Dacă nu l-ați văzut pe Tom Hanks în Captain Phillips mergeți și vedeți-l … Filmul este despre atacul piraților somalezi asupra Maersk Albama în 2009, capturarea comandantului și eliberarea lui de Navy SEALS, câteva zile după.

Din ce m-am documentat, mă rog, ce-am putut găsi pe net, interviuri, emisiuni, talk show-uri și alte materiale scrise despre eveniment, filmul este foarte aproape de realitate. Poartă o amprentă holywood-iană, asta-i clar … viața pe mare, chiar și sub amenințarea somalezilor, nu este suficient de dramatică, probabil … Una peste alta, totuși, recunoști vaporul ca orizont al muncii noastre … toată logistica asta pre-voiaj … informația despre navă, transferul la aeroport, zborul de nu se mai termină, hotel, transferul de la hotel la navă … manevra de plecare de la dană … toate sunt exact așa cum sunt ele de fapt. Regizorul Greengrass spunea într-un interviu că, având tatăl fost marinar, e extrem de familiar cu viața de marinar. Filmul nu-l contrazice, lucrurile sunt relatate corect și atmosfera e pe-acolo. Văzând filmul nu m-am putut împiedica să-mi aduc aminte de temerarele noastre încercări cinematografice … Maria și marea, Un echipaj pentru Singapore, Tridentul nu răspunde, Furtună în Pacific și mai sunt câteva … care mai de care mai ireală, de la poveste la limbaj, asta ca să nu mai vorbim de filmările furtunilor din cadă și așa mai departe …images

Decizia domnului Phillips de-a evolua la 280 de mile față de coasta somaleză a dat roade, ce să spun … Pirații au urcat la bord, și-au făcut numărul, au plecat de la bord cu barca de salvare de la pupa … n-au plecat cu mâna goală, l-au luat și pe dom’ comandant cu ei. Eliberarea a fost rod al unei operațiuni tipic americane, cu președintele cu degetul pe buton și implicat în actul de decizie. Totul împănat cu emoția în timp real a familiei devenită obiectiv mediatizat și ultramediatizat … Nici nu e de mirare că toate au devenit ingrediente de film … iar filmul nu e rău chiar deloc. Captain Phillips nu se limitează la meciul cu pirații … mai strecoară și informație specifică … viața noastră e grea, cadeții își găsesc din ce în ce mai greu de muncă, shipping-ul este în criză și așa mai departe. Discuțiile noastre, discuțiile de pe holurile centrului de perfecționare …

Apropos de cadeți … am avut zilele trecute un curs cu două grupe de SSD … adică securitate maritimă și pirați and shit … printre participanți, un tovarăș studinte. Anul patru, mind you … Nici n-ai de ce să te agăți în explicații, pe cuvintele mele … pământ reavăn …

Codul ISPS se aplică navelor cu tonaj brut peste 500 … Ia spune, colegu’, ce e aia tonajul navei … ăăă … greutatea … Serios, eh? Domnule, astea-s noțiuni de primă pagină. Ne aventurăm și mai încolo? Ne-am aventurat degeaba … am primit ăăă-uri și la ce înseamnă un nod și la ce înseamnă un picior și, sunt convins, orice-aș fi întrebat, situația s-ar fi repetat, așa că am oprit aventura …

Îmi scria un domn pe blog că văitatul despre calitatea generațiilor mai tinere este inutil, e o manifestare a vârstei … toți sunt la fel, iar tinerii veniți din vest sunt fericiți dacă iau bacalaureatul și nu devin dependenți de droguri … ce atâta scandal … oricum ar fi, la bordul navelor vor fi preferați vesticii în detrimentul nostru, oricât de slab pregătiți ar fi ai lor și oricât de bine pregătiți ar fi ai noștri.

La nivel de principiu este greșit … anii ’90 au fost anii în care ofițerii de marină din România au consolidat o impresie bună a armatorilor față de noi. Am fost realmente apreciați, iar echipajele noastre au putut crește ca nivel de salarizare, apropiindu-ne și chiar egalându-i pe vestici. Am fost, cu toții, o bună investiție, competenți, la salarii mici. Am fost. Acum riscăm să devenim mult mai puțin competenți, la salarii mari. Și-atunci de ce te-ar mai lua, pe tine, ca român, dacă ești la fel de dezinteresat și de răsfățat și de fițos ca unul de-al lor? Îmi spunea un comandant la clasă .. să știți că, totuși, cadeții noștri sunt mai buni ca filipinezii … Afirmația în sine e enervantă … noi, la calitate, n-ar trebui să ajungem să fim comparați cu filipinezii … Probabil că anii de antreprenoriat academic, anii de supra-producție universitară de marină într-un sistem universitar în care profilul profesorului exclude experiența pe mare, anii fără practică și fără navă școală și fără multe altele … anii ăștia ne-au nivelat elocința medie și ne-au adus lângă filipinezi. Foarte tare …

Pe de altă parte, îl poți contrazice pe om? Când lumea a luat-o razna, când în România competența în zona administrației a ajuns un accident de-o probabilitate infimă, când țara asta și-a impus un comportament de slugă proastă … când cetățenii ei nu au pic de protecție și sunt agresați, indiferent în ce capacitate, în numele NATO și UE … despre ce vorbim noi aici?

Ia, mai bine, mergeți la film, tovarăși, și întrebați-vă, măcar pentru o secundă, ce s-ar fi întâmplat dacă, în loc de cheptăn filips, pirații se lipeau de comandantul popescu, sau georgescu, sau ilie ionescu …

Reclame