02192 – II

Ofițerii marinei comerciale

Tovarășii ofițeri ai marinei comerciale a Republicii Socialiste România erau pregătiți la Institutul de Marină Mircea cel Bătrân din Constanța. Școala era, este încă, o instituție militară, organizată după toate cerințele unei unități militare. Era o unitate militară, UM 02192. Ocupa câteva hectare la marginea cartierului Coiciu și era, în fapt, un complex de educație de marină, în aceeași incintă coexistând Liceul Militar de Marină Alexandru Ioan Cuza și Școala de Maiștri Militari de Marină.

Institutul propriu-zis avea două facultăți, facultatea de navigație și facultatea de electromecanică navală. Fiecare facultate avea secție pentru militari și secție pentru civili, iar civilii erau, și ei, transport maritim sau pescuit oceanic.

Provenind dintr-un liceu civil, dacă-ți doreai să ajungi elev al Institutului de marină, trebuia să declari ca atare … din ce-mi aduc aminte, pe la începutul ultimului an de liceu, toată suflarea masculină era supusă la un parcurs denumit recrutare … erai luat în evidență, examinat medical, cântărit și măsurat … evaluat ca potențial soldat. La recrutare, cei doritori de școli militare, erau 8 în toată țara, erau instrucționați să completeze formulare specifice la centrele militare județene. Formularele foloseau la fenomenul „cunoașterii” … adică … cunoașterea candidatului, în amănunțime, începând cu școala generală, liceu, medii, medii la purtare … cunoașterea părinților, ocupație, funcție, loc de muncă, statut politic … cunoașterea rudelor până la gradul III … nume, domiciliu, loc de muncă etc. Începând cu intrarea în linie dreaptă, cu câteva luni înainte de admitere, candidatul era verificat în declarații … la școală, la domiciliu, prin vecini … sectoristul și unul sau doi civili trăgeau politicos, lumea de limbă … da’ cum e Gigel? Dă bună ziua la tanti, e zurbagiu? Părinții se ceartă, se bat cu papucii pe scara blocului? Nu? Bun, mai vedem, mai cercetăm …  Și cercetau … rudele în străinătate, deținuți politici prin familie, legionari sau luptători prin munți, părinți condamnați, anchetați, divorțați chiar, nu făceau neapărat un bine dosarului de candidat …

Imediat după bacalaureat, pe final de iunie, erau programate vizita medicală și probele sportive. Vizita medicală, un fel de-a spune, erau două vizite medicale, în fața a două comisii, una militară și alta civilă, a Navromului. Probele sportive, nimic special, 100 și 1000 de metri, în barem, tracțiuni la bară fixă și săritura în lungime … Toate erau special puse înainte de închiderea înscrierii la facultățile civile, să ai timp să te reprofilezi dacă nu vedeai ce trebuie la panou sau nu ai aveai forță-n bicepși …

Admiterea era ca oriunde în sistemul universitar al anilor optzeci din România. Erau trei examene consecutive, analiză matematică și algebră pe 15 iulie, geometrie și trigonometrie pe16 și fizică pe 17 iulie. Numărul locurilor scoase la concurs depindea de politica Navromului. Cei admiși în 1983 au fost ultima generație mamut a școlii. Cifrele de școlarizare s-au diminuat drastic, eliminându-se facilitatea oferită liceelor de specialitate, aceea de a înlocui examenul de fizică cu navigație sau mașini termice. Începând cu 1984, Institutul de marină a intrat în rândul facultăților cu subiecte de grad A, aeronave, electronică, electrotehnică, energetică, automatică și alte limbi straine. Concurența a explodat, rămâneau din ce în ce mai puține locuri pentru sesiunea din toamnă, iar recolta celor admiși provenea, în majoritate, de la licee de matematică fizică.

Organizarea muncii în Institutul de Marină …

600227_4535578588864_1250478627_n

Pe toată durata școlii, toți eram militari, cu toate prerogativele și responsabilitățile unui soldat al armatei române. Deși admiși într-o unitate de învățământ superior, eram denumiți elevi. Prima zi de institut a însemnat pentru noi toți, pasul într-o altă lume … o lume în care erai deposedat de plete, de țoale civile, de părinți și prieteni și de bunul plac … intrând într-un orizont în care arătam cu toții la fel, cu ceafa în vârful capului și ținuta de instrucție nr. 3, din doc albastru, dormeam câte 20 într-un dormitor, ne începeam ziua la 05.45 musai gata pentru a fi înviorați și aș putea continua la nesfârșit … cu sectoarele, cu inspecția de dimineață, raportul companiei, cu gradații de la bacteri, cu gustarea de salam viu adusă în oval de sesece … cantina, masa de prânz, timpul liber la dispoziția elevului, instrucția sau studiul, cititul presei comuniste, masa de seară, program de televizor, apelul de seară, plantoanele și, a doua zi, de la capăt.

În anii optzeci, Institutul de Marină era o școală pusă bine pe drum … infrastructura era similară oricărei instituții de specialitate de top din lume … bază sportivă, terenuri pentru toate sporturile, bazin olimpic, planetariu, nu mai știu câte săli de sport, bază nautică, navă școală cu vele, una dintre cele 5 din lume, navă școală comercială … Numai enumerându-le realizez cât de înțelept, cât de integrat fusese proiectat sistemul care te prelucra de la un imberb absolvent de liceu la posesor de brevet de ofițer maritim, cu noțiuni de bază bine bătătorite despre ce trebuie să faci la bordul navei. Să nu idealizăm, niciun proaspăt absolvent nu le-a știut pe toate și puțini au scăpat de miștocăreala de vapor, dar fundamentul pe care s-a putut clădi l-am primit cam toți academicienii de Coiciu …

Erau câteva sute de cadre care îl făceau să se învârtă, personal auxiliar, profesori, militari și civili … Gândindu-mă acum, după aproape 25 de ani și după ce Liga Navală mi-a dat ocazia unei perspective mai ample, îmi dau seama că anii ’80 au fost, pentru Institut, perioada maturizării ca fabrică de resurse umane. A fost un deceniu care a cules roadele investițiilor anilor de boom ai flotei iar ofițerimea, maiștrii și restul care mai lucrau pe acolo erau deja sedimentați ca administrație academică, ca să zic așa … Fiecare își știa poziția, lucrurile intraseră într-un automatism pe care l-am întâlnit și pe la alte școli de tradiție de pe afară.

Școala în școala de marină …

Anul școlar, deh, academic, cum doriți să-i spuneți, începea în octombrie, funcție de muncile câmpului la care depuneam ceva efort … porumb, struguri, piersici, ce era la modă. Mecanicii confiscaseră sudul județului, Lipnița, Ostrov, navigația era ușor favorizată, plasată fiind mai aproape de Constanța, la Cochirleni … loc de practică și pentru facultăți civile, metalurgie, chimie, care posedau și fete … De regulă, Ziua Armatei punea un capăt detașărilor în agricultură, era serbată festiv, cu friptură și cartofi prăjiți, după care dădea loc procesului de învățământ … proces de învățământ care ținea cam tot timpul … Sesiunea de iarnă începea în februarie, cam când terminau examenele studenții civili, cea de vară era, la fel, decalată și se finaliza cu plecarea în practica de vară: Palazu Mare în anul I, nave militare în anul II, sau voiajul cu m/n Neptun, în anul III. Vacanțele în institut erau de parcă nu erau … trei săptămâni. Dacă aveai vreo boabă pe vară erai beton …

Prezența la ore era obligatorie, trei cursuri a câte două ore pe zi, de luni până sâmbătă.

Primii doi ani de institut erau asemenea oricărei politehnici, mai ales la mecanici. Foarte multă matematică în primii doi ani. Analiza matematică, iarna și vara, matematici speciale, geometrie descriptivă, trigonometrie sferică, mecanică teoretică … Catedra de matematică era populată de personalități puternice, aprige chiar. Erau figuri intrate în folclorul oricărui institutar de atunci … Nea Fănică notă mică Szabo, Cotanu’ de Cota, Dogaru, Ricanu’, Arbitru’ Dumitrașcu, Parșivu’ Iordache … Szabo ținea scorul, parcă-l văd, șoptind … 7 – 3 pentru mine … făcea și la mișto, dar la momentul ăla noi eram mult prea îngroziți ca să-l sesizăm.

Odată intrați în anul trei, se limpezea orizontul. Viața devenea parcă mai simplă. Majoritatea elevilor din anii mari devenea sursă de gradați pentru anii mai mici. Exersam un soi de responsabilitate pentru actul de comandă. Nu mai aveam sectoare, inspectam sectoare … Conduceam plutoane pe platou și mârâiam companie, înainte … marș … Făceam propuneri pentru învoiri … Era chiar cool, într-un fel.  5349_4590144112968_1552653727_n

Începând cu anii mari, s-a schimbat chiar și stofa celor care predau … date uitării erau materiile bacterești, cu arme pe sub apă și tunuri și azimute și nu mai știu ce, că nu le-am știut nici atunci. La facultatea de navigație, cel puțin, intrau la clasă oameni cu stagiu pe mare, ofițeri foști detașați prin flotă, nea Costică, sau Lombo, sau Gibonu’ … sau chiar comandanți civili, profesioniști și cu portofoliu … Anton Beziris, Nicolae Romulus Moise fost director al Navrom, Gelu Bamboi, un om extraordinar de serios și competent … cu toți aveau ce spune, erau proaspăt coborâți de pe vapoare, aveau experiență și aduceau o boare de aer de mare care prevestea că sfârșitul școlii și al milităriei nu mai e așa departe.

O primă concluzie …

Recitesc ce-am scris și văd că nostalgia face ravagii … sau, poate nu. Poate sunt ochii unui individ matur, care vede ceva mai departe de cât vedea altă dată. Dând timpul înapoi, cred că singurul gând pe care îl aveam când intram în școală, pe poartă sau, de cele mai multe ori, exact peste gard, era cum să plec mai repede de acolo … nu aveam neapărat treabă sau unde mă duce … Viața în Institut a fost, inițial, foarte relaxată. Schimbarea, în 1987, a comandantului școlii ne-a adus mai multă, mult mai multă militărie, restricții, lipsă de flexibilitate și, câteodată, de înțelegere … chiar din promoția ’88, au fost doi băieți de anul IV examtriculați că săriseră gardul spre o ciorbă de burtă la Marinaru’. Revenind, cam asta era starea noastră de spirit atunci …

Acum … hm, different story … Am văzut câteva școli de marină în lumea asta … am urmat și cursuri prin ele. Peste tot domnește regula și restricția. Nu poți scoate oameni care să conducă alți oameni, într-un mediu incert și imprevizibil, educându-i democratic sau trecându-le cu vederea abateri sau orice altceva. Bun, modul de a impune lucrurile depinde de cultura națiunii, de modul în care faci lumea să privească regula. Și este absolut corect să impui un standard ridicat în condițiile în care oferi același lucru. Eh, ecuația asta n-are răspuns în România. N-a avut nici atunci și acum … ha, acum nu mai există nici ecuația, cu atât mai puțin răspunsurile …

Un soi de PS

Aș vrea să mulțumesc colegilor promoției 1988 și pasiunii lor pentru fotografie. Profilul Colegii nostri de altădată de pe Facebook reușește să întoarcă în timp orice absolvent de Institut al epocii.  Sunt o frumoasă generație de ofițeri ai marinei comerciale.

Anunțuri

10 gânduri despre “02192 – II

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s