Pe la noi prin provincie …

Cred că am descoperit exemplarul uman care nu tace. Sunt norocos, e în apropierea mea, suntem exact vecini.

Să vă povestesc … noi stăm la Eforia din sud … așezare veche, prima sistematizată din zonă. Am cumpărat casa de la o puștoaică de șaij de ani, soră cu alte două, una mai mică, alta mai mare. Toate trei îl moșteneau pe tatăl autor al locuinței noastre de azi … cică a fost plutonier, a lucrat și-n civilie, pe la sanatoriu, de un’ s-a învârtit … și-a făcut casă mare pe vremea în care puștoaicele de la care am cumpărat erau puștoaice pe bune și nu la mișto. Locuiau la etaj iar parteru-l închiriau și totul era frumos, frumos … asta până când veniră comuniștii și-l lăsară pe dom’ plotoner fără rodul învârtelii de la sanatoriu. În comunism casa noastră a fost casă de odihnă a armatei. Zece cămăruțe mici, cu baia pe hol și chiuvetă-n cameră. Veneau apeviștii și făceau aerosoli … stăteau moca în casa furată de stat de la plutonierul tată de trei băboaie. Evenimentele din decembrie au însemnat multe pentru casa noastră … s-a terminat cu mocangeala militarilor încercați ai patriei … s-a întors la apropitari. S-a întors, dar nu imediat … după vreo zece ani de procese și chinuri în timpul cărora plotonerul s-a cotit. De tot. N-a apucat să stea în casa pe care și-o construise cu cincizeci de ani în urmă.

Copilele au înfrânt statul și și-au luat casa înapoi care, dacă tot era s-o piardă, societatea de stat a dat-o în locație la tot felul de boschetari care și-au bătut joc de ea la modul chiar foarte crâncen …

Bun, final previzibil, puștoaicele cochetând cu șaptej’ de ani au câștigat. Frumos, dar casa nu mai era casa copilăriei lor, unde stăteau la etaj și chicoteau când în camerele de jos era cazat vreun turist mai frumos … Casa lor, în anul 2001, era o locațiune pestilențială, în care fostul chiriaș, un privatizat al tranziției care împărțise șpaga cu societatea de hotelărie de stat care i-o închiriase pe doi lei doar ca să n-o returneze proprietarelor, făcuse dezastru, mizerie, furăciune, căcați și pișați.

În acest stadiu casa a ajuns la mine. De când am luat-o, chiar dacă stăteam în Constanța, am avut convingerea că aici mă voi opri … și așa a fost. Am refăcut-o o dată, am divorțat de nevasta unu, am refăcut casa a doua oară și stăm aici. Adriana, Ozzie și eu, truly. Alexandra vine în vacanțe sau în câte-un w/end mai liber. Chiar dacă facem cu toții, mai puțin Ozzie, naveta, e mișto la Eforie … de regulă. De regulă …

Cum stai cu fața la casă, în dreapta suntem norocoși, avem o stradă … la babord n-a mai ținut figura, avem vecini. Bun, se putea și mai rău … proprietarii vin rar. În rest, ocupă spațiul nea Ioniță, născut în 1928 și locatar aici de prin șaizeci …

Acum ceva vreme, când aveam ceva bani disponibili, am luat numărul proprietarilor de la nea vecinu’ și sun să întreb dacă nu vor să vândă. Exclus, mi-a răspuns abrupt conlocutorul, cam țăran, chiar agresiv aș putea spune. Păcat mi-am zis atunci, iar acum îmi spun și mai păcat … vremea a trecut și proprietarii au început să-și viziteze proprietatea. Din ce în ce mai des … prea des.

Vă mai aduceți aminte sunetul emis de vreo profesoară manicurizată excesiv care-și răzbuna supărările pe cretă și pe tabla de sticlă și-și scăpa unghia tangent pe obiectul pe care scria nervos vreo demonstrație? Sunetul ăla … sunetul ăla e vocea ipochimenei de care ne desparte o tufă de liliac și-un gard de plasă de sârmă. Verde … Moldaaa!!! Molda e cățeaua. Ce e chestia asta? Molda nu răspunde … din păcate. Dacă ar fi putut răspunde poate s-ar fi oprit asta … nerăspunzând, nu se întâmplă. Molda devine subiect al unor nesfârșite instrucțiuni contradictorii. Fără nicio legătură, sare la Băsescu, nu știu ce a făcut sau n-a făcut, cert e că-l foarfecă și pe ăsta. Femeia se pricepe la orice. Are o indicație pentru fiecare. Pentru Molda, pentru bărba-su, pentru sor-sa, c-au venit de Paște tot neamu’ … pentru vița de vie, pentru nea Ioniță, martir pe final de viață …

Dacă sună telefonul, face cum face și află toată strada despre ce vorbește … stă răscrăcărată-n potecă și emite câte-un râset de țoapă de se aude până pe plajă.

Nevastă-mea e disperată … băi, spune-i ceva, te rog … Ce să-i spun, măi? Nu știu, politicos, explică-i că nu e cazul să aflăm chiar tot ce-i trece prin cap … adevărul e că eu sunt norocos. Dacă plec înainte de 7, sunt agresat destul de puțin. Pe de altă parte, mie nu-mi reușește asta cu dialogul politicos cu cineva care mă calcă pe nervi … sunt impulsiv și pe 1 aprilie am intrat și cu capul într-o bară de fier la docul Sorena … deci nu sunt demn de încredere pe subiecte delicate … Adriana: Ia uite ce spune asta, măiMoldovencele sunt curve și împuțitePăi și nu i-ai zis nimic? Ce să-i zic … Corect. Nu-i zice ea, nu-i zic eu. Între timp, asta ne omoară … are o opinie despre orice. Știe absolut orice. Politică, industrie, servicii, ce problemă are nu știu ce vecin de la ea, de la București și cât sunt de diferiți oamenii de aici, din provincie … spune provincie așa, c-un soi de îngăduință suverană. Adică suntem puțin idioți pe-aici, măcar așa, un pic.

Faptul că autostrada ne-a transformat într-un cartier al Bucureștiului are și el minusurile lui. Suspectez că o vom avea w/end de w/end pe tanti asta din aristocrația of Militari sau Drumul Taberei sau alt cartier dormitor căruia îi crește valoarea dacă-i adiacent gurii de metrou. M-am ferit până acum dar cred că nu-i departe momentul la care o să-i explic, politicos, că nu toate moldovencele sunt împuțite iar curve găsești în multe alte locuri, că-n provincie găsești și bucureșteni, că Molda n-are cum să-i răspundă și că nea Ioniță trebuie menajat, că e păcat să-l omoare chiar dacă are 85 de ani …

În concluzie, ne distrăm ca greierii pe-aici, pe la noi prin provincie …

 

Anunțuri

4 gânduri despre “Pe la noi prin provincie …

  1. UNDE E SPORUL DE NOAPTE D-LE COACTIONAR CA TE LAUZI CA IL DAI DAR DE FAPT NU-I !TE UMFLII IN PENE(BURTA) CA DE ESTI ACTIONAR ?PE MUNCA TA? AI MUNCIT ASA CUM NE DAI EXEMPLE DE
    AFARA CA AI CUMPARAT TU REMORCHERE,AI VENIT CU INVESTITII?VAI DE CAPUL LOR MI-AS DORI SA DORMI CU EI CAND MERG IN LARG PE MARE DE GR.7-8-9 CU COJILE ASTEA DE NUCI IN CARE NU S-A MAI INVESTIT DE CEL PUTIN 25 ANI !DAR S-A INVESTIT IN COREMAR CA DOAR STII ESTI COACTIONAR, F.F.F.F MULT S-A INVESTIT :IN MASINI DE FITE SI TOT FELUL DE ANGAJATE CU MULTI BANI CHIAR MAI MULT DE CAT UN CAPITAN!

    1. Eu nu m-am laudat niciodata ca dau vreun spor de noapte, stimate domn. Nu ma umflu nici in pene (burta) ca sunt co-actionar, m-am exprimat pe acest subiect ca raspuns la intrebarea daca plec din comapnie sau nu. Am vrut sa se stie ca pentru mine Coremar este un proiect pe termen lung. Da, am devenit actionar pe munca mea. N-am cumparat niciun remorcher, dar imi doresc, daca tot m-ai intrebat. Programul de investitii demarat isi va arata roadele, primul rezultat va fi Alexandria 4. Nu cunosc nici masinile si nici fitele in care s-ar fi investit si, in general, nu discut ce s-a intimplat inainte de venirea mea aici. Anonimitatea din care te exprimi iti face cinste.

  2. Sa stii un lucru d-le coactionar ca sfidarea atrage dupa sine sfidare iar respectul atrage dupa sine respect!Daca poti sa scrii asa despre salariatii tai imi dau seama ce respect ai pentru ei!In momentul cad vei avea respect chiar si pentru ala care doarme cu ………..(mie si rusine sa scriu) asa cum este el ,daca stii sa-l tratezi cu respect si inteligenta (?)omul va fii de partea ta ,adu tu vapoare in Romania si fa contracte de asa maniera sa castige si ei un ban mai mult si o sa-ti spuna TRAIASCA REGELE!In tot restul Europei exista RESPECT vizavi de cel care munceste si iti aduce bani in firma ,la noi in Romania unde este acest lucru la coactionari?Nu-l vad ,afara exista respect chiar si pentru un gunoier,la noi salariatii sunt NEGRII PE PLANTATIE pentru COACTIONARI!
    Cu fiola sunt de acord ca daca ar bea o bere ar mai fii cum ar mai fii dar…..
    Cu modul in care tratati salariatii inclusiv cu salariu intarziat nu sunt de acord ! Cu un anonim poate discuti mai cu mult respect (asta este motivul)!

    1. Sfidarea atrage de la sine sfidare … Mda. Pot scrie asa despre unii din salariati. Pot scrie și mai rău. Pot scrie și mai frumos. Până una alta situația stă cam așa: sunt unii care fac scandal și presează pentru orele de noapte pe care le-au dormit la vapor. Presează și pentru două vardii, dar ce te faci când îi găsești dormind pe amândoi domnii care îndeplinesc acest serviciu? N-au avut nici minima decență să doarmă unul și să stea celălalt treaz. Au dormit amândoi. Cât despre domnul care răgea inepții pe-acolo, în contextul în care el era puțin cam matol, nu mai avem ce discuta.
      Acum, să fim serioși, faptul că remorcherele arată cum arată, că nu s-au făcut reparații sau investiții sau dotări, toate astea nu sunt de reproșat, în principal, angajaților. Nici măcar fostului management, deși are și el umbre pe conștiință. Jungla existentă în port, faptul că intermediarii, care au fost unii agenți, au declanșat un razboi al comisioanelor care a facut imposibilă orice strategie de dezvoltare sau instruire sau orice altceva. La necazul ăsta s-au adunat restul … și furtul de motorină și bătaia de joc a unora și faptul că unii mai au business-uri pe alaturi si aici vin la sanatoriu. Si toate astea adunate au dat compania de azi … pe pierdere, oameni nemultumiti și asa mai departe.
      Eu nu tratez angajatii cu lipsa de respect. Faptul ca-l cataloghez pe blog așa, fără să-i spun numele, nu înseamnă că-i vorbesc așa în particular sau public. În proporție de 99% discut cu angajații companiei cu pronumele de reverență. Așa că păstrați-vă convingerile, cam amestecate, cu negrii pe plantație și restul Europei, pentru dumneavoastră.
      Salariul vine pe 12 ale lunii. În cazul lunii mai, 12 a căzut duminică. Astăzi s-au plătit salariile, în întregime, așa că …
      Apropo de respectul pe care l-ai merita, domnule sau doamnă anonim(ă) … Nu că greșelile gramaticale m-ar împiedica să ți-l acord … cred că înainte să-ți fie rușine să repeți ce-am scris eu, ar trebui să îți fie că-ți bați joc de ortografie … dar ce să-i faci, așa-i la noi, accesul la tehnologie prea facil și opiniile anonime la modă. O exprimare mai atentă te-ar fi făcut beneficiarul, sau beneficiara, unei lecții minimale de economie a transporturilor maritime. Nefiind cazul, pentru că nu sunt convins că poți înțelege, nu vei afla de la mine ce ar justifica o investiție majoră în condiții de criză sau posibilitatea amendării contractelor încheiate pe cinci ani. Poți afla de la mine ca „mie rușine” e puțin cam greșit. Îți sugerez ca, înainte să scrii, să faci un calcul mental, gen: mie îmi e rușine și te hotărăști cum faci cu cratima. Odată ce depășim prima lecție, trecem și la a doua. Și la a treia. Eu am răbdare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s