Săraca țară bogată …

Șantierul Naval din Constanța. Dimineață, să tot fie vreo 8 jumate … Târziu în octombrie, dar vremea e ca devreme, în septembrie.

De fiecare dată când mă îndrept spre Șantierul Naval nu-mi pot înfrâna un zâmbet și-un strop de entuziasm, nu știu cum să-i spun altfel … Ocupă o halcă zdravănă din portul Constanța, partea veche a lui. De fapt, eroare, ocupă prea puțin din partea veche a portului Constanța … marea parte a șantierului, docurile uscate, zonele unde sunt halele mari sunt teren câștigat asupra mării. Olandezilor le place să spună că Dumnezeu a creat lumea, mai puțin Olanda, pe care au creat-o olandezii … Într-o mică măsură, am putea spune că și comuniștii au avut olandezii lor … șantierul este ctitoria României socialiste multilateral dezvoltate, primă etapă în drumul spre comunism … taci, că mi-a ieșit.IMG_0628

Am nava-n doc, post eșuare … ajung la poartă, opresc, mă las controlat în mașină, procedez spre docul plutitor în care barja pare o rățușcă-n cadă. Nu mă întâlnesc cu nimeni pe drum, e liniște, sau parcă se mai aude câte ceva, înfundat. Curat peste tot, avertismente, nu plecați fără cască, să nu vă luați vreo cheie-n cap … La doc se lucrează, îi mai schimbă din tablă. Docului, navei i-au scos cârmele, faultate de la eșuare. Nu e mare filozofie … cârmele sunt duse-n hală, deja … la presă, să mai îndrepte ce se poate. O iau spre hală, nu singur, c-un nea meșteru’ … amândoi pradă nostalgiei aprige, eu de om de 45 de ani, trăit jumate de viață în capitalismul post comunism, el de om aproape de pensie, venit în șantier în 1981, întrebându-se de ce nu mai e cum era odată.

Dom’le, făceam nave aici, domnule … Nave, că flota era flotă. Da, dau eu cu bățu’ prin gard, da’ erau unele de se întorceau de la primul voiaj cu motoru’n batistă … Nu e adevărat … de la noi, niciodată. Noi făceam nave mari, până prin opș’cinci, motoarele erau de afară … pe final, corect, cu politica lui Ceaușescu de asimilare a tot ce era pe afară, că nu mai vroia să importe … ajunsesem să punem tot felul de prostii, dar navele nu s-au întors așa, din drum …

Lăsăm clădirile-n dreapta și macaralele portal de 900 și ceva de tone în stânga … Rusești, special făcute pentru noi, nici rușii nu au așa ceva în bazinul Mării Negre. Astea sunt, de fapt, imaginea la care toată lumea se raportează când se gândește la șantier. Cică-s garantate încă vreo nouăj’ de ani … deh, altă filozofie, nu exista societatea de consum atunci … Ajungem în hala mare … mamă, rămân fără suflu, deși o văd o dată la câțiva ani … Enormă. Are de toate în ea, inclusiv cârmele mele, niște table-ntr-un colț. Ce bogăție imensă … poduri la nu știu câte zeci de metri, poți face absolut orice aici … strunguri, prese, de toate … Niște bucăți de pontoane sunt în construcție, se asamblează pentru Tulcea. IMG_0639

Cum e, șefu’? Mai sunt oameni? Mai sunt, mai sunt … încă mai sunt și din garda veche, noroc cu ei … docurile au viața lor și, la rândul lor, astea ne țin în viață, le avem ocupate mai tot timpul. Am avut o serie de 22 de nave, din 2005 încoace … n-au ieșit rău, dar acum avem alt proiect, mai mare, la 50.000 … sperăm cu toții să ne apucăm la anul de el. Construcțiile noi te țin în priză … bun, și reparațiile, dar la construcții noi e arta …

Oricum, globalizarea și goana continuă după diminuarea costurilor a generat restrângerea activităților, altădată bazate în șantier sau, cel mult, la IMN, la 3 kilometri de aici … Toate, sau mai toate se aduc de la provideri globali … motoarele, instalațiile de forță, ușile etanșe, hublourile, cabinele, băile … toate ar fi mai scumpe făcute aici … ăsta-i mersul vieții, n-avem ce face. Sau, dacă ar fi fost de făcut ceva, a trecut momentul …

Aveam stație de acetilenă, oxigen, eram conectați la toate, aveam plan, depășeam planul, eram vedete, ce mai …

Corect, cam erau … se capta resursă umană din toată țara aici, aduceau de peste tot, muncă necalificată sau deținuți. Erau școli de meserii, oamenii erau instruiți și pregătiți pentru ce-aveau să facă … propaganda promova tot efortul ăsta … se făceau filme, emisiuni televizate, vizite de pionieri și uteciști … Indiferent în ce zonă a Constanței stăteai, nu se putea să nu ai un vecin meșter sau sudor sau instalator pe la șantier. Ajunseseră la peste 6000.

Sunt conștient de toate exigențele vieții în care România a intrat după 1989. Capitalismul nu e nici extrem de democratic și nici foarte onest sau corect. Bottom line, nu performezi, la gară … altul, alta. Viața e în continuă mișcare, meserii apar și dispar, piața impune. Se întâmplă peste tot, n-am inventat noi nimic. Îmi aduc aminte, în 2002, în Anvers, nu mai rămăsese niciun șantier naval în operare … toate, în faliment, închise din lipsă de comenzi, migrate în China sau wherever …

Șantierul încă respiră … repară, construiește. Redus la 1000 de oameni, dar e încă în piață. Din ce se aude, noul proiect de 50.000 va fi cel mai green produs din lume. Am totuși amărăciunea că noi, toți, n-am făcut ce trebuie pentru această bogăție a noastră. Entitățile economice mari sunt protejate de state … mărturisit sau nu, unitățile economice mari, naționale exced obligațiilor concurențiale. Importanța națională nu poate fi comensurată. Din păcate, noi ne-am diluat prea mult intangibilele … dacă le-om fi avut vreodată. De fapt, cred că le-am avut, dar le-am avut prea puțin, sau poate n-am luptat suficient pentru ele. Revenind, asta e … e octombrie și frumos … dacă mă uit atent, parcă văd niște pionieri într-un colț, primind explicații despre nave și eroi cu aparatul de sudură în mână. Probabil că de-aia și zâmbesc mereu când vin pe-aici … tot înainte!

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s