Dom’le, frumos la Bruxelles … frumos. Nu-i așa de frumos ca la Anvers dar e frumos … Îmi aduc aminte, la una dintre ultimele mele deplasări parlamentare, prin octombrie 2008, aveam întâlnire la sediul parlamentului european cu un euro-actor d-ăsta, de la noi de la partid … Îmi terminasem treaba și până la ora întâlnirii o fredonam pe străzi, pe acolo … E, și cum mă încumetam eu per pedes spre meeting, odată aud un troosc, pe stradă, chiar în dreptul meu. O doamnă conducând un Renault Clio ca al maică-mii, albastru, tocmai fusese bruscată în pupă de un Mercedes A classe … condus de un domn, cam hodorog puțin el așa. Oră de vârf, mașini în față, mașini în spate, toți se târau spre casele lor respective …. Doamna coboară, domnul coboară. Nimeni nu țipă, amândoi zâmbitori. Doamna își inspectează posteriorul, nu al ei, al mașinii …. domnul parcă ar vrea să guste din doamna, un pic, se apleacă și el să-și vadă crima de spoiler de spate de Clio. De Clio albastru. Amândoi râd, el îi sărută mâna, ceea ce nu prea se poartă în Belgia, și amândoi o pun pe drum. În jurul lor, tot coloană, s-au înscris în trafic și la revedere … Eu, pe trotal, total off guard … Unde-s morții mă-tii, boșorogule, unde de ce-ai frânat brusc, vaco … Nimic. Au zâmbit, ăla i-a pupat mâna și gata … Păi, nu-i frumos la Bruxelles, ia ziceți voi …

Exact la faza asta m-am gândit când am citit că o tanti justițioasă nevoie mare, aprig și categoric apostoliță a dreptății pe pământ, a dat palma cu un domn președinte de rest de partid … Doamna își va menține poziția european eligibilă pe listele restului de partid, chiar dacă prin asta, șterge cu buretele moralei de care este suspectată toate manglele domnului cu care a bătut palma. Palma asta întinsă demonstrează, pentru mine, că justiția merită sacrificii, pe bune, dar nici chiar să renunți la Bruxelles, unde și dacă ești o șoferiță cam nepregătită, dacă nu toantă, poți finaliza ziua zâmbind și apreciată tocmai de ăla pe care l-ai încurcat … pentru ce? să ajungi la București, unde și dacă ești nevinovată poți să recoltezi câtva snopuri de … așa, de amoru’ artei, drept în gura mă-tii … Cu ocazia asta, vârful restului de partid fracturează echipa intelectualilor care demonstrează, și ei, că morala și loialitatea are limitele ei … că doar nu vă așteptați ca o echipă de trei români să ramână unită, la bine și la rău … Toată lumea are rate, toată lumea are nevoi, copii mai mult sau mai puțin ieșiti din adolescență, toți ne dorim câte ceva. Așa, ăla e puțin cam manglitor, a fracturat partidul și a început să-l faulteze pe președinte … Așa, și? Nu e singurul manglitor, partide au fost și vor mai fi iar președintele e jmecher și se descurcă. Punct. Deci e bine la Bruxelles …

 

 

 

Reclame