea,probabil devenise o gaură fara fund in care se aruncau prea mulți bani.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s