Promoția 1988 … douășcinci de ani +

Aniversarea Facebook … Deci, întâi a apărut profilul … Colegii noștri de altădată … George Jean Andrei din Râmnicu Vâlcea, electromecanici, transport maritim, a avut inițiativa. Profilul a început să prindă contur, să prindă substanță. Oamenii au început să se înscrie … Puntiști câțiva, mecanici mai mulți. Mulți încă merg pe mare. Mulți nu mai merg pe mare, merg pe uscat. Profilele aderenților arată cu se ocupă fiecare … Au început să apară fotografii. Mai noi sau mai vechi. Cele din școală răscolesc și întorc în timpul lumii noastre dispărute. Comentariile sunt delicioase … în definitiv, parcă nici nu a trecut așa de mult timp … Și, uite-așa, din comentariu în comentariu, s-a pus de întâlnirea de după 25 de ani.

Erau cu doi ani mai mari decât mine … Când am intrat în școală, doar ce trecuseră anul trei. Dacă stau bine și mă gândesc, prima față pe care mi-o aduc aminte s-o fi văzut ca elev a fost a unuia din promoția lor … parcă văd, înalt, brunet, îmbrăcat în haine de oraș, ușor neglijent, cu cravata sucită și mâinile înfipte-n buzunare până la cot, vâitându-se emoționat de nu știu ce restanță … Gabi Căciuloiu.

N-au fost mulți absolvenți la punte în 1988 și îi cunosc pe majoritatea chiar bine. Cu mulți am fost prieten și am rămas, peste ani … Cu unii am mers pe mare, cu alții am lucrat împreună, la uscat. Cred că e promoția tranziției … promoția ai cărei absolvenți au avut mai multe opțiuni decât cei de dinainte. E o promoție cu mulți dispăruți … prea mulți, mult prea mulți … Nicola Marian dus la fund cu m/n Sadu, în decembrie 1988, Vasile Schipor, rupt de o parâmă de prova în timpul manevrei, John Buzbuchi rămas fără aer într-un incendiu la bordul navei în 1995, Cornel Cicken Constantin, prin 1995, tot la bordul navei. S-au mai dus Liviu Atanasiu infarct la 43 de ani și Moșu Nicolau, ciroză. Gabi Căciuloiu, patron de firmă de anvergură, președintele PNL Constanța și lansat cu șanse spre primărie, se oprește, la nici 40 de ani, într-un accident de mașină stupid și nedrept.

Oamenii chiar au profitat de viața care și-a deschis limitele după ’89. Câțiva sunt în politică … sau au fost. Puntiști: Mircea Banias senator la a doua legislatură, Dan Becșe Becșenescu, fost deputat până în 2008. Septimiu Călin comandant pe un yacht de podium, prin Monte Carlo, acum câțiva ani, Ihson Gafar prin Singapore, la birouri … tot la birouri e și Mircea Hăinaru. Câțiva sunt dom’ profesor, Gabi Vlasie și Alex Crainicov, ambii comandanți, predau navigație la Centrul de Perfecționare, Aleus Petrache, electrotehnică comerț, tot la Centrul de Perfecționare. Tibi Duțu, mecanic, profesor de drept la o universitate particulară … Mulți încă merg pe mare, mai ales puntiștii … ba s-au reapucat de mers pe mare și unii care se lăsaseră, la un moment dat, ca Victor Pop care s-a năpustit pe vapoare după aproape douăzeci de ani de pauză … Unii sunt în afaceri, legate de mare … Vali Ion sau Florin Urziceanu … Alții, tot în afaceri, fără de legătură cu marea … Răzvan Teodorescu, Dan Petrescu … Ba domnul Panaitescu este chiar regizor de teatru, în Târgu-Jiu. Câțiva sunt plecați din țară … Zagrai Sever, rămas de pe Valea Albă, în State, înainte de ’89, Văncică, prin Tunisia, Dan Florescu la New York, Teddy Trică la Vancouver, Marian Busuioc în Toronto, iar Adrian Precup tocmai în Australia.

Întâlnirea … 33 de piese din 164 de absolvenți

24 august … Știți, vine după 23 august … ziua națională de altădată … ziua insurecției armate antifasciste și antiimperialiste, ziua absolvirii institutului, ziua în care, altădată, absolvenții secției comerciale și pescuit oceanic erau avansați locotenenți printr-un ordin de zi și prin următorul erau trecuți în rezervă … După 23 august începea o altă viață, abia pipăită în stagiu … viață de ofițer în flotă. Deh, a dispărut lumea noastră …

Revenind, 24 august 2013, ora 11, întâlnire în fața școlii. Unii vin singuri, alții cu familiile … aparate de fotografiat, îmbrăcați lejer, joviali. Un singur puntist, Gigi Țene, comandant. Restul, mecanici, electricieni.

Frumoasă inițiativa conducerii de a le organiza un tur al școlii. Lucrurile s-au schimbat … Acum 25 de ani, intrarea era pe la școala de maiștri … cu câțiva ani înainte, fusese pe la parcul auto. Înainte de asta, cam tot pe aici unde este astăzi. Pe stânga erau clasele de facultatea navigație, astea au rămas și acum … parcă atunci intram pe o singură scară.

Procedând spre stânga, în prova, dead ahead, este fosta facultate de electromecanică navală, azi transformată în facultatea de marină civilă. Dormitoarele bacterilor rămân în dreapta, iar comandamentul de altădată, unde făceam de gardă la drapel, unde era biroul comandantului școlii și al secretarului de partid, locul răzmeriței anti-Pora, din ianuarie 1990 este muzeu … centru de calcul. În fața intrării de la mecanici de altădată, grupul vine la dreapta, prova pe sala de sport care se vede mai la larg … Trecem cu toții prin fața platoului … parcă aud zgomotul ăla dintre rânduri … doamne, și eram mulți, câteva sute, spre mie, pe finalul anilor ’80 … Depășim, uite și facultatea de navigație de altădată, azi facultatea de marină militară … în dreapta lăsăm cantina veche, închisă în vremea noastră, e transformată în bibliotecă. Contina nouă, cum îi ziceam noi, cât un magazin universal, e tot în dreapta, planul doi … numai când mă uit la ea îmi vine mirosul de varză cu oaie … azi, pare folosită doar în parte.

Ajungem la sala de sport … în dreapta, sala mare a rămas. În față, sala mică de altădată găzduiește cel mai tare simulator din Constanța, Transas 5000 … Frumos, frumos. Elegant, judicios gestionat spațiul, funcțional, amplu, neînghesuit … pe culoarele simulatorului sunt acostate machete de nave din fosta noastră flotă, flota pentru care ne-am pregătit, redusă azi la amintiri și nostalgii și anchete de presă. Băieții de la simulator organizează un exercițiu pe puntea mare de navigație … ne îngrămădim cu toții pe acolo, se fac poze, agregatele sunt în funcțiune, bulău pe Bosfor, aproape de Haydar pașa, din ce văd … și ploaie și fulgere și uite așa era pe mare, fraților …

Ieșim, bârfim un pic … procedăm spre pavilioanele unde dormeam noi, marina civilă. În dreapta, cât o zi de post, pavilionul de practică al mecanicilor … pe vremuri, era și un etaj pentru proiectare … jos, motoare principale, auxiliare, generatoare, separatoare, secționate sau întregi. Primul pavilion, batalionul 2 … în 1986 intram toată navigația comercială acolo, am avut compania la parter, unde și-au azvârlit promoția ’87 buful când i-a blocat miliția pe platou, prospăt veniți din voiajul cu Neptunul … Restul pavilioanelor, numai mecanici … Astăzi, numai parte din vechile tronsoane mai au același utilizare … al nostru și următorul, vopsite cu galben și vișiniu,  sunt garsoniere … au și termopane și parțale la uscat … și-au pierdut, într-un fel, sobrietatea aia înghețată, pe care o aveau când musteau de noi tineri …

Mergem spre capătul dinspre aulă … acolo, la parterul ultimului tronson, era corpul de gardă și bulăul de altădată … ieșim prin fața aulei, spre locul pozelor de grup, în fața statuii lui Mircea … nepierzându-se ocazia să se rememoreze legenda văcsuirii cizmelor statuii bietului vodă cu cremă de ghete … moment monumental realizat de promoția 1984 electricieni și transmis pe cale orală, din promoție în promoție până în ziua de azi. Lumea se pozează, se pupă om cu persoană și vira ancora, spre banchetul de la Eforie.

Tragem linie

Concluzionând … Amintirile urâte s-au șters, sau s-au mai estompat, măcar. Suntem, cu toții, generații care nu și-au trăit studenția. Când colegii noștri de liceu o țineau din paranghelie în paranghelie și vacanțe și schi, la munte și aveau viață dulce prin facultățile civile, noi aveam o viață guvernată de oameni care erau și mai buni și mai răi și mai încuiați și mai isteți, iar trecerea prin armată nu era o plimbare prin poiată, ca să mă exprim plastic. Aveam un orizont limitat înainte, foarte dens și influențat de multă lume … de gradat, de comandantul de companie sau de batalion, de ofițerii de serviciu pe facultate sau pe institut … tovarăși care puteau să te verifice la orice le dădea pe sub caschetă, să te înrăiască, să te umilească, să te recompenseze sau să te pedepsească și așa mai departe.

La unii dintre foștii noștri comandanți era chiar vizibilă o ranchiună inexplicabilă manifestată printr-un comportament astăzi greu de crezut de cineva care n-a parcurs perioada respectivă. Alții erau okay, mai înțelepți, mai cumpătați în a ne da tot felul de încărcări. Buni sau mai puțin buni, ne-au influențat viața și, într-un fel sau altul, o parte din tot ce-au însemnat ei stă la originea carierelor noastre, așa cum sunt ele acum … pe mare sau la uscat, în afaceri,  politică sau care pe unde-o fi.

Institutul a fost o școală de caractere, în primul rând. Am intrat acolo la 18 ani, mulți poate nematurizați și-am ieșit realizați, apți de o muncă bărbătească, pe care mulți dintre noi o fac și acum. Cum am ajuns să ne descurcăm de tineri, pe vapoare? Păi, uite așa, mai cu munci agricole, mai cu plantoane, sesece și veselari, sărind gardul sau scoțând colegi fugiți la apel … Viața împreună ne-a unit și ne-a dat prieteni pe viață … mă și uitam, în promoția ’88 sunt unii care se cunosc de la 14 ani … unii veniți de la liceul de marină de la Orșova, alții din Liceul Militar de Marină … Din toate imaginile perioadei școlii, postate pe facebook, că sunt la plecarea în voiaj cu Neptun, la Ostrov printre struguri, în clasă, claie peste grămadă, la spălător sau prin vreo magazie de țoale de oraș sau pe sectoare, printre chesoane, oricine se uită poate vedea legătura dintre protagoniști, energia comună care i-a făcut să treacă prin toate, să ajungă ofițeri de marină și profesioniștii care sunt astăzi.

Iar asta, stimați domni și doamne, este ceva ce a fost și nu va mai fi. Energia de grup a unui eșantion de tineri ai zilelor de astăzi nu mai există pentru că lipsește grupul … contextul social nu încurajează ideea de grup, viața nu-l mai recomandă. Studenții din ziua de astăzi, de la marină, nu alții, nici nu se mai cunosc între ei … trecute sunt zilele în care împărțeam aproape totul.

O fi bine? Nu-mi dau seama sau sunt prea subiectiv pentru a emite oarece considerații … deh, vârsta …

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s