Bacul și duba …

Trist drumul pe care am apucat cu învățământul nostru, stimați tovarăși … Mă tot uit la încercarea asta care a devenit bacalaureatul în România și nu-mi vine să cred …

Sar de la una la alta acum … acum vreo câțiva ani, cred că la ultima mutare a alor mei, a răsărit, din negura parțalelor pe care le strângem după noi toată viața, carnetul meu de note din liceu. Bun, că a răsărit n-ar fi fost o problemă, dar a căzut și-n mâinile fiică-mii … pe care tot o băteam la cap cu învățătura. E, notele pe care le luam eu în liceu … mamă … de tot rahatu’ … Dacă stau să mă gândesc, nu cred că am avut mai mult de 6 sau 7 note de 10 în patru ani, scoțând din calcul sportul și traforajul, sau ce făceam noi la practică, nici nu mai știu. La istorie, cât am avut-o pe madam Leahu, am stat pe un 8 civilizat, la chimie, indiferent cu cine am făcut, eram la circa 6 … română, în treapta a II-a, tragedie … dacă luam 5 la cap de linie eram absolut în extaz … la matematică rar am sărit de 8, dar nici sub n-am fost, la fizică eram de 9, cât mi-a plăcut de profesor … și cam asta e tot. Media generală pe 4 ani, foarte puțin peste 8 … dar bacalaureatul, cine-și bătea capul cu chestia asta … Noi consideram bacalaureatul pierdere de timp … pierdeam câteva zile din meciul nostru cu admiterea la facultate. Acolo era lupta adevărată, acolo era concurența, acolo era criza de timp … în fiecare moment te gândeai că mai e ceva de recapitulat, mai e ceva de rezolvat … tot timpul mai era ceva. Și, uite, ăștia cu bacalaureatul lor ne țin din treabă …

Să mor dacă am avut vreo emoție când am dat bacalaureatul … nici la română, unde abia mă târâsem ultimii ani. Am luat peste 9.75 la matematică și la fizică și singura preocupare a fost cum de n-am luat 10 … mă gândeam, dacă la examenul ăsta de căcat nu iau notă maximă, ce mă fac unde e pe bune, la admitere …

E, m-am făcut bine … grație liceului care nu m-a scos din limitele unui ușor peste mediocru cât timp i-am stat în bănci, am intrat în primii zece, iar nota mea la geometrie a fost cea mai mare pe institut și a nu știu câta notă pe țară, că erau subiecte unice, după cum mi-a spus prietenul profesor cu care mă pregătisem la matematică în ultimul an de liceu.

Azi, după cum știm și vedem și revedem, ca spectatori sau pe pielea noastră de părinți, lucrurile s-au cam schimbat. Anii trecuți am văzut ce poate generația feisbuc … sub 40% promovabilitate … anul ăsta, subiecte ușoare dar cu audieri la parchet … tragedie, scandal, cum, că de ce … uite, așa, că alfel decât cu paru’ nu se poate.

Întregul sistem este dat peste cap … Dacă stai să te uiți la notele din timpul liceului ale semi-analfabeților care atentează astăzi la dărâmarea bacalaureatului te crucești … numai premianți, numai 9 și 10 … Cine e de vină? Profesorii care i-au notat, nu? Bun, stai de vorbă cu un profesor, întotdeauna plătit cu un salariu de te azvârle-n foame, și se apără că-i fac părinții scandal, că vin și chestionează dascălii care dau note mici, că directorii le cântă-n strună părinților … Bun, sunt de vină directorii … Stai de vorbă c-un director … că Ministerul nu dă resurse, nu renovează clase, că n-au nici de-un burete, că au nevoie de sponsori, adică de părinți. Aha, părinții sunt de vină, da? Sunt, dar de ce? Că își doresc ca odraslele lor să învețe în licee bune, în care nu se umplu de râie de la o clanță sau de la un colac de budă, sau că își doresc note mari, să arate ei că al lor e mai deștept decât a lu’ madam Popescu, sau sunt de vină pentru că n-au timp de educația copiilor fiind plecați la muncă până noaptea, sau de ce, exact?

Și uite-așa, cum-necum, elevul nu e de vină niciodată. Și așa am ajuns azi, cu elevi de clasa a XII-a, mulți, care nu știu să scrie, sau care lipsesc de la bacalaureat că s-au dus să se însoare … elevi azi, dar adulți mâine, care știu exact protocolul și cine înghite șpaga și cum trebuie să i-o dai, dar nu numai acum, la bac, dar și în timpul anului … că doar notele alea de 10 nu se obțin din simpatie. Am ajuns azi ca elevii de liceu să facă parada modei la școală, parada telefoanelor și parada mașinilor … ferească sfântul să vii cu vreun volkswagen să-ți recoltezi odrasla … pleacă de aici, mă faci de râs … unghii false, păr vopsit, gel, aifoane, cinci, că patru e bășină și tot așa. Educația din România a devenit o non-educație, sistemul de valori al adolescenților din ziua de azi este total dat peste cap … Copiii din ziua de azi nu mai citesc, nu mai învață ce e bine, ce e rău, nu mai au eroii de altădată. Copiii din ziua de azi nu se mai vor viteji ca Winnetou sau puternici și drepți ca Old Shatterhand, nu. Ei nici nu știu cine sunt ăștia. Ca să afli de ei tre’ să deschizi o carte … nu mai ușor o admiri pe Bianca sau Cruduța sau altă eminentă? Iar modelele de azi nu te învață ce e bine sau rău, ci cum să-ți fie ție bine, în secunda asta, indiferent de context, cutume, norme sau legi.

Și, în umila mea opinie, ăsta este, de fapt, și cel mai mare pericol care ne paște, pe noi, ca popor ce suntem … Un Sidex vândut pe bacșiș se mai repară, facem altu’, autostrăzi se fac, într-un final, chiar dacă le plătim de 3 ori, chiar și un ministru agramat poate fi schimbat sau, măcar, învățat cum e cu care și pe care … dar câteva generații sub-standard, pervertite de sub-educație și sub-cultură și sub-muzică și sub orice … greu. Pentru că e greu să mai repari ceva atât de putred de atât de multă vreme. Mă uitam ce rapid au luat tinerii bacalaureați wanna be pe NU în brațe … nu știu, n-am văzut, eu m-am preocupat numai de lucrarea mea … Da, sigur …

Culmea, cu toate stângăciile acțiunii, cu parchetarii depășiți de impactul mediatic dând-o pe polițiști, că erau citări, că nu erau, mie mi se pare că evenimentul era absolut necesar. Altfel lucrat, altfel elaborat, poate, dar trebuia să se rupă pisica odată și-odată … Trebuia transmis un semnal, nu știu dacă ăsta e cel mai corect sau mai eficient, dar la genul ăsta de acțiuni, mă îndoiesc că există reguli sau experiențe anterioare. Așa ceva, o așa promiscuitate nu cred că mai există altundeva, în niciun sistem de învățământ din lume, punct. Oamenii au acționat cum au putut. Au avut informația că e manglă, au prins mangafaua, apropo, cum să fii directoare de liceu să te cheme Costica … pe fond, au făcut ce-a trebuit. E păcat că suntem aici, corect, e păcat că un lucru așa nobil și important precum școala a ajuns să fie negociat ca la piață și cumpărat și anchetat, dar suntem aici și trebuia făcut ceva. Într-un fel, e bine dacă un elev, suit de anchetatori într-o dubă, înțelege ceva din asta … măcar că, pe termen lung, e mai ieftin să înveți.

Anunțuri

2 gânduri despre “Bacul și duba …

  1. a murit un coleg,, al meu,,,,nu sunt barcagiu nici mare ,,capitan cu 10 clase….lasa vrajeala si vezi ce faci pt..el..daca se mai poate spune asa .poezia in tara asta e desueta.,,.fii barbat,,salveaza-ne ,,miro,, i,Cui sa-i crapam capul?
    daca esti marinar adevarat..dumnezeu sa-l ierte pe fratele meu..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s