Nava care nu leagă nimic …

În aglomerația asta de aberații tehnice plutitoare, chestia asta pare vapor. Aparținând unei alte epoci, dar vapor … O tot urmăresc de ceva vreme … de fiecare data când am fost prin Sulina am tot avut curiozitatea de-a-i acorda mai multă atenție.

Iar azi i-am acordat mai multă atenție … Nu e acostată pe partea orașului, e pe partea cealaltă, malul nordic al brațului Sulina … cam travers de căpitănie. Cam deodată vine că tre’ să trec dincolo … O facem și pe asta, nu? Găsesc un nene c-o barcă albastră, motor exterior la pupa iar în prova câteva bidoane cu benzină … Cât e, frate, până peste drum? 1 leu … Cum, adică, 1 leu? Da, domnu’ … Bine, bre … Îi dau trei, să mă aducă și înapoi, plus un bonus … și procedăm peste fluviu, în patruj’ de secunde suntem acolo, eu și colega pasager, o domnișoară cu sacoșe pline de cumpărături, în principal pufuleți. Acostăm într-un miros de balegă statută … a plouat ieri … o ajut pe duduie să-și transfere pufuleții pe uscat și, atent să evit motivul mirosului persistent, mă cațăr pe dig și încerc să-mi țin echilibrul 100 de metri până la locul de acostare.

pozăVaporașul e acostat cu tribordul înspre cheu și prova proptită într-un epiu de beton, fixată cu câteva sârme la prova și pupa. Nu prea ai pe unde urca … la pupa, e un nene indigen care spală un covor … sau, mă rog, cât se poate considera spălat frecatul cu o substanță incertă și clătitul cu apă din Danbius jegosus …  Ajung chiar în prova, îl imortalizez pe telefon … are două ancorașe Hall de care sunt prinse alte parțale cu scop de a fixa nava în peisaj … Îmi pun un crac pe ancora din babord, ălălalt pe una din sârme, bag o tracțiune și ajung waterbourne într-un mod vecin cu demența, gen do not try this at home, mate … Ajung pe un soi de teugă, mă rog, chiar teugă … vinciul de ancoră are apărătoare să nu rănească pe ăi de-l mânuie … nu văd instalația de forță, are o tubulatură prin zonă … doar n-o fi fost hidraulic … ba cred că a fost exact hidraulic.

poză - copie

poză - copie 2Puntea principală are și circa două guri de magazie … capacele sunt demne de a intra în istorie, se trăgeau cu niște sârme, pe role … un soi de mecanizare, ceva … Puntea e nituită, văd … lăcrimarul prins de bordajul care e surprinzător de sănătos tot cu nituri … Balustrada nu e fixă, au rămas doar stâlpii mobili și nu toți. Măsor în lung și-n lat … teugă până-n castel 11 pe 5.30 … subțire … Între magazii, rezistă un cranic, mă uit pe etichetă, produs la Brăila, în 1969. Castelul, adică încă o punte în afară de aia principală, pare adăugată corpului nituit. Comanda e deschisă, intru, nu mai e nimic pe-acolo … e circa un panou cu niște butoane, nici nu m-am mai obosit să le citesc … m-am enervat. Cobor la puntea principală, încerc să mă uit prin geamurile răpănoase. Se văd câteva cabine puchinoase, cu câte-o chiuvetă și câte-un calorifer ca piese de mobilier. Păianjeni, peste tot și un miros metalic, de rugină îmbibată cu pișat … devine din ce în ce mai agresiv acum, că soarele a ieșit dintre nori și bătrâna carapace își încălzește balamalele … Nu mai am ce vedea, cobor, mă rog, sar pe cheul ăla și-l iau la chestionat pe spălătorul de covoare.

Ah, dar întrebați-l pe nea Sandu, că are și cheia, știe tot despre vaporu’ ăsta … uite, mă duc să-l chem … cred că avea nevoie de-o pauză, de-a sărit așa de sprinten, a ocolit cea mai apropiată băltoacă și a năvălit în prima casă de peste drum. Iese imediat cu nea Sandu la remorcă … nea Sandu, optzeci și patru de ani în ianuarie trecut, fudul de urechi, posesor de exact zero dinți, dar iute la minte, brici …

Deci, nava a fost militară, pentru transport de mărfuri … Marina a dat-o gratis primăriei Sulina, care primărie nu știe ce să facă cu ea … de cinșpe ani. Au vrut să o dea echipei de fotbal … Care echipă, că aia e, nu e echipa … cică, la un moment neprecizat, se strânseseră niște fotbaliști dar nu știu care primar n-a aprobat construcția terenului de fotbal și fără teren de fotbal, nu merge. Echipa ar fi fost cazată acolo, la bordul navei, dacă s-ar fi înființat, mă rog. N-a mai fost cazul. Rămasă fără echipa de fotbal rămasă fără teren de fotbal, nava a devenit ceva inutil și stă pe poziție de vreo 8 ani … Dom’le, eu am grijă de ea, deși n-o am pe inventar … E un băiat pe la primărie,  el o are pe acte … Eu am și niște tablouri electrice, că am zis să nu le fure nimeni, poate o mai porni-o cineva vreodată. E navă bună, înaltă … Da, înaltă, îl îngân în gând, are înalțime de construcție 2 metri, cred că în magazie eu n-aș putea sta în picioare …

Nu scap de nea Sandu care îmi explică foarte exact, că stau de vorbă cu un campion la canotaj. Triplu campion. La canotaj de mare fond … Ce e aia, urlu, și dau din mâini să mă înțeleagă, dat fiind că nea Sandu n-aude mai deloc … A, domnule, păi eram 10 în canoe și am venit de la Buziaș la Sulina și, după aia, împotriva curentului, până la Galați … Eu dădeam ștrocu’ … Trei ani campioni, domnule … 850 de kilometri în barcă, vara, cald, țânțari, tăuni … Greu. Greu, nici nu vreau să ma gândesc … Îmi iau la revedere de la nea Sandu și plec spre barca mea albastră, să mă transporte spre civilizație și să mă scape de mirosul de balegă … Nea Sandu și-a luat azimut pe cetățeanul harnic, posesor de covor da’ până să ajungă la el, odată răcnește … Domnule, primăria vrea s-o dea la fier vechi. Acum două luni mi-a spus cineva de la primărie …

Ajung la locul unde-am debarcat cu trei sferturi de oră în urmă. Vine barca, se înfige-n ponton, mă preia și în doi timp și trei mișcări ajungem pe mainland Sulina.

Mi-am făcut damblaua, am văzut epava asta, culmea, singura care pare vapor din tot parcul plutitor sulinean, care mai de care plin de termopane și tot felul de panseluțe și gemulețe si bășinele care n-au vreo legătură cu normele de siguranță ale unui construcții menite să meargă pe apă. Marina de răsboiu a dat-o gratis primăriei … la care primărie, de unde să găsești respect pentru vapoare … acum nu știu ce să facă cu ea … acum, de cinșpe ani nu știu ei ce să facă cu ea …

Într-o țară normală, unde marinăria să fie sedimentată de generații și generații, din nava asta se încropea un proiect unde foști sau prezenți navigatori veneau și prestau gratis … unu’ mai suda ceva, altul repara, altul schimba, unul vopsea și așa mai departe … iar când era gata, se învârtea după soare, era un martor al trecerii omenirii printr-o anumită perioadă … și ar fi muncit de plăcere acolo și ar fi băut o bere și lucrurile s-ar fi legat …

Dar, uups, noi nu suntem țara aceea … la noi nimeni nu vrea proiecte și nimeni nu muncește, nu repară, nu schimbă, nu sudează sau vopsește gratis … la noi nimeni nu muncește de plăcere. La noi se bea doar, dar nu se leagă nimic. Păcat de navă. Ea n-are nicio vină.

Anunțuri

Un gând despre “Nava care nu leagă nimic …

  1. Bună ziua,
    Am postat un anunț pe pagina Primăriei Sulina legat de vânzarea unor mijloace fixe. Printre ele și șlepul fluvial autopropulsat despre care ați scris… că poate interesează pe cineva…
    Cu stimă,
    Danuț Chiriac
    Sulina

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s